Cazul Bucur: Interceptări acoperite cu legi prăfuite

Raportul comisiei parlamentare de anchetă privind interceptarea comunicaţiilor arată că legislaţia în vigoare permite abuzuri. Este vorba inclusiv de Legea 51/1991 privind siguranţa naţională, act normativ invocat de Guvernul României ca argument pentru respingerea plângerii fostului căpitan SRI Constantin Bucur de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg.

În martie 1996, Constantin Bucur, ofiţer activ în cadrul sectorului de supraveghere-înregistrare al Unităţii Militare de Transmisiuni 05026 din cadrul Serviciului Român de Informaţii, l-a sesizat pe deputatul Toader Constantinescu, membru al Comisiei parlamentare de control a SRI, că în unitatea sa erau ascultaţi fără mandat o serie de politicieni şi ziarişti ale căror activităţi nu intrau sub nici o formă sub incidenţa legii privind siguranţă naţională.

Deputatul i-a cerut probe în sensul celor sesizate, respectiv casetele cu înre­gis­trările în cauză, motiv pentru care căpitanul Bucur a scos 10 astfel de casete din unitate şi le-a predat parlamentarului. Înregistrările au fost date publicităţii într-o conferinţă de presă care s-a desfăşurat la sediul PRM la 13 mai 1996. Aceste înregistrări  au dezvăluit că persoanele ascultate erau o serie de politicieni, militari şi ziarişti, printre care Nicolae Dide, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, gen. (r) Dumitru Cristea, Mircea Toma, Sorin Roşca Stănescu, Tana Ardeleanu, Doina Cornea, Simina Mezincescu etc. Ca urmare a acestor dezvăluiri, Bucur a fost dat afară din SRI şi acuzat de culegere de informaţii cu ca­racter secret şi divulgarea informaţiilor în afara cadrului legal, precum şi furt, respectiv casetele audio pe care i le-a dat deputatului Toader Constantinescu.

Trimis în judecată, Constantin Bucur a pierdut procesul la instanţele din ţară, fiind condamnat la doi ani închisoare cu suspendare. Ca urmare, în iunie 2002, el a depus o plângere contra României la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, iar procesul prin care Constantin Bucur doreşte repunerea în drepturi nu s-a încheiat încă. La sfârşitul anului 2007, instanţa de la Strasbourg a solicitat un punct de vedere al Guvernului României legat de acest caz.

CE SUSŢINE GUVERNUL
În răspunsul adresat CEDO şi semnat de agentul guvernamental Răzvan Horaţiu Radu, Guvernul arată că "autorităţile judiciare au sancţionat acţiunile ilegale ale primului reclamant (n.r. – Bucur) care a făcut publice informaţiile privind viaţa privată a celui de-al doilea şi a celui de-al treilea reclamant.

În acest sens, reclamantul C. Bucur a fost condamnat, deoarece a comis infracţiunea prevăzută de articolul 21 din Legea nr. 15/1991, care prevede următoarele: «Informaţiile privind viaţa privată, onoarea şi reputaţia persoanelor cunoscute în mod accidental în cadrul culegerii de date necesare siguranţei naţionale nu pot fi făcute publice. Divulgarea sau utilizarea ilegală de către salariaţii serviciilor de informaţii a datelor prevăzute în primul alineat constituie o infracţiune ce se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani». Prin urmare, autorităţile judiciare interne au sancţionat persoana vinovată de a fi divulgat informaţii privind viaţa privată a celui de-al doilea şi celui de-al treilea reclamant, adică l-au sancţionat pe primul reclamant. Guvernul roagă Curtea să constate că în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementează activitatea SRI, casetele cu înregistrările telefonice se păstrează timp de 10 zile dacă nu există cerere formulată de unitatea care a solicitat înregistrarea. Aceste casete sunt şterse printr-o tehnică electromagnetică. Acest aspect a fost reţinut de către instanţa de fond care a pronunţat hotărârea de condamnare a reclamantului Bucur. Astfel, afirmaţiile celui de-al doilea reclamant şi celui de-al treilea reclamant, în sensul că înregistrările convorbirilor lor telefonice sunt păstrate de către SRI, sunt neîntemeiate. (...) Având în vedere toate cele expuse mai sus, Guvernul roagă Curtea să respingă plângerea reclamantului ca neîntemeiată, în baza articolului 13 din Convenţie". Potrivit articolului 13 din Convenţia pentru Drepturile Omului, "orice persoană, ale cărei drepturi şi li­bertăţi recunoscute de prezenta con­venţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".

CE ZICE PARLAMENTUL
Aşadar, Guvernul şi-a întemeiat cererea către CEDO, de respingere a reclamaţiei lui Constantin Bucur, invocând Legea 51/1991 şi Codul Penal. Sunt acte normative în vigoare, dar prevederi ale acestor legi sunt contestate în raportul Comisiei comune parlamentare de anchetă pentru verificarea informaţiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicaţiilor.

Comisia a încheiat ancheta în octombrie 2008, iar raportul a fost depus la conducerea celor două Camere ale Parlamentului înainte de alegerile legislative din noiembrie. Potrivit concluziilor comisiei cuprinse în raport, "prezentul cadru legislativ expune instituţiile statului unor vulnerabilităţi interne, existând pericolul de săvârşire a unor abuzuri împotriva statului de drept". Mai exact, se arată în raportul comisiei, legislaţia românească nu defineşte noţiunea de "comunicaţie" şi nici sintagma "interceptarea – ascultarea comunicaţiilor spre deosebire de legislaţia altor ţări, nu prevede în mod expres că SRI este singura instituţie abilitată în domeniul realizării interceptării comunicaţiilor şi al relaţiilor cu operatorii de telecomunicaţii şi dă posibilitatea altor instituţii să deţină şi să folosească "mijloace tehnice adecvate pentru interceptarea/ascultarea comunicaţiilor". Raportul aminteşte totodată că potrivit articolului 8 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, ratificată de România prin Legea 30/1994, "orice persoană are dreptul la respect pentru viaţa sa privată şi de familie, pentru domiciliul şi corespondenţa sa" şi atrage atenţia că "în lipsa unui cadru juridic coerent ne vom confrunta în continuare cu suspiciuni în ceea ce priveşte limitarea constituţională a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor României".

"O LEGE NEDEMOCRATICĂ"
Despre cât de nedemocratică este Legea 51/1991, a tras un semnal de alarmă şi APADOR-CH în scandalul izbucnit la intrarea în vigoare a Legii 298/2008, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate pu­blicului sau de reţele publice de comunicaţii, cunoscută şi ca Legea Big Brother. În acest context, APADOR-CH a atras atenţia că instituţiile de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale – SRI, SIE, SPP, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei – pot accesa datele stocate "în condiţiile Legii siguranţei naţionale din 1991, o lege nedemocratică, cu prevederi vagi, care permit abuzuri împotriva drepturilor omului". Iar de multe ori siguranţa naţională este folosită ca temei legal pentru interceptarea comunicaţiilor, iar o portiţă pentru abuzuri este sintagma "în cazuri justificate", prevăzută de Legea 51/1991. Este şi motivul pentru care  membrii comisiei parlamentare de anchetă privind interceptările subliniază în raport că "este necesară clarificarea expresiei juridice «cazuri jusitificate», luând în considerare în egală măsură atât pe cei care solicită mandatul, cât şi pe cei care îl eliberează. Primul aspect constă în a evidenţia, respectiv, a demonstra necesitatea efectuării activităţilor prevăzute în mandat: trebuie să se releve că numai prin aceste acte, activităţi, se poate adânci cunoaşterea informativă a faptei ori se pot verifica, documenta anumite aspecte referitoare la aceasta". "Instituţia deţinătoare a aparaturii specifice pentru operaţiunile de interceptare trebuie să fie responsabilizată din punct de vedere juridic, pentru evitarea abuzurilor", conchid membrii comisiei. Ei propun modificarea legislaţiei şi introducerea în Codul de Procedură Penală a unor reglementări privind mandatul procurorilor şi a protejării vieţii private, precum şi prezentarea către Parlament, semestrial, din partea instituţiilor care efectuează interceptări a unor rapoarte privind "distrugerea informaţiilor care nu mai fac obiectul unor operaţiuni şi dosare în curs". În octombrie 2006, Guvernul Tăriceanu a adoptat un pachet de legi privind siguranţa naţională, dar din cauza unor disensiuni cu Preşedinţia (CSAT a refuzat să-l avizeze), aceste legi au fost depuse la Parlament ca iniţiativă a PNL, aflându-se în dezbaterea comisiilor.