Analistul Valentin Stan ii reproseaza sefului statului ca nu a facut nimic pentru a-l aduce in Romania pe puscasul american care l-a ucis pe Teo Peter, desi putea recurge la o actiune diplomatica de proportii.
Scurt excurs despre onoare si umilinta
La intoarcerea din Ucraina, intre doua botezuri si cateva oftaturi nostalgice dupa spriturile de la Golden Blitz, urmate de o cainta "sincera" si lacrimogena cu privire la neaplicarea unei hotarari judecatoresti, in plin mandat de ministru si, inainte de a acuza "trusturile de presa" ca il denigreaza, Basescu ne-a vorbit, conform Rador, despre onoare: "Stim ca una din conditiile esentiale care tin de onoare este sa iti platesti datoriile". Sigur, in acest articol, ne intereseaza mai mult onoarea presedintelui legata de datoria sa constitutionala de a proteja viata si securitatea cetatenilor romani, de a apara demnitatea si drepturile statului, pe plan international.
Intr-o "memorabila" interventie, cu privire la criza ostaticilor, la 25 mai 2005, Basescu admitea ca datoria statului, reprezentat de el, este sa-i apere pe cetatenii Romaniei: "Vreti sa va imaginati cum ar fi aratat Romania cu trei cetateni impuscati sau cu gaturile taiate? Cum s-ar fi simtit 22 de milioane de romani? Ar fi simtit ca statul lor nu e capabil sa-i apere, sa-i protejeze! Cum ar fi fost vazuta Romania, in afara? Un stat neputincios!" Grele cuvinte, domnule presedinte! Grele ca o osanda!
Filosof, cum il stim, presedintele Basescu declama, peripatetic, la 28 septembrie 2005, conform Rador: "Romanii au un complex, romanii nu cred in ei, nu cred in forta natiunii lor, nu cred in tara lor, asa cum crede un neamt, un francez, un olandez, un belgian"! Furat de impetuozitatea propriului discurs, presedintele orator "exploda", la 13 iunie 2005, intr-un interviu pentru "Adevarul": "Sunt cei obisnuiti sa promoveze ideea ca Romania este bolnava, ca poporul roman trebuie sa stie ca are un stat slab, ca poporul roman trebuie descurajat sa nazuiasca, sa fie mandru (...) Or, Romania nu are nici un motiv sa fie umila, Romania este o tara, care sta pe picioarele ei, este puternica si trebuie tratata ca atare". Mai mult, domnul Basescu ne vorbea de acel "cor de slugi", acea "clica ce incearca sa acrediteze ideea ca romanii trebuie sa fie umili, sa stea cu capul plecat, care ne impiedica sa ne luam zborul" (cf. "Gandul", an I, nr. 20, 27 mai 2005).
Grele cuvinte, din nou!
Ascultandu-l si citindu-l pe
Basescu, imi vine sa exclam, alaturi de ...mile Augier, in "Nerusinatii": "Pe vremea mea, inca il aveam pe Dumnezeu"!
Moarte la Bucuresti si Mustrare la Quantico
|
SENTINTA. Christopher VanGoethem (foto dreapta) a primit doar o mustrare fara sa-i fie afectat rangul militar |
Dar, dragi cititori, cine umileste Romania? Cine sunt "slugile", despre care Basescu spune ca ne predau lectia "capului plecat"? Cine transforma Romania intr-un "stat slab"? Acestea sunt intrebarile la care va invit sa raspundem impreuna. Sa luam, bunaoara, cazul Teo Peter! Si va invit sa vorbim despre Teo Peter, nu ca despre omul si artistul care a facut parte din bucuria de a trai a milioane de romani, chiar si intr-o epoca in care nu prea aveai de ce sa te bucuri! Sa ne gandim la el ca la cetateanul roman Teo Peter! Ca la fiecare dintre noi, oameni simpli, a caror singura aparare sta in Dumnezeu si in statul roman pastorit de guvern si presedinte!
Teo Peter a fost ucis, in noaptea de 3 spre 4 decembrie 2004, de puscasul marin american Christopher VanGoethem, membru al personalului de paza al ambasadei SUA la Bucuresti. Acesta, sub influenta alcoolului si in dispretul regulilor de circulatie din SUA si Romania (cu antecedente, in acest tip de comportament), la volanul unei puternice masini de
teren a ambasadei, a spulberat taxi-ul in care se afla Teo Peter! Puscasul a fost imediat scos din tara de autoritatile americane si judecat, mai tarziu, in SUA, de o instanta militara, in Quantico, Virginia.
Pus sub patru capete de acuzare, ucidere din neglijenta (negligent homicide), adulter, obstructionarea justitiei si declaratii false, cu o perioada de detentie cumulata de 14 ani, daca ar fi fost gasit vinovat, sub toate capetele de acuzare, VanGoethem a fost gasit nevinovat de ucidere din neglijenta si adulter. S-a constatat vinovatia sa in cazul celorlalte doua capete de acuzare. Pedeapsa maxima, pe care ar fi putut sa o primeasca, pentru fiecare dintre cele patru capete de acuzare, ar fi presupus si excluderea dezonoranta (dishonorable discharge) din corpul militar si incetarea tuturor beneficiilor financiare. Curtea Martiala a decis, la 31 ianuarie 2006, in contul celor doua capete de acuzare admise prin sentinta, ca VanGoethem sa primeasca o scrisoare de mustrare (letter of reprimand), dar fara sa-i fie afectat rangul militar si cu pastrarea tuturor platilor si beneficiilor financiare, permitandu-i-se sa-si finalizeze contractul, din care mai avea de efectuat un an. E drept, fara sa i se permita a-l prelungi. Si, atat! Practic, o dojana, si un adio, dupa 15 ani de serviciu, pentru moartea lui Teo Peter!!!
Lesne de inteles, o asemenea solutie a justitiei americane a produs un val de revolta si indignare in opinia publica din Romania! Chiar derularea procesului la Qantico a relevat fisuri serioase in articularea cazului de catre acuzare si tertipuri procedurale destul de eficiente, din partea apararii, pentru a-l scoate pe puscasul marin basma curata. Nu intram in amanunte.
"Regret" "Bizar" pentru Axa Basescu-Tariceanu-Ungureanu
Sub nici o forma, nu trebuie extrapolata solutia instantei americane, favorabila pentru VanGoethem, in planul raporturilor oficiale romano-americane. America este aliatul nostru loial si interesele de securitate ale Romaniei sunt strans legate de relatia de prietenie si alianta cu partenerul american. Aceasta relatie nu poate fi pusa la indoiala sau contestata de cazul Teo Peter! De aceea, aici, nu voi intreba: Ce au facut autoritatile americane pentru a-l salva pe cetateanul american VanGoethem, dupa uciderea lui Teo Peter? Voi intreba: Ce au facut autoritatile romane pentru ca ucigasul cetateanului roman Teo Peter, ucis pe teritoriu romanesc, sa primeasca pedeapsa cuvenita, in respectul legii si demnitatii nationale?
Mai intai, ce s-a intamplat cand autoritatile romane au aflat de solutia pronuntata in instanta americana? Ministrul de externe Ungureanu a dat un comunicat, pe 1 februarie 2006, anuntand opinia publica ca "a luat cunostinta cu profunda surprindere si cu regret de verdictul tribunalului militar din Quantico, Virginia". Primul diplomat al tarii a precizat, de asemenea, ca a transmis ambasadorului SUA la Bucuresti "adanca preocupare a partii romane fata de acest verdict", ca si dorinta si eforturile partii romane pentru identificarea "unei cai de a solicita partii americane reanalizarea contextului care a condus la adoptarea deciziei tribunalului militar din Quantico". Inutil sa precizez ca povestea cu "reanalizarea contextului care a condus la adoptarea deciziei tribunalului militar din Quantico" este o aberatie juridica si diplomatica fara precedent, decizia instantei americane neputand fi schimbata de nici o "reanalizare" de context!!! Mai mult, diplomatul-sef al Romaniei a comunicat poporului roman, pe 2 februarie, ca a vorbit telefonic cu secretarul de stat al SUA, Condoleezza Rice, careia i-a "reiterat surprinderea si regretul partii romane fata de decizia instantei militare americane si a subliniat dorinta de a se identifica o solutie care sa ofere familiei Peter posibilitatea de a-si redobandi, intr-un cadru legal, demnitatea". Se pare ca la MAE roman, lumea incepea sa discute si sa se agite pe motiv de "demnitate"! E drept, Ungureanu credea ca este vorba NUMAI de demnitatea "familiei Peter"!!!
Premierul Tariceanu a precizat, conform Rador, referindu-se la solutia instantei americane: "Decizia as putea spune ca mi se pare surprinzatoare. Este cel putin bizara si pot sa adaug faptul ca, in aceste conditii, voi propune familiei celui ucis asistenta financiara din partea statului roman, in asa fel incat, daca doreste, sa poata sa deschida o actiune in justitie, intr-o curte civila in SUA". (RADIO ROMANIA ACTUALITATI, 1 februarie, ora 13:04). Dupa cum se vede, se sugereaza o actiune incredibil de BIZARA, pe plan civil, intr-o instanta din SUA, dupa ce o curte penala l-a achitat pe VanGoethem, pentru exact capul de acuzare care ar trebui sa fie invocat, ca motivatie, in instanta civila, pentru despagubiri: uciderea lui Teo Peter! Eugene R. Fidell, presedintele Institutului National de Justitie Militara din Washington, a precizat ca o astfel de de incercare, in SUA, ar fi "un cosmar" pentru cei care ar initia-o! ("Stars and Stripes", 2 februarie 2006).
In ceea ce-l priveste pe presedintele Basescu, acesta a facut cateva descoperiri extrem de interesante, conform Rador: "(...) Instantele militare americane n-au vazut ce au vazut 22 de milioane de romani, iar ca sef al statului voi cere ca ce am vazut noi, cei 22 de milioane de romani, sa nu incerce sa ne contrazica, fie el si un judecator militar american, ca n-ar fi fost adevarat! Mi se pare dincolo de o hotarare care nu corespunde la ceea ce s-a intamplat in Romania. Am putea sa o interpretam, poate, ca pe dispret si acest lucru nu-l voi tolera"! (RADIO ROMANIA ACTUALITATI,1 februarie, ora 16:10).
Legi, Conventii si Pretentii
VanGoethem a fost scos din Romania, de catre autoritatile din SUA, imediat dupa accident, chiar pe 4 decembrie 2004, in baza Conventiei de la Viena cu privire la Relatiile Diplomatice din 1961, la care sunt parti Romania si SUA. Puscasul, care era membru al personalului tehnic-administrativ al ambasadei, avea acoperirea prevederilor articolului 37, bucurandu-se de imunitate diplomatica fata de jurisdictia penala a statului de primire (Romania), exact ca un agent diplomatic, in baza articolelor 29-35, cu specificarea ca nu dispunea de imunitate fata de "jurisdictia civila si administrativa a statului de primire (...) pentru fapte savarsite in afara sarcinilor de serviciu". Statutul lui VanGoethem, in Romania, a fost confirmat de Razvan Radu, directorul Directiei Drept International, din cadrul Ministerului de Justitie. (cf. "Adevarul", 3 februarie 2006).
Asadar, in baza Conventiei de la Viena, fiind vorba de un caz penal (uciderea unui cetatean roman), americanii l-au scos pe puscas din tara deferindu-l justitiei americane! Conventia de la Viena prevede, insa, la articolul 32, ca imunitatea sub articolul 37 "poate fi ridicata de statul trimitator". Adica, SUA puteau ridica imunitatea lui VanGoethem, pentru ca acesta sa poata fi judecat in Romania, executarea pedepsei, daca s-ar fi ajuns aici, urmand a fi decisa pe baza reglementarilor internationale.
Ei, bine, guvernul Nastase, a adresat o solicitare de ridicare a imunitatii puscasului marin, in baza articolului 32 din Conventie, printr-o scrisoare adresata presedintelui Bush, la 6 decembrie 2004. Cererea romaneasca a fost confirmata de Departamentul de Stat (DOS), prin vocea purtatorului de cuvant, Adam Ereli, care preciza public, pe 6 decembrie 2004, ca "guvernul roman ne-a cerut sa ridicam imunitatea lui VanGoethem si analizam aceasta cerere".
Guvernul Nastase a plecat de la guvernare, in decembrie 2004, dupa ce a cerut, oficial, ridicarea imunitatii pentru VanGoethem! A venit un nou guvern si un nou presedinte. Deznodamantul cazului Teo Peter este cunoscut, acum! Ucigasul a scapat nepedepsit! Cei trei, Basescu, Tariceanu, Ungureanu se lamenteaza, acum, sub presiunea indignarii publice, inventand solutii fanteziste, de tipul "reanalizarea contextului", "nu voi tolera", "actiune in justitie intr-o curte civila"!
Sigur, VanGoethem ar fi putut fi pedepsit, daca SUA ar fi acceptat ridicarea imunitatii, permitand judecarea acestuia in Romania. Este greu de spus daca americanii ar fi acceptat acest lucru. Problema noastra, dragi cititori, nu este daca americanii ar fi dispus sau nu ridicarea imunitatii lui VanGoethem! Ci, daca Basescu si ai lui au facut tot ce le era in putere, ca sa obtina aceasta decizie a autoritatilor americane. Pentru ca, daca nu au facut ce trebuia, ceea ce fac acum este o insulta la adresa poporului roman si arata ca tanguirea din ultimele zile este un simplu circ grotesc, menit a ascunde ori impotenta politica ori prostia ori ticalosia.
Cu tot dispretul, domnule presedinte!
Ei, bine, desi cererea de ridicare a imunitatii fusese adresata administratiei Bush de guvernul Nastase, in decembrie 2004, administratia Basescu nu a informat niciodata poporul roman in legatura cu raspunsul guvernului american, la cererea romanilor! Abia in februarie 2006, am aflat public, de la Razvan Radu, inalt functionar in Ministerul Justitiei, ca "ambasada SUA a refuzat, astfel ca intreaga procedura a fost preluata de americani, parchetul roman nemaiavand nici o competenta"! (cf. "Adevarul", 3 februarie 2006). Trecand peste faptul ca nu ambasada SUA a refuzat, ci guvernul american, aceasta declaratie a unui inalt functionar din Ministerul Justitiei, este prima si singura precizare publica a autoritatilor statului, cu privire la decizia SUA de a nu ridica imunitatea lui VanGoethem!!! Incredibil!
Ministerul de Externe, structura abilitata sa gestioneze cazul Teo Peter, a tinut ascunsa decizia SUA, sperand, probabil, ca instanta americana va da, totusi, o pedeapsa rezonabila puscasului, pe care sa o "vanda", apoi, opiniei publice din Romania, fara sa mai fie nevoie sa explice de ce nu au dezlantuit o ofensiva diplomatica, pentru retragerea imunitatii, la refuzul initial al SUA! Numai ca deznodamantul implacabil a venit ca o lovitura de trasnet pentru guvernantii nostri! Culmea este ca unul din comunicatele oficiale ale presedintelui Basescu, din timpul vizitei in SUA, la 10 martie 2005, relata rezultatele discutiilor la Departamentul Apararii, precizand: "De asemenea, Donald Rumsfeld si-a exprimat regretul in legatura cu tragicul accident, in care si-a pierdut viata Teo Peter si l-a asigurat pe presedintele Basescu ca legea va fi aplicata in mod riguros"!!! Adica, abia in martie 2005, aflam din comunicate indirecte ca ucigasul lui Teo Peter urma sa fie judecat in SUA si ca Basescu nu a facut nimic pentru a-l aduce in Romania, tacand slugarnic in fata americanilor!!!
Sigur, cineva ne poate intreba: si ce ar fi trebuit sa faca? Iata, bunaoara! La 3 ianuarie 1997, Gueorgui Makharadze, diplomat al ambasadei georgiene, in Washington DC, a produs un accident auto teribil, provocand decesul tinerei de 16 ani, Joviane Waltrick! Diplomatul era beat si a intrat cu peste 80 de mile pe ora, pe Connecticut Avenue, in masina tinerei americance. Exact cazul lui VanGoethem! Desi purtatorul de cuvant al DOS, Nicholas Burns, a admis, in februarie 1997, ca sunt "putine cazurile de ridicare a imunitatii diplomatice", presiunea oficiala americana, in acest sens, a fost extrema! Dezbateri televizate, alimentate oficial, demersuri diplomatice, presiuni publice la nivelul Congresului SUA, scrisori ale secretarului de stat Warren Christopher! Presedintele Georgiei a acceptat, in cele din urma, sa ridice imunitatea diplomatica, iar Makharadze a fost judecat, condamnat si plasat in detentie in SUA, unde a ispasit o parte din pedeapsa.
Nimeni nu spune ca Romania ar fi putut obtine, cu certitudine, de la americani, ce a obtinut SUA de la georgieni, dar o actiune diplomatica de proportii si o sustinere media corespunzatoare, in America, ar fi pus administratia sub presiunea opiniei publice din SUA, foarte sensibila la situatii de acest fel. Mai ales ca guvernul american laudase curajul presedintelui georgian de a ridica imunitatea lui Makharadze! Si, mult mai important, chiar daca imunitatea nu ar fi fost ridicata, presedintele Basescu ar fi putut sa priveasca in ochii fiecarui roman, spunandu-i ca Romania nu s-a umilit tacand, in fata puterii americane si a facut tot ce merita Teo Peter, tot ce merita fiecare cetatean roman de la tara care are datoria sa-l protejeze!
Asa cum s-au comportat, insa, Basescu, Tariceanu, Ungureanu nu merita decat "dispretul" de care vorbea, cu atata aplomb, presedintele! Ceea ce americanii le-au si livrat, cu toate complimentele Casei, "Made in America", via Axa Washington-Bucuresti!