Cazul Hayssam: Unde sunt banii pentru răscumpărarea jurnaliştilor?

Cazul Hayssam: Unde au ajuns banii pentru răscumpărarea ziariştilor?

Statul român a plătit, deşi n-a recunoscut-o niciodată oficial, o substanţială răscumpărare pentru a-i aduce înapoi pe ziariştii răpiţi în Irak.

O hotărâre a Consiliului Judiciar Suprem al Republicii Irak (Curtea Federală de Casaţie), aflată-n partea clasificată a dosarului fugii lui Omar Hayssam şi intrată în posesia Jurnalului Naţional (pe care o prezentăm integral atât ca text, cât şi în facsimil), consemnează cât se poate de clar: "După negocierile purtate de Guvernul României şi încasarea răscumpărării de la acesta, ei (n.r. - jurnaliştii răpiţi) au fost puşi în libertate şi nu au fost înregistrate declaraţiile lor în cursul anchetei, deoarece ei au plecat în România, în ciuda înregistrării ştirilor privind delictul de reprezentantul Ambasadei României".


AU DISPĂRUT BANI DIN RĂSCUMPĂRARE
Informarea privind plata unei răscumpărări pentru eliberarea celor trei jurnalişti este confirmată într-o carte ce urmează să apară pe piaţă în perioada imediat următoare de fostul procuror de caz Ciprian Nastasiu. Acesta mărturiseşte, într-o discuţie-fluviu cu Victor Gaetan, că autorităţile de la Bucureşti au trimis la Bagdad, prin intermediul serviciilor secrete şi cu ştiinţa preşedintelui Traian Băsescu (şef oficial al celulei de criză şi coordonator de facto al tuturor operaţiunilor de salvare), aproximativ 12-13 milioane de dolari pentru a-i aduce înapoi acasă pe jurnaliştii Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian. Din toată suma de bani însă, conform fostului director adjunct al DIICOT, mâini iscusite ar fi extras aproximativ 4 mili­oane de dolari, astfel încât răpitorii ar fi trebuit să se mulţumească cu în jur de 8 milioane de dolari.


MĂRTURIA-ROMAN A PROCURORULUI NASTASIU
Scriitorul româno-american Victor Gaetan va lansa în curând cartea "Prădarea României", care, potrivit autorului, prezintă exclusiv perioada Omar Hayssam - Traian Băsescu, prin intermediul relatărilor fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu. "Povestea lui Omar Hayssam şi eforturile DIICOT de a-l anihila ilustrează comportamentul pe­riculos al preşedintelui", "care a ascuns informaţii, subminându-i tocmai pe cei care erau foarte aproape de a-l lega", notează autorul. Potrivit procurorului Nastasiu, Omar Hayssam a fost cel care a conceput planul răpirii celor trei ziarişti români. Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au mers de bunăvoie în Irak, momeala lui Omar fiind promisiunea că le vor fi aranjate interviuri cu sirieni şi irakieni de rang înalt. Hayssam a recurs la această diversiune deoarece intrase în panică, DIICOT şi alţi investigatori fiind pe urmele lui, din cauza acti­vităţilor sale ilegale. În acest context, Nastasiu spune că, în urma investigaţiilor făcute în 2004 şi 2005, realizează implicarea lui Hayssam în traficul internaţional de armament, precum şi conexiunile lui cu diverse state suspectate de comunitatea internaţională de finanţarea şi iniţierea unor acte teroriste.

Jurnalul Naţional va prezenta, în ediţia sa de luni, în exclusivitate, mărturiile devastatoare ale fostului procuror DICOT Ciprian Nastasiu.
HOTARÂRE
"În urma analizării şi deliberării de Comisia Publică de pe lângă Curtea de Casaţie, s-a constatat că toate hotărârile emise de Tribunalul Penal Central Irakian din Bagdad la data de 12.10.2006 în cauza nr. 2011/3G/2006 au avut la bază o eroare în aplicarea corectă a legii, deoarece delictul, aşa cum a fost el prezentat de concluziile cauzei în timpul anchetei şi al judecăţii, se rezumă la faptul că, la data producerii delictului, comis la data de 28.03.2005, trei ziarişti români se deplasau cu automobilul condus de acuzatul Mohammed Munaf Mohammed şi au fost victimele unui delict de răpire comis de persoane înarmate în zona Hayy Al-Jamil'a. După negocierile purtate de Guvernul României şi încasarea răscumpărării de la acesta, ei au fost puşi în libertate şi nu au fost înregistrate declaraţiile lor în cursul anchetei, deoarece ei au plecat în România, în ciuda înregistrării ştirilor privind delictul de reprezentantul Ambasadei României. După culegerea informaţiilor s-a dovedit că operaţiunea de răpire a fost pusă la cale în România de un comerciant sirian pe nume Haitham Al-Omar, care şi-a trimis fratele, Mahmud Khaled Al-Omar, în Irak, să fie intermediar pe lângă făptaşi în cadrul punerii în aplicare. În lumina acestor informaţii au fost arestaţi acu­za­ţii locali. La Tribunal şi pe parcursul interogării acestora, fiecare dintre acuzaţii Ibrahim Yassin Kadhem, Abdel Jabbar Abbas Jasem şi Salam Hekmat Muhammed a recunoscut că a luat parte la delictul de răpire a ziariştilor. În ce priveşte restul acuzaţilor, şi anume Omar Jassam Muhamed, Mohammed Munaf Mohammed şi Youssef Munaf Mohammed, Tribunalul nu a dovedit rolul fiecăruia dintre ei în delictul de răpire, lucru care impune aprofundarea investigaţiilor şi, dacă este cazul, înre­gistrarea declaraţiilor celorlalţi acuzaţi în calitate de martori împotriva lor, după disjungerea proceselor lor.

În altă ordine de idei, Tribunalul trebuia să depună eforturi pentru a înre­gistra declaraţiile persoanelor răpite pe bază de delegare sau prin intermediul diverselor mijloace de comunicaţii şi pentru a verifica numele acestora în conformitate cu înregistrările oficiale, deoarece numele persoanelor răpite înscrise în dreptul părţii vătămate în decizia de remitere diferă de numele acestora consemnate în actul de acuzare. Totodată, în hotărârea Tribunalului s-a menţionat că s-a ajuns la autorii acţiunii de răpire în urma arestării acuzatului Mahmad Khaled Al-Omar şi a declaraţiei date de acesta cu privire la respectiva operaţiune, la persoanele care au pus-o la cale şi la persoanele care au dus-o la îndeplinire în Irak, dar noi nu am găsit declaraţia acuzatului în dosarul cauzei. Tribunalul trebuia să înregistreze declaraţiile acestuia, în calitate de martor împotriva celorlalţi acuzaţi, şi trebuia totodată să înregistreze declaraţiile acuzatului Hakim Ziyab, în calitate de martor. În plus, infracţiunea de răpire a celor trei ziarişti s-a comis în cadrul unei singure activităţi infracţionale şi, în consecinţă, fapta acuzaţilor, dacă se confirmă, reprezintă o singură infracţiune, nu trei infracţiuni. Se precizează că Decretul nr. 3 al Consiliului de Miniştri a fost emis la data de 08.08.2004, nu în anul 2003, aşa cum apare în actul de acuzare, în cele două sentinţe de condamnare şi în proces. Având în vedere că Tribunalul a luat o hotărâre în privinţa cauzei înainte să-şi fi finalizat investigaţiile şi având în vedere erorile sus-menţionate, s-a hotărât casarea tuturor sentinţelor pronunţate în cauza menţionată şi a introducerii deliberate a deciziei de remitere, casarea acesteia şi retrimi­terea dosarelor cauzei la Tribunal, cu scopul de a fi depuse la Tribunalul de investigare specializat pentru a le ana­liza potrivit procedurilor sus-menţio­nate. Acuzaţii rămân în arest până la soluţionare. Hotărârea a fost adoptată în unanimitate în baza prevederilor art. 259/A-7 din Legea cu privire la regulile referitoare la procedurile judiciare penale, la data de 23 muharram 1429 anul Hegirei/29.01.2008. A.D."