CAVALERUL RĂTĂCITOR - Adelante, neică Tudore!

Revenirea Jurnalului Naţional cu încă o Ediţie de Colecţie Tudor Gheorghe cu CD este impusă de două aspecte. Cel mai important este "presiunea" publicului.

Revenirea Jurnalului Naţional cu încă o Ediţie de Colecţie Tudor Gheorghe cu CD este impusă de două aspecte. Cel mai important este "presiunea" publicului.

Ca în cazul marilor artişti care reuşesc să intre în rezonanţă cu spiritul naţional, în tot ce are acesta mai profund şi mai frumos, Tudor Gheorghe a devenit un "brand" (deşi, parcă e mai potrivit "simbol") al muzicii româneşti. Artistul are un succes constant şi a­pro­a­pe unanim, fără să facă nici un com­pro­mis. De aceea am făcut o se­lec­ţie de 20 de "restituiri" muzicale de pe cele două albume ale sale, "Petrecerea cu taraf" I şi II. Al doilea as­pect – şi, im­plicit, al doilea motiv al de­mersului nostru – este revenirea pe scenă a lu­i Tudor Gheorghe ca actor. Re­ve­nire este un fel de a spune, pentru că maestrul ne-a atras atenţia că el n-a fost niciodată altceva decât un actor: "N-am ieşit niciodată din teatru. Spectacolele mele muzicale nu au fost abordate de mine ca un cântăreţ, ci ca un actor. Iar actoria este mai mult decât o meserie, este o misiune".

Brand naţional

"Omul din La Mancha" se numeşte piesa în care Tudor Gheorghe deţine rolul titular şi este un musical al lui Dale Wasserman, devenit celebru mai ales după ecranizarea făcută de Arthur Hiller (cu Peter O’Toole şi Sophia Loren în rolurile principale). Dar, oricât şi orice ar zice Olteanul, Don Quijote nu e un rol oarecare. Este, poate, maximum de împlinire artistică pe care-l poate obţine un artist care se identifică profesional şi existenţial cu emblematicul personaj. Pentru că Tudor Gheorghe are aproape toate datele "cavalerului rătăcitor" Don Quijote. S-a bătut toată viaţa cu "morile de vânt" – ale sistemului comunist mai întâi, apoi cu cele ale mentalităţii de tranziţie. A fost interzis, s-a autoexilat, a refuzat concesiile grave, a persistat în misiunea lui, până când viaţa i-a făcut parte. Acum este un brand naţional. Dacă vezi pe stradă un afiş cu poza lui Tudor Gheorghe ţi se pare aproape un pleonasm să mai scrie şi numele pe el. E mai adânc imprimat în conştiinţa
publică decât Sfinxul din Bucegi.

Un pic de har

"Omul din La Mancha" nu este o premieră absolută în România. Odiseea acestui musical ne-a relatat-o Cezar Ghioca, tânărul regizor al spectacolului: "A fost o încercare în 2001 la Teatrul Naţional, în regia lui Ion Cojar. Iniţial trebuia să-i aibă în distribuţie pe regretatul Ştefan Iordache, pe Gyuri Pascu şi pe tânăra cântăreaţă Nadine. Varianta aceasta nu s-a mai materializat şi, până la urmă, s-a mers pe distribuţia Virgil Ogăşanu, Maia Morgenstern şi Marius Vizante. Spectacolul n-a ţinut prea mult afişul, poate şi din cauză că, din punct de vedere muzical, actorii n-au făcut faţă partiturii. Deci, din punctul meu de vedere, nu s-a făcut dreptate piesei lui Wasserman. Nu poţi avea succes cu un asemenea spectacol decât dacă ai o mare vedetă care să se şi potrivească rolului. La un moment dat, Cervantes spune în piesă: «Vreau să aduc un pic de har pe lume». Or, tot ce face Tudor Gheorghe în plan artistic ilustrează acest ideal al lui Cervantes".

În "Omul din La Mancha", personajul Miguel de Cervantes îmblânzeşte deţinuţii, "convertindu-i" la frumuseţe, speranţă şi har. În spectacolele sale muzicale, Tudor Gheorghe îmblânzeşte publicul, învăţându-l să asculte, să audă ceea ce trebuie auzit. Aşadar, artistul Tudor Gheorghe şi personajul Cervantes se întâlnesc pe aceeaşi "partitură", în aceeaşi misiune artistică. "Este un angajat perfect – spune Cezar Ghioca. Mai rar te poţi întâlni în viaţă cu un asemenea context în care actorul şi personajul să se suprapună perfect."

Fiu natural

Aedul Carpaţilor României, cavaler trac de etnie daco-getică dintre magii care propagă înţelepciunea rurală, cel care pilduieşte faptul şi obrăzeşte pe cei care nu înţeleg melosul cuprinzător de înţelepciunea rurală. Cântă susurul apelor şi adierea din foşnetul frunzelor de codru carpatic – aedul dintre magii spaţiului din Rai mioritic –, oblojind suferinţa şi lacrimile. Cântecul înaripat vultureşte deasupra piscurilor din Carpaţi, unde poeţi şi artişti şi-au me­morat creaţiile, purtând simbol caracteristic poporului român, cu aspiraţii de libertate şi independenţă neutră, rămânând curat de suflet al acestor partituri învăluite în mister spiritual de obârşie străveche în Carpaţii României, fiu natural al poporului nostru care trăieşte în inima munţilor şi glasurile râurilor care duc prin undele lor subtila armonie a cântecului spre continua scurgere în oceanele lumii, gânduri de înţelegere între oameni. Acest geniu cu respiraţie de Univers – aed ce domneşte prin susurul izvoarelor, trăirea înţeleaptă a ruralităţii, cu amprenta de românitate. (Marcel Guguianu)

O selecţie de 20 de restituiri folclorice de colecţie

Cea de-a doua Ediţie de Colecţie Tudor Gheorghe cu CD, de luni 13 octombrie, conţine restituiri fundamentale din repertoriul lui Tudor Gheorghe. Este vorba, de data asta, despre 20 de piese extrase de pe albumele "Petrecerea cu taraf I" şi "Petrecerea cu taraf II": "Carul de flori", "Rădiţa, nenii, Rădiţă", "Cântecul fusului", "M-aş iubi cu tine, Floare", "Geaba mă mai duc acasă", "Mărine, la nunta ta" "De unde vii tu, lele...", "Bordeiaşu’", "Floricică, floare-albastră", "Cine n-are nici un dor" etc. Ediţia coincide cu un eveniment de vârf în cariera artistică a maestrului Tudor Gheorghe: rolul principal în musicalul "Omul din La Mancha" de Dale Wasserman. Premiera va fi la Craiova, la 1 noiembrie, dar spectacolul se va juca (probabil cu casa închisă) şi în Bucureşti, la 6 noiembrie, la Sala Palatului, cu ocazia Festivalului Artelor. Noua ipostază marchează însă o dife­renţă de nuanţă, nu de esenţă: "calul, puşca şi nevasta" din repertoriul tradiţional al lui Tudor Gheorghe vor fi înlocuite cu recuzita lui Don Quijote: iapa Rosinanta, lancea de hidalgo şi Dulcineea.