Cazinourile: fabricile de bani murdari

România deţine cele mai multe săli de jocuri şi aparate electronice din Uniunea Europeană. Numai în Bucureşti există 700 de săli cu jocuri electronice de noroc şi 12 cazinouri. Comparând, în toată Ungaria sunt doar trei cazinouri, iar în Grecia 9. Peste 60% din clienţi sunt străini. Ca şi clienţii care le calcă pragul, cazinourile din România sunt patronate frăţeşte de turci, israelieni, italieni şi români. În cele mai multe ţări din Europa, legislaţia din domeniu limitează acordarea licenţelor pentru activităţile legate de jocuri de noroc.

În cazul României, oricine îşi poate deschide o locaţie de acest fel, acordarea licenţelor fiind nelimitată. În acelaşi timp, în România nu există un caz important şi finalizat de autorităţi privind spălarea banilor. Au existat şi există persoane cercetate, bănuite sau acuzate, dar nu există condamnaţi. Despre lumea nebuloasă a banilor rostogoliţi pe mesele de joc, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie a realizat documentarul pe care vi-l prezentăm în două episoade.

Legislaţia românească privind combaterea spălării banilor a fost adaptată cerinţelor europene abia în 2005. Ca din întâmplare, tot atunci autorităţile, spre a-şi demonstra eficacitatea, au purcers la o pleiadă de controale legate de jocurile de noroc. În august 2005, Garda Financiară a efectuat controale în patru cazinouri: SC E & Punto International SRL, SC Empire International Game World SRL, SC Diamond Casino SRL şi SC Grand Casinos SRL.

S-au dat amenzi, iar în timpul controalelor casetele video de supraveghere au fost confiscate pentru verificări ulterioare. De asemenea, tot în august 2005 au fost efectuate controale comune ale Gărzii Financiare, Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor - ONPCSB şi Inspectoratului General al Poliţiei Române la nouă cazinouri: SC Perla SRL, SC MGM Casino International SRL, SC Mioriţa Con SRL, SC Casino Europa SRL, SC Romanian Austrian Casino Corp SRL, SC Rose International SRL, SC Mediaweb SRL, SC Casino Bastione SRL şi SC Convena Club SRL.


Au fost semnalate încălcări ale legislaţiei privind spălarea banilor şi au fost aplicate amenzi contravenţionale în valoare de 235.000 RON (echivalentul a 66.951 de euro, adică mai nimic, dacă ne gândim la ce sume se învârt în aceste locaţii). Ca urmare a acestor controale, au fost întocmite şapte cereri de suspendare a licenţelor cazinourilor şi o cerere de ridicare a unei licenţe.

Şi asta nu a fost tot. Conform unui raport întocmit în 2005 pentru a da bine la UE, fostul director al ONPCSB a fost investigat pentru neînregistrarea timp de peste un an a tranzacţiilor suspecte notificate de entităţile raportoare şi alte infracţiuni referitoare la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

LOBBY PENTRU JUCĂTORI
De aici deducem că singurele locuri unde se spală banii în România sunt cazinourile. Ceea ce bineînţeles că nu este adevărat. Autorităţile române s-au lepădat de cazinouri şi, arătându-le cu degetul, le-au pus pe tava Uniunii Europene ca ţapi ispăşitori unici. An de an, cazinourile au fost controlate, amendate şi închise, dar până în 2005 nu au fost acuzate de spălare de bani.

În România există 23 de licenţe pentru cazinouri cu 25 de săli de joc, 12 în Bucureşti şi restul în ţară, opt dintre acestea regăsindu-se şi pe lista neagră prezentată în Raportul din 2005. Cazinourile de la noi însumează anual, în documente, o afacere de peste 100 milioane de euro, iar clientela este formată în proporţie de 60% din cetăţeni străini.

Din această afacere, statul se alege anual cu aproximativ 40 de milioane de euro şi cu 25% din câştigurile norocoşilor. În prezent, pentru jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor, taxele de autorizaţie sunt stabilite pentru fiecare masă cu bile din cazino. La aceste sume se mai adaugă un impozit de 5% pe venit. Taxele au fost de curând majorate, dar sunt totuşi modeste, în comparaţie cu banii care se învârt.

Asociaţia Organizatorilor de Cazinouri din România a reacţionat imediat şi a comandat reportaje şi interviuri la posturile de televiziune în care descriau agonia prin care trec din cauza crizei şi dezastrul ce se întrevede din cauza măririi taxelor. În anul 2008, autorităţile române au controlat 1.299 de agenţi economici care se ocupă cu jocurile de noroc (din toată gama de jocuri de noroc). Dintre aceştia, 799 au fost sancţionaţi, 40 s-au ales cu dosare penale şi au fost aplicate amenzi, ori confiscate bunuri, a căror valoare depăşeşte 3 milioane de lei. (CRJI - Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii)

 

Filiera românească - margarină, fotbal şi interlopi
Casino Bastion din Timişoara, deţinut de Paul Cornel Todor şi Adrian Mircea Peptan, avea deschise sălile de joc într-o clădire monument istoric: Bastionul Theresia. Cu un an în urmă, Primăria Timişoara a obţinut aproape 10 milioane de euro, din care jumătate erau fonduri PHARE pentru reabilitarea clădirii. Casino Bastione SRL, care deţine licenţa pentru cazino, a refuzat să părăsească clădirea, deşi totul în jurul ei se transforma în şantier.

Edilii au fost pe punctul de a pierde finanţarea, pentru că au tot tergiversat începerea lucrărilor. În prezent, Primăria se judecă cu Casino Bastion în 17 dosare şi a propus patronilor firmei care deţine cazinoul să renunţe la procese şi să plătească chiria la zi şi penalizările. În schimb, Casino Bastion ar fi primit prelungirea contractului după terminarea lucrărilor.

Trocul a fost refuzat şi, la sfârşitul anului trecut, când contractul de închiriere a expirat, Todor şi Peptan şi-au mutat sălile de joc într-o locaţie nouă, în incinta Hotelului Milenium 2000 din Timişoara.

CAZINOURILE BINGO
Casino Valoro, din incinta Hotelului Continental din Timişoara, şi cel din Arad, funcţionează pe licenţele firmelor Valoro Aridor SRL şi, respectiv, Vision Gambling SRL. Cazinoului din Timişoara i-a fost anulată licenţa în noiembrie 2008, în urma unei hotărâri a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc.

Radu Chifa şi Petru Rus, patronii acestor cazinouri, au început afacerile cu săli de bingo în oraşul natal, Bistriţa, Bingo Metropolis ajungând rapid una dintre cele mai cunoscute săli de joc. Afacerile au explodat când au deschis la un post important show-ul Super Bingo Pro TV.

De altfel, ei au fost promotorii şi inventatorii sistemului de bingo televizat în România. Directorul acestei afaceri a fost timp de trei ani Marius Cristian Iuraşcu, membru PD, candidat pentru Camera Deputaţilor la ultimele alegeri.

CAZINO DIN MARGARINĂ
Royal Casino este găzduit de un bloc urât de locuinţe din centrul Craiovei. Aici l-am recunoscut pe Ştefan Ilinca, fratele lui George Ilinca, supranumit regele margarinei şi fost acţionar al clubului de fotbal Universitatea. Prin Bănie se zvoneşte că George Ilinca a pierdut sume mari la jocuri de noroc şi la fotbal, toate acţiunile de la firma producătoare de margarină Top Way.

 

De aceea, s-a hotărât să-şi facă propriul cazino, unde să-şi piardă banii. Tudorică Siclitaru, acţionar şi el la Royal Casino, are afaceri cu controversaţii Adrian Mititelu şi Dinel Staicu. Toate personajele care se învârt în afacerea Royal Casino au sau au avut legătură cu Clubul de Fotbal Universitatea Craiova, fiind prin rotaţie finanţatori.

Casino Royal mai este vestit şi pentru lumea interlopă locală, care-l frecventează, dar şi pentru că a avut probleme cu Finanţele acum vreo cinci ani. De asemenea, inspectorii Fiscului au constatat că circulaţia jetoanelor de la casierie la mesele de joc nu se făcea pe bază de documente cu regim special. Au scăpat ieftin.

GOLD CASINO
Firma Advanced Gaming are un singur acţionar şi deţine două licenţe. Operează Gold Casino din incinta Hotelului Opera Plaza din Cluj şi altul în Târgu Mureş. Paravanul acestora este un anume Nicolae Feraru, care operează cazinourile prin off-shore-ul Mirage Entertainment Corp din Panama. Feraru mai patronează o firmă de imobiliare din Cluj, care are însă profituri neglijabile.

 

Filiera turcească: din Asia şi Africa până-n America de Sud
Cel mai important jucător turc de pe piaţa cazinourilor este Sudi Ozkan. Denumit în Turcia "regele cazinourilor", Sudi Ozkan a început afacerile cu o singură sală de joc, în Istanbul, sală unde era manager. A cumpărat apoi cazinoul respectiv şi hotelul care-l găzduia, denumindu-l Princess.

În prezent, nimeni nu ştie care este dimensiunea reală a afacerilor lui Ozkan. Se ştie că averea sa depăşeşte un miliard de dolari, că deţine hoteluri şi cazinouri în peste 11 ţări, că are propria insulă în Caraibe şi un avion privat. În 1998, după interzicerea jocurilor de noroc în Turcia, unde Sudi Ozkan deţinea lanţul de hoteluri şi cazinouri Princess, omul de afaceri turc şi-a reorientat investiţiile în Bulgaria, România şi Caraibe. Mai apoi, s-a extins şi în America de Sud, Africa şi Asia - Kirghistan.

Ozkan, care urmăreşte ca în acest an să adauge lanţului de afaceri Albania şi Macedonia, îşi are reşedinţa în Philipsburg, capitala Insulei Saint Maarten, din Antilele Olandeze, şi din 2004 este căsătorit cu bielorusa Katsiaryna. Pe insulă a cumpărat un hotel şi a deschis un cazino pentru care, contribuind la campania electorală a preşedintelui local, a primit uşor licenţa.

Soţia sa este implicată împreună cu soţia preşedintelului local (bună prietenă, de altfel) în diverse acte caritabile, în special cele legate de ajutorarea copiilor. Se spune că Ozkan s-a retras în Antilele Olandeze după ce a primit informaţii legate de un posibil atentat la viaţa sa. În România, Sudi Ozkan patronează trei cazinouri în centrul Bucureştiului: Havana Princess Casino, King's Casino şi Princess Planet, care lucrează pe licenţele firmelor Mioriţa Com, La Perla şi Princess Planet Com.

Acesta reprezintă, de altfel, şi cel mai important grup de cazinouri din Bucureşti. Pe lângă acestea, Ozkan mai deţine case de schimb valutar, un restaurant şi o firmă de intermedieri financiare. Firma Mioriţa Com, care este acţionară în toate celelalte firme ale lui Ozkan, a avut în trecut, la rândul ei, probleme cu Fiscul pentru că nu şi-a plătit dările către stat. De altfel, antecedentele sale sunt mai vechi.

ELEVUL LUI OZKAN
În 1998, presa turcă ridica un serios semn de întrebare asupra legitimităţii afacerilor derulate de Ozkan. Atunci, omul de afaceri turc a fost acuzat de evaziune fiscală şi spălare de bani, iar proprietăţile lui din Turcia au fost puse sub sechestru. Specialiştii din Ministerul de Finanţe turc descoperiseră că Ozkan a transferat în total 680 de milioane de dolari din Turcia spre Elveţia printr-un cont bancar al fiicei sale.

Raportul de 2.000 de pagini întocmit de finanţişti dezvăluie că Ozkan a transferat aceşti bani din profituri neînregistrate contabil de la 18 cazinouri. Banii au ajuns în Elveţia la fiica lui, Venus şi la soţul ei italian, Palmerino Colamarino, care se învârte în România în aceeaşi branşă cu socrul său. Fortuna Leisure SRL deţine licenţa pentru cazinoul de la Rin Grand Hotel din Bucureşti. Restul firmelor se ocupă cu pariuri, jocuri electronice şi baruri.

Cel mai recent scandal în care a fost implicat şi numele lui Sudi Ozkan a avut loc în mai 2008, în Panama, unde a deschis un cazino în Hotelul Four Points. El a fost acuzat de Asociaţia de Administrare a Jocurilor de Noroc (Asociación de Administradores de Juegos de Azar - Asaja) că se face vinovat de evaziune fiscală, spălare de bani şi contrabandă.

Ozkan s-a apărat acuzând Consiliul de Securitate din Panama că nu a făcut nici o conexiune între el şi activităţile criminale de care este acuzat şi că el a investit în Panama 50 de milioane de dolari în imobiliare. Ca să fie credibil, el a fluturat şi un document emis de autorităţile turce, care-l absolvă de orice vină. În acelaşi timp, izbucnea un alt scandal.

Presa din Guyana acuza că în spatele cumpărării Hotelului Buddy's International din Georgetown se ascunde de fapt o spălare de bani. Ozkan cumpărase hotelul cu intenţia de a deschide un cazino când legislaţia o va permite, dar şi să se implice în afaceri cu petrol şi minerit. Firma Rose International operează Casino Mirage, aflat în centrul Bucureştiului, în incinta Hotelului Ambasador.

Proprietarii sunt doi turci, Metin Sengul şi Tulay Sengul, ultimul fiind adus de mult în România, pentru a avea grijă de afacerile lui Ozkan.

LEGĂTURI CU APROPIAŢI AI INTERNELOR
Firmele Family Club şi E & Punto International au acţionari comuni, tot turci, care operează sub licenţa Casino Queen din Hotelul Iaki din Mamaia şi Casino Queen de la Howard Johnson Hotel Bucureşti. La prima vedere, cazinourile au activităţi normale, fără mari încălcări ale legislaţiei. Casino Queen din Mamaia, aflat în hotelul lui Gheorghe Hagi, a fost deschis anul trecut, dar cel din Bucureşti a avut în trecut probleme. În urmă cu 4-5 ani, acţionarii cazinoului erau tot nişte turci.

Unul dintre aceştia, Camur Nadir, a fost cercetat pentru punerea la punct, cu ajutorul unor comisionari vamali activi în port, a unei reţele de contrabandă prin intermediul cargourilor. Investigaţiile procurorilor au dus către strânse legături ale contrabandiştilor din port cu lumea interlopă din Mangalia şi Constanţa.

Dosarul procurorilor s-a oprit pe drum, în mare parte datorită relaţiilor pe care Camur Nadir le avea cu apropiaţi ai unor lucrători din Ministerul de Interne. Între timp, Nadir a dispărut din acţionariatul cazinoului şi s-a orientat spre afacerile cu pariuri şi cu energie.

 

Cosa Nostra se distrează la "Parisul" din Constanţa
Casino Senator, deschis lângă Aeroportul Timişoara, funcţionează pe baza licenţei ce aparţine firmei Convema Club SRL. Italianul Angelo Antonio Abrusci, argentiniano-italianul Gustavo Adrian Zito şi românca
Diana Emilia Bucur îşi împart nimicul obţinut de aici.

Din 2005, de când a fost deschis cazinoul, bieţii acţionari n-au reuşit să scoată profit pe acte nici măcar un euro. Cu toate astea, Casino Senator se laudă că organizează anual cel mai mare turneu de poker din România, cu un fond de premii de 100.000 de euro, şi că este investiţia grupului Italian Abrusci, grup de care în realitate nu a auzit nimeni.

Înainte să vină în România, Abrusci administra în Italia săli de jocuri de bingo. În 2004, s-a aflat că avea cazier pentru infracţiuni economice şi licenţele pentru bingo i-au fost suspendate, el fiind acuzat totodată pentru infracţiuni legate de jocurile de noroc. Abrusci a făcut recurs, susţinând că faptele pentru care fusese condamnat s-au prescris, dar instanţa nu i-a mai acordat licenţele.

Zito, în schimb, a început de la vârsta de 11 ani să joace biliard. În 1989 a devenit cetăţean italian şi din 1995 a început să reprezinte Italia în competiţiile de biliard.

CASINO LIDO-NAPOCA ŞI PARIS
Cazinourile Lido-Napoca din Cluj şi Paris din Constanţa au două lucruri în comun: sicilianul Michele Ligorio şi faptul că ambele au avut licenţele de funcţionare suspendate. Casino Paris din Constanţa a avut probleme în 2006, când, în urma unui control al Gărzii Financiare şi a celor de la Crimă Organizată, au fost confiscaţi aproape 100.000 de euro care nu puteau fi justificaţi, pentru că, aşa cum arătau actele contabile, cazinoul mergea în pierdere.

Italienii s-au ales cu dosar penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. La anchetă au lucrat şi procurorii antimafia din Italia, deoarece patronii sicilieni ai cazinoului, Presta Roco şi Michele Ligorio, erau bănuiţi ca având legături cu Cosa Nostra.

În lumea interlopă şi în rândul poliţiştilor de pe litoral este binecunoscută legătura dintre crima organizată italiană şi cea constănţeană, legătură asigurată de un alt acţionar din Casino Paris, Memet Onasis. Cunoscut şi sub numele de Memet Sali, zis Mancu, Onasis are triplă cetăţenie, română, turcă şi americană şi a fost implicat în 2001 într-o tentativă de asasinat la comandă.

La câteva luni de la controlul Gărzii, Ministerul de Finanţe a ridicat licenţa de funcţionare a Casinoului Paris pentru neplata impozitelor către stat. În instanţă, italienii şi-au redobândit licenţa, dar au rămas cu dosarele penale.

În vara anului trecut, nenorocirea s-a abătut iar asupra cazinourilor patronate de sicilieni, licenţele fiind suspendate pentru trei luni, pentru că asupra angajaţilor s-au găsit bani folosiţi ca împrumuturi pentru jucători, iar camerele de supraveghere erau atât de proaste,
încât nu se puteau distinge nici măcar culorile sau numerele jetoanelor.

În cazul lui Presta Roco, DIICOT Constanţa a hotărât neînceperea urmăririi penale, neputându-se demonstra că sumele de bani găsite au rezultat din activităţi ilegale. Încă de la înfiinţare, ambele cazinouri figurează cu datorii mai mari decât profitul.

ACŢIUNI ÎN FORŢĂ, DAR DEGEABA
În locaţia în care funcţionează Casino Lido din Cluj, a fost deschis, până-n 2005, Casino Chios. Acesta a fost închis după ce Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism i-au pus sub acuzare pe patronul de atunci, Petro Collagreco, şi pe administratorul Eugen Cociş.

Autorităţile au reţinut iniţial trei angajaţi, acuzaţi de evaziune fiscală, de şantaj şi de spălare de bani. Doi dintre inculpaţi au fost condamnaţi la nouă luni de închisoare pentru şantaj, iar ceilalţi cinci din lot au primit câte cinci ani de închisoare pentru constituirea unui grup infracţional organizat. Italianul însă a fost de negăsit, el fugind din ţară, la fel cum se întâmplă acum cu Michele Ligorio, despre care se spune că nu a fost decât continuatorul lui Collagreco, ca reprezentant al mafiei italiene la Cluj.

Petro Collagreco are şi acum pe rol, în Italia, un proces în care este acuzat de vătămare corporală şi bancrută frauduloasă. În Tiberius Casino SRL, Collagreco mai avea ca asociaţi şi doi italieni ciudaţi: Angelo Pecere, acuzat în Italia de fals material, fiindu-i confiscate facturiere false în alb şi carduri false, şi Vito Angelo Perrino, cercetat pentru înşelăciune şi infracţiuni împotriva administraţiei publice.

VESUVIUS ERUPE DE INVESTIŢII LA BRAŞOV
Casino Vesuvius funcţionează în incinta cu acelaşi nume din Braşov, sub patronajul firmei Gevius SRL. Acţionarul principal atât al cazinoului, cât şi al hotelului este Angelo Barbatob. La începutul lui 2006, Oficiul Naţional pentru Prevenirea Spălării Banilor a cerut autorităţilor braşovene să verifice transferul a două sume mari de bani din Italia către România. Destinaţia finală a banilor a fost firma sa de imobiliare Barbati Invest Real Estate SRL.

În perioada 2006-2008, au avut loc mai multe astfel de transferuri, cu sume mari de bani, iar în octombrie anul trecut s-a cerut o verificare pe agenţia imobiliară. Până în prezent, se ştie că aceste transferuri sunt legate de investiţia legală a italianului în Complexul Vesuvius. Barbato a mai fost însă acuzat în Italia, unde deţine afaceri colaterale jocurilor de noroc, de infracţiuni economice. În România, el şi-a început afacerile deschizând cazinoul, apoi restaurantul, casa de schimb valutar, firma de imobiliare şi hotelul.

 

Citiţi mâine şi despre filiera israeliană din care fac parte celebrul Fredy Robinson şi soţul Nicoletei Luciu