Cazul Milea - Ministrul si baricada de la Intercontinental

Corneliu Parcalabescu este un alt martor deosebit de important in ca-drul anchetei privitoare la moartea lui Vasile Milea. Printre altele, el vorbeste si despre participarea fostului sef al Armatei la "lichidarea" violenta a baricadei de la Inter.

Corneliu Parcalabescu este un alt martor deosebit de important in cadrul anchetei privitoare la moartea fostului ministru al Apararii Nationale, generalul Vasile Milea. La fel ca si in cazul lui Ioan Vatamanescu, si declaratiile acestui martor contin anumite neclaritati care nu vor mai putea fi elucidate niciodata.

Numit doar de cateva zile in functie, colonelul Corneliu Parcalabescu era in decembrie 1989 seful de Stat Major al Garzilor Patriotice. Alaturi de capitanul Ioan Vatamanescu, ofiterul de Securitate care, asa cum am vazut, era pe atunci un soi de garda de corp a ministrului, Parcalabescu este cel de-al doilea om care s-a aflat in preajma lui Vasile Milea in dimineata de 22 decembrie ’89, deci in ultimele momente ale vietii acestuia. Mai mult decat atat, in clipa in care glontul ucigas a pornit catre inima generalului, ultimul sef comunist al Armatei se gasea exact in biroul lui Parcalabescu, aflat in sediul CC al PCR. Intr-una din declaratiile sale, fostul sef de Stat Major al Garzilor Patriotice descrie fara sa intre totusi in amanunte, asa cum o vor face alti martori, o parte din "activitatea militara" desfasurata de ministrul Milea in noaptea de 21/22 decembrie 1989 in zona "baricadei" de la Hotelul Intercontinental. Activitate plina de zel, care nu lasa sa se intrevada remuscarile de care se spune ca l-ar fi napadit a doua zi dimineata.

MILEA, LA INTER. Asa cum am amintit mai sus, Parcalabescu descrie in declaratia lui si episodul in care ministrul Vasile Milea a coordonat "spargerea" baricadei de la Hotelul Intercontinental. Este vorba bineinteles despre acelasi Milea despre care se spune ca ar fi facut o criza de depresie in momentul in care i s-a ordonat sa reprime violent miscarile de protest, motiv pentru care apoi s-a si sinucis. Parcalabescu le istoriseste procurorilor ca in seara de 21 decembrie, in jurul orei 22, din ordinul lui Emil Bobu, a trebuit sa mearga si el in zona Intercontinental. Bineinteles ca nu s-a dus de unul singur, ci a facut parte dintr-un "colectiv de cadre superioare" in cadrul caruia el si capitanul Ioan Vatamanescu erau probabil cei mai marunti in grad. Si asta pentru ca din acel grup au facut parte gral Iulian Vlad, seful Securitatii, ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, ministrul Apararii Nationale, gral Vasile Milea, plus alti cativa generali. Organizati in aceasta "formatie", ei s-au deplasat in directia Hotelului Intercontinental, unde dispozitivele de reprimare fusesera deja instalate pe pozitii. Dupa cum afirma martorul Parcalabescu, efectivele de militari dislocati acolo "impiedicau afluirea demonstrantilor dinspre Piata Universitatii catre Str. Onesti, respectiv catre CC al PCR". Spre deosebire de fostul capitan Vatamanescu, cel care, asa cum am vazut, nu ofera in declaratia sa prea multe amanunte legate de acea "vizita de lucru", lui Parcalabescu, acest episod pare sa i se fi intiparit mai bine in memorie. "Populatia care manifesta apropiindu-se dinspre Universitate a incercat si a reusit sa ridice o baricada dintr-un autovehicul chiar in dreptul Hotelului Intercontinental."

CU TANCUL PE BARICADA. "In scopul imprastierii manifestantilor, generalul Vasile Milea a ordonat sa se transmita generalului Voinea, comandantul Armatei I, ordinul de a deplasa de urgenta in Piata Universitatii un numar de patru-sase tancuri. De asemenea, ministrul Apararii Nationale a mai ordonat sa se trimita si trupe care sa le suplimenteze pe cele care se aflau deja pe teren. In plus, l-am auzit si pe Tudor Postelnicu dand ordine ca efectivele Ministerului de Interne sa foloseasca gaze lacrimogene. Retin ca in grupul mentionat mai sus l-am vazut la un moment dat si pe gral Hortopan, care a primit direct de la ministrul Vasile Milea ordinul de a inlatura baricada care se formase. Am fost de fata cand dupa un timp au aparut mai multe tancuri, iar unul dintre acestea a intrat in baricada care era deja incendiata. Nu stiu daca acel tanc a strivit sau nu oameni, insa in mod sigur acolo se aflau personae dintre acelea care protestau si am auzit oameni urland. Cred ca in acele momente si-au facut aparitia si autospeciale ale pompierilor care au inceput sa arunce cu apa si spumant in directia manifestantilor." Reamintim ca aceasta declaratia a fost data in toamna anului 2004. In ciuda acestui fapt, la fel ca si Vatamanescu, nici fostul colonel Parcalabescu (acum general in rezerva) pare sa nu fi aflat nici acum ca in acea noapte, mai multi oameni au fost raniti sau chiar ucisi la "Baricada". Iar martirul-erou postmortem Vasile Milea a contribuit la moartea lor. In aceasta privinta, chiar daca relateaza ceva mai pe larg acest episod, Parcalabescu este inca extrem de "discret" in raport cu alti martori care, audiati pentru prima data in ultimii 15 ani, au dat niste declaratii de-a dreptul cutremuratoare dupa redeschiderea "Dosarului Milea".

MULTIMEA. "Noi suntem poporul, jos cu dictatorul"

DEOSEBIT DE ABATUT. In continuarea declaratiei sale, Parcalabescu afirma ca dupa "spargerea" baricadei, intregul grup de oficiali s-a intors la sediul CC al PCR. Acolo, el s-a reintalnit cu generalul Milea in jurul orei unu dimineata, cand acesta si-a facut aparitia in biroul sau. Ministrul era insotit de seful sau de cabinet, capitanul Barbu. Era deosebit de abatut si venise acolo doar in trecere, caci nu avea nimic special de comunicat. Plini de o delicata discretie, toti cei aflati atunci in acel birou nu au comentat deloc cele intamplate in strada. In continuare, Parcalabescu relateaza ca nu l-a mai vazut pe Milea pana in dimineata de 22 decembrie, cand, in jurul orei 9, acesta a sosit din nou in biroul sau, impreuna cu capitanul Vatamanescu. Asemanatoare in aparenta, declaratia sa si a lui Vatamanescu privind derularea ulterioara a evenimentelor difera in cateva specte, marunte poate, dar totusi nu lipsite de importanta. In timp ce Vatamanescu sustine ca a intrat in biroul lui Parcalabescu in momentul in care a fost chemat de generalul Milea, care se afla deja acolo, fostul sef al Garzilor Patriotice sustine ca ministrul si garda sa de corp au fost cei care au venit, impreuna, la el. "Dupa cateva clipe, ramanand singur cu fostul ministru, acesta mi-a spus pe un ton foarte abatut ca i s-a dat ordin de catre Ceausescu sa reprime manifestatia prin foc direct. Concret mi-a spus: «Mi-a dat ordin sa trag in popor». Apoi mi-a mai spus ca, in caz ca i se intampla ceva, sa comunic familiei si altora ca el nu poate sa faca acest lucru." Ne amintim ca Milea a folosit expresia "daca mi se intampla ceva" si fata de Vatamanescu. Sau cel putin asa relateaza acesta. Dincolo de dramatismul lor, care aproape ca le transforma intr-un fel de testament, aceste vorbe par insa a lasa, mai curand, impresia ca Milea se temea pentru viata lui. Si asta pentru ca cineva i-ar dori capul si nu pentru ca i-ar fi trecut prin minte sa se sinucida.

PISTOL SAU CENTURA? In continuare, desi ambii martori au participat la aceleasi evenimente, declaratia lui Parcalabescu incepe sa difere de cea a lui Vatamanescu. "Apoi, in scurt timp, el mi-a cerut cateva coli de hartie, pe care i le-am adus de la BDS. Inainte de a-i aduce hartia, ministrul a iesit pe hol si a cerut de la unul dintre ofiterii prezenti acolo, mai exact de la Tufan Marius, pistolul aflat in tocul de piele, sustinand ca vrea sa mearga in inspectie la trupe. Fostul ministru si-a pus pistolul aflat in tocul de piele pe masa de consiliu aflata in birou, dupa care mi-a cerut sa-l las cateva clipe singur cu aghiotantul sau." De aici ar rezulta ca, la revenirea lui Vatamanescu, ministrul intrase deja in posesia armei, luate de la Tufan Marius. In timp ce, asa cum am vazut ieri, Vatamanescu sustinea ca Milea a facut rost de pistol ceva mai tarziu, in timp ce el era plecat sa-l caute pe Parcalabescu. Cat despre foile de hartie invocate de acesta, Vatamanescu pare sa nici nu aiba habar. De asemenea, in timp ce Vatamanescu povestea despre o scena dramatica in care atat el, cat si ministrul Milea avusesera timp sa-si planga unul altuia pe umar si apoi sa-si reia infatisarea si comportamentul batoase de militari duri, Parcalabescu sustine ca intalnirea lui Milea cu garda sa de corp ar fi durat cu mult mai putin. "Am iesit din birou, asa cum mi-a cerut ministrul, si dupa trei-patru minute am constatat ca din biroul in care acesta se afla a iesit si capitanul Vatamanescu, acesta fiind foarte congestionat la fata si spunandu-mi sa reintru in birou." Apoi, fara sa tina cont de vreo succesiune logica a evenimentelor pe care tocmai le-a relatat, Parcalabescu revine si le spune procurorilor: "In aceste momente s-a derulat discutia dintre mine si fostul ministru, derulata mai sus, cu privire la ordinul dat de Ceausescu". Greu de priceput ceva din acest talmes-balmes! Daca cercetarea din anul 1990 s-ar fi facut cu mai multa seriozitate, incluzand si interogarea incrucisata a celor doi martori, s-ar fi constatat poate ca toate acele evenimente relatate de ei nu ar fi avut cum sa se petreaca intre reperele orare cunoscute. Asa, dupa 15 ani, procurorii care au refacut aceasta ancheta au fost nevoiti sa se multumeasca cu ceea ce au mai avut la dispozitie si sa accepte drept corecte oricare dintre aceste relatari. Pentru ca, altfel, martorii puteau in orice moment sa afirme ca nu este imposibil ca memoria sa le joace vreo festa, dar, ce sa-i faci!, acum asta este tot ceea ce-si amintesc.

CONFRUNTAREA. Peste doar cateva ceasuri, zona Inter avea sa fie "pacificata" de tancurile chemate de ministrul Milea

FOCUL DE ARMA. In continuare, colonelul Corneliu Parcalabescu relateaza ca ministrul Milea i-a spus sa-l lase singur pentru a da cateva telefoane si in acel timp sa-i transmita lui Vatamanescu sa-l astepte la lift, pentru a cobori. Ciudata aceasta dispozitie, care seamana mai curand a umor negru, data de un om care tocmai se pregateste sa-si puna capat zilelor! Oricum ar fi, Parcalabescu spune in continuare: "Dupa ce am iesit din birou, l-am intalnit pe capitanul Vatamanescu in holul mare si, in timp ce ma aflam cu acesta, am auzit o detunatura, motiv pentru care atat eu, cat si cei prezenti am alergat spre usa biroului in care il lasasem pe ministru (n.r. - de fapt, propriul sau birou). Niciodata nu vom putea afla de ce, dintre toti ocupantii celor cateva birouri aflate in acea zona, ei toti s-au gandit ca doar ministrul Milea ar fi putut fi cel care s-a impuscat. "Am intrat aproape concomitent cu Vatamanescu in incapere, ceilalti venind in urma noastra." Evident ca in fata acestei afirmatii transante se naste o intrebare fireasca: daca tot au ajuns in acelasi timp acolo, de ce difera atat de flagrant declaratiile lor? Daca in declaratia sa data in anul 1990, Vatamanescu a sustinut ca l-ar fi gasit pe Milea deja intins pe canapea, iar in cea din 2004, ca ninistrul s-ar fi aflat pe scaun, usor aplecat intr-o parte, Parcalabescu are o alta varianta. "L-am vazut pe Milea straduindu-se sa se aseze pe canapea, cu genunchii indoiti, descheiat la veston." Pozitie in care "am vazut ca avea in partea stanga, in dreptul inimii, o urma care parea de sange. Pe masa se afla pistolul scos din toc, alaturate, centura si tocul, precum si foile de hartie, pe care nu era scris nimic, si un stilou. Nu retin pozitia in care se afla scaunul pe care-l vazusem anterior ca sezuse ministrul. Este vorba despre scaunul din mijloc, din apropierea canapelei. Vatamanescu s-a repezit si l-a apucat pe ministru in zona umerilor, iar eu, de picioare, amandoi intinzandu-l pe canapea, cu capul spre fereastra biroului.

CURIOZITATEA LUI CEAUSESCU. Imediat dupa ce a luat aceasta masura sumara de prim ajutor si dupa ce a dat ordin sa fie chemate cadrele medicale care deserveau sediul CC al PCR, prima idee a lui Parcalabescu, inspirata si la sugestiile celorlalti, a fost sa coboare la etajul 1, unde se afla cabinetul lui Nicolae Ceausescu, pentru a-i raporta cele intamplate. Odata ajuns acolo, el a trebuit sa treaca mai intai de "filtrul" constituit de "tovarasul Manea", seful de cabinet al "Numarului Unu". Abia dupa ce i-a comunicat acestuia drama petrecuta cu putin timp in urma a primit aprobarea de a intra in cabinetul "Maretilor Conducatori", care in acele momente dramatice isi traiau si ei ultimele ceasuri de glorie si ultimele zile de viata. "In birou se aflau ambii soti Ceausescu, carora le-am adus la cunostinta ca ministrul Milea s-a impuscat. Le-am dat foarte putine detalii." Asta poate si pentru ca, neluand parca in seama dramatismul acelei vesti, Nicolae Ceausescu s-a aratat interesat de un cu totul alt aspect. "Am fost intrebat de Nicolae Ceausescu daca fostul ministru al Apararii a lasat ceva scris sau daca a avut cu mine vreo discutie inainte de a se impusca. I-am spus ca nu a lasat nimic scris si nici nu a purtat vreo discutie cu mine." In schimb, Elena Ceausescu a fost cu mult mai dura decat sotul ei: "Ti-am spus eu ca este un tradator!". Dispret? Neincredere? In putine cuvinte, asta era tot ceea ce au gasit ei de cuviinta sa comenteze afland despre moartea celui care facuse tot posibilul sa le salveze lor pielea. Si, o data cu ea, comunismul din Romania.

BARICADA "Populatia care manifesta apropiindu-se dinspre Universitate a incercat si a reusit sa ridice o baricada dintr-un autovehicul, chiar in dreptul Hotelului Intercontinental. In scopul imprastierii manifestantilor, generalul Vasile Milea a ordonat sa se transmita generalului Voinea, comandantul Armatei l, ordinul de a deplasa, de urgenta, in Piata Universitatii, un numar de patru-sase tancuri. De asemenea, ministrul Apararii Nationale a mai ordonat sa se trimita si trupe care sa le suplimenteze pe cele care se aflau deja pe teren. Retin ca, in grupul mentionat mai sus, l-am vazut la un moment dat si pe gen. Hortopan, care a primit, direct de la ministrul Vasile Milea, ordinul de a inlatura baricada care se formase. Am fost de fata cand, dupa un timp, au aparut mai multe tancuri, iar unul dintre acestea a intrat in baricada care era deja incendiata. Nu stiu daca acel tanc a strivit sau nu oameni, insa in mod sigur acolo se aflau persoane dintre cele care protestau si am auzit oameni urland" Corneliu Vatamanescu fost sef de stat major al garzilor patriotice ORDIN "DE SUS" "Dupa cateva clipe, ramanand singur cu fostul ministru, acesta mi-a spus, pe un ton foarte abatut, ca i s-a dat ordin de catre Ceausescu sa reprime manifestatia prin foc direct. Concret mi-a spus: «Mi-a dat ordin sa trag in popor». Mi-a mai spus ca, in caz ca i se intampla ceva, sa comunic familiei ca el nu poate sa faca acest lucru. Apoi, mi-a cerut cateva coli de hartie, pe care i le-am adus de la BDS. Inainte de a-i aduce hartia ministrul a iesit pe hol si a cerut un pistol, sustinand ca vrea sa mearga in inspectie la trupe" Corneliu Parcalabescu CEAUSESTII "In birou se aflau ambii soti Ceausescu, carora le-am adus la cunostinta ca ministrul Milea s-a impuscat. Le-am dat foarte putine detalii. Am fost intrebat de catre Nicolae Ceausescu daca fostul ministru al Apararii a lasat ceva scris sau daca a avut cu mine vreo discutie inainte de a se impusca. I-am spus ca nu a lasat nimic scris si nici nu a purtat vreo discutie cu mine. In schimb, Elena Ceausescu a fost cu mult mai dura decat sotul ei: «Ti-am spus eu ca este un tradator!»" Corneliu Parcalabescu

RECUNOSCATOR MINISTRULUI

Colonelul Corneliu Parcalabescu a preluat efectiv functia de sef de Stat Major al Grarzilor Patriotice la 15 decembrie 1989, cand s-a prezentat la Ion Coman, secretarul CC al PCR, care avea in subordine si aceasta categorie aparte de forte paramilitare. In continuarea declaratiei sale, martorul Parcalabescu afirma ca l-a cunoscut bine pe generalul Vasile Milea, cu care s-a aflat in relatii pe care le caracterizeaza drept excelente. In ciuda acestei apropieri, el nu uita sa sublinieze ca raporturile sale cu ministrul Apararii Nationale erau in exclusivitate de serviciu. Fapt care nu-l impiedica sa recunoasca ca din partea sa exista si un puternic sentiment de recunostinta pe care i l-a purtat generalului pentru ajutorul pe care acesta i l-a dat pe tot parcursul carierei sale militare.

UN MILITAR DE CARIERA

Conform autobiografiei pe care, fara sa i-o fi cerut nimeni, si-o face in declaratia data la 5 noiembrie 2004 in fata procurorilor militari care reluasera deja de cateva luni bune ancheta privitoare la imprejurarile mortii generalului Vasile Milea, Corneliu Parcalabescu a absolvit scoala de Ofiteri in 1962. Apoi, in anii care au urmat, a ocupat diferite functii in cateva unitati militare. In anul 1971, el a fost numit adjunct al sefului Sectiei sport si pregatire militara de la CC al UTC. O functie deloc lipsita de importanta, aflata deci la granita in care activitatea cazona se invecina cu cea politica, functie pe care a ocupat-o pana in 1976. Ulterior, dupa absolvirea Academiei Militare, Parcalabescu a detinut mai multe posturi de comanda in diverse unitati militare, din ce in ce mai apropiate de esaloanele superioare. In februarie 1989 a fost mutat la UM 02450, unde a fost promovat ca loctiitor al comandantului Armatei I si secretar al Consiliului Politic. Apoi, cu doar cateva zile inainte de izbucnirea primelor proteste de la Timisoara, a fost numit intr-o alta functie, aparent mai mica, dar deosebit de importanta in contextul evenimentelor care aveau sa urmeze. In declaratia sa, el relateaza ca la 9 decembrie 1989 a fost chemat la ministrul Apararii, generalul colonel Vasile Milea, care l-a anuntat ca a fost numit (dupa cum spune el, fara sa i se fi cerut consimtamantul) in functia de sef de Stat Major al Garzilor Patriotice. Probabil ca nu este inutil sa reamintim ceea ce foarte multi oameni au aflat pe propria lor piele, si anume ca, alaturi de armata, Garzile Patriotice au avut un rol deosebit de important in reprimarea miscarilor de protest atat din Capitala, cat si din alte cateva zone ale tarii.

NU RATATI! In numerele viitoare vom prezenta aspecte inedite privitoare la imprejurarule mortii generalului Vasile Milea.