Ce-au fost si ce-au ajuns

Ion Diaconescu, Mircea Ionescu-Quintus, Nicolae Manolescu si Domokos Geza se numara printre cei care au pus umarul la renasterea democratiei romanesti. Tineau, pe atunci, in lesa legi si guverne. Jurnalul National i-a cautat in umbra in care se simt bine. Ca suveniruri.

Politicieni. Jurnalisti. Sportivi. In primii ani ai democratiei romanesti, viata ne era plina de imaginea lor. Jurnalul National si-a propus sa vi-i aminteasca.

Inceput de ’90, inceput de viata. Ne-am mai nascut, ca natiune, o data si am ales. Am mers la vot, iar personaje mai mult sau mai putin publice precum Nicolae Manolescu, Ion Diaconescu, Mircea Ionescu-Quintus sau Domokos Geza au devenit si politicieni. Dintr-un mare nimic trebuia sa se nasca un mecanism de functionare a Romaniei post-totalitare. Ei au fost acolo. Au legat sau dezlegat legi, au facut sau desfacut guverne. Si au deschis, astfel, jurnalele de stiri. Ne-au fluturat speranta in fata ochilor, au facut gafe, am ras cu ei sau de ei. I-am votat din nou sau le-am aratat calea spre istorie. Intre timp, au devenit amintiri. Ce au fost? Si, desigur, ce-au ajuns ? (Sidonia Silian)

Nicolae Manolescu: "Am plecat din cauza lui Stolojan"

A parasit scena politica pentru ca i-a displacut Stolojan. Punct! A preferat, atunci, sa-si tainuiasca motivatia, din consideratie si respect fata de colegi si formatiunea liberala. Acum se lasa strapuns de sagetile franchetii, doar au devenit, in timp, inofensive pentru toata lumea.

CASA SCRIITORILOR. Un loc ce are aerul unei dame aristocrate, ale carei capricii crescute o data cu varsta, sughit si la un cui pe care ai indrazni sa i-l infigi in perete. O dama in ale carei falduri mai-marele scriitorilor, Nicolae Manolescu, si-a incuibat biroul. Si parca asculta si ea ceea ce povesteste politicianul din Manolescu. "Prima parte a anilor ’90 am avut o scena politica agitata, naiva si, de la un punct incolo, chiar induiosatoare. Induiosatoare, dar cu partile ei bune. Un exemplu edificator este PAC-ul, partidul pe care l-am infiintat, care, desi avea doar sapte-opt luni de activitate, dupa alegerile din 1992, a reusit sa aiba primari la Timisoara, Arad, Sibiu, Brasov, Sinaia, in Sectorul 2 din Bucuresti si la Iasi". Si asta s-a putut petrece deoarece, pe vremea aceea, "propunerile cele mai bune castigau, chiar daca partidul din spate nu avea capacitatea de a controla scena politica (...) Asa ceva astazi nu se mai intampla", comenteaza fostul presedinte al Partidului Aliantei Civice, intrat in rolul povestasului politic.

POPULARITATE. Ar fi vrut sa se retraga intr-un con de umbra, dar nu i-a mers. Chiar daca a parasit vitrina politica, continuarea meseriei de condeier l-a conservat sub lupa oamenilor. "Lumea nu te uita asa usor. Am o mare trecere si acum la populatie. Si, daca m-as lua dupa cati imi spun ca m-au votat in ’96, imi dau seama ar fi trebuit sa fiu presedinte inca din primul tur", glumeste scriitorul. Isi intalneste alegatorii mai ales cand targuieste cu sotia prin piata. "Nevasta-mea e destul de mirata sa vada ce fel de votanti am avut eu!"

DESECRETIZARE. Si, totusi, ce l-a determinat sa paraseasca scena politica? "Am plecat din cauza lui Stolojan. Nu-mi convenea deloc ca presedinte. Daca as fi vrut sa lucrez cu oameni ca Stolojan, as fi intrat in partidul comunist si as fi facut o cariera decenta" isi divulga scriitorul "motivele personale" prea mult timp exilate. Nu a fost de acord cu ceea ce se intampla in PNL si, ca urmare, declicul s-a produs. "A fost o crestere artificiala a PNL-ului, s-a facut campanie prezidentiala si nu de partid", hotaraste Manolescu. Cat despre o reintoarcere in politica, nici nu se mai pune problema. "N-as mai intra, pentru can-am unde. Nu exista nici un partid care sa ma ispiteasca".

INCOMPATIBIL
"Am plecat din cauza lui Stolojan. Nu-mi convenea deloc ca presedinte. Daca as fi vrut sa lucrez cu oameni ca Theodor Stolojan, as fi intrat in Partidul Comunist si as fi facut o cariera decenta" - Nicolae Manolescu fondatorul Partidului Aliantei Civice

ALESUL

Critic si istoric literar, Nicolae Manolescu a fost membru fondator al Aliantei Civice si, din 1991, presedinte al partidului cu acelasi nume ( PAC). Manolescu a incercat sa devina candidatul Conventiei Democratice la presedintie in 1992, dar a fost invins, in selectia organizata de CDR, de catre Emil Constantinescu. In 1996 Nicolae Manolescu a fost candidatul "de lux" al PAC la presedintia Romaniei. Dupa fuziunea intre PNL si PAC, din 1998, Manolescu a devenit presedinte al Consiliului National al PNL, partid din care a demisionat in 2000.

Mircea Ionescu-Quintus: Fericit ca s-a retras

Incalecand pe o sa, Mircea Ionescu-Quintus ne spune povestea asa: la 1 noiembrie sarbatoreste cu sotia 60 de ani de cand au pus piciorul in pragul PNL-ului. Parlamentul actual, din care "din fericire" nu mai face parte, "este sub nivelul celorlalte". Cu sanatatea? "Multumesc lui Dumnezeu, bine!"

INTARZIAT. Intrat. Asezat. O padure de portelanuri, uite asa de inghesuite, o gura de votca, "pentru noroc", Quintus, bine ati venit, bine v-am gasit, blitz, blitz, blitz... Interviul incepe. Ciuguleste un pic din propriile amintiri, isi asorteaza privirea de actor politic si se porneste: "Cel mai interesant si productiv Parlament a fost primul, asa-zisul Parlament al rusinii. Cu toate ca avea fosti membri ai partidului comunist, si-a facut datoria. A legiferat tot ceea ce trebuia oranduit institutional in tara". Nu ca cel actual, despre care, din tot ce simte, fie din media, fie din participarea sa directa, nu baga de seama decat ca "inca nu se desluseste, nu se dezmeticeste".

PUNCT OCHIT, PUNCT LOVIT. "Am intrat intr-a zecea luna si n-am remarcat nimic deosebit, decat o lupta crancena intre o tendinta si o alta, care obstructioneaza, cu voie sau fara voie, actiunile Guvernului. Sunt foarte multi tineri, si asta nu e rau, dar aceasta lipsa de experienta marcheaza neplacut desfasurarea Parlamentului, ceea ce este un risc si un prejudiciu acum, in preajma monitorizarilor care ni se fac din partea UE", analizeaza veteranul penelist. Si, ca sa nu se brodeasca zicala cu vorba lunga si saracia omului, fostul presedinte al Senatului decreteaza: "Parlamentul actual, din care din fericire nu mai fac parte, este sub nivelul celorlalte. In mod paradoxal, experienta acumulata in 15 ani nu se reliefeaza in activitatea Parlamentului. Daca nu se rezolva problemele din administratie si justitie, din pacate s-ar putea sa ni se aplice acea clauza de intarziere".

PRIZA LA PLOIESTENI. Daca se duce dupa o paine, pierde pe drum cel putin o ora. "Ma opresc oamenii pe strada, sunt nemultumiti. Asta-i realitatea! Sunt oameni care traiesc intr-o saracie tragica", constata el. Se lasa prins la fiecare pas, fie ca i se adreseaza o vorba buna, fie o sapuneala dulce-amaruie. Timpul liber? Are o gradina, "frumoasa si obositoare", isi aduna toate epigramele publicate si nepublicate, sta cu femeia de care-l leaga vreo trei verighete.

DRAGOSTE CU NABADAI. Cei 60 de ani de PNL asa i s-au strecurat prin toate vagoanele firii ca poate spune, cu mana pe inima, ca, efectiv, ii face parte din viata. "N-as putea sa ma despart si nimeni nu ma poate da afara din acest partid!"

DEZAMAGIRE
"Parlamentul actual, din care din fericire nu mai fac parte, este sub nivelul celorlalte. In mod paradoxal, experinta acumulata in 15 ani nu se reliefeaza in activitatea Parlamentului" - Mircea Ionescu-Quintus fostul presedinte PNL

IRONICUL

Membru al Partidului National Liberal din 1945, Mircea Ionescu Quintus a fost detinut politic in anii 1946, 1947, 1952-1954 si 1956-1957. In ceea ce priveste activitatea politica, Quintus a ocupat functiile de vicepresedinte (1990-1992) si presedinte (1993-2001) al PNL-ului, a fost deputat (1990-1992) si este senator de Prahova (din 1996). Totodata, liberalul a fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor (1990-1992), ministru al Justitiei (1991-1992), de vicepresedinte (1996-2000) si presedinte (2000) al Senatului Romaniei.

Ion Diaconescu: "Talica" si cele trei coroane ale Papei

Ca-i o jucarie stricata o spune el. Ca prietenii i s-au cam dus, asa, unul cate unul, cu regret am constatat si noi. Ca o bronsectozie i-a tot dat tarcoale pana i s-a aciuit pe acolo, pe la piept, de-a dus-o, asa, pana la adanci batraneti, e limpede.

PARERI DESPRE TRECUT. Se asaza la masa, in inima camerei. Un Ion Diaconescu mai neparguit priveste lung din perete peste noi. "Paream cam visator, da’ eu, la vremea aceea, eram mai activ", ofteaza cel pe care colegii de breasla l-au poreclit "Talica", dupa formula de politete pe care a adus-o cu sine din Muscelul natal si nu s-a sfiit niciodata sa o foloseasca. Apoi se asterne tacerea. Se simte obosit - n-a putut inchide un ochi toata noaptea si nu e in dispozitia necesara unui interviu. Haraie. "Batranetea... boala...". Nici el nu mai stie care-i cauza. Unghiile tremurande, lasate neglijent in voia firii, danseaza la fiecare vorba.

"Nu cate au fost imi vin in minte, ci cate ar fi putut sa fie", spune, cu regret in glas, fostul presedinte PNT-CD, dezlegandu-se, astfel, la limba. A binevoit sa fie mai-marele Camerei Deputatilor - la insistentele celor din jur. "N-am tinut sa fiu pe un asemenea post. Nu voiam. Intre timp eram si presedintele partidului si presedintele Conventiei. Ajungeam ca Papa de la Roma, cu trei coroane. Cel care dorea foarte mult - si pe care l-am sustinut - era Ion Ratiu. L-am sunat pe Emil Constantinescu, am pledat pentru Ratiu, dar Constantinescu «nu, nu, nu» si am acceptat", povesteste veteranul. "Guvernarea noastra a fost mai buna decat cele de pe timpul lui Iliescu, dar nu s-a ridicat la inaltimea pe care o astepta lumea. A trebuit sa ne unim cu Roman, cu ungurii, cu nu mai stiu cine... A fost un Guvern de umplutura. Ameteam, pana sa cadem de acord la ceva", rememoreaza Diaconescu, cu suflu si suflet. In privinta partidului, ce sa spuna? L-ar fi salvat dar, intre timp, murea unul, murea altul. Iar altii noi n-avea de unde sa aduca. Acum, cand e vreo sedinta importanta, se duce dar nu vrea sa-si mai impuna punctul de vedere. Plus ca trebuie sa fie cineva cu el, ca nu mai are siguranta-n picioare si poate sa ameteasca, sa se dea in spectacol. Imi da asigurari: "O sa intelegi dumneata cand o sa ajungi ca mine". Cat despre Tariceanu, Basescu si ceilalti pe care ii vede la televizor: a colaborat cu ei, in Conventia Democrata. "Daca atunci au fost rai, acum sunt buni sau invers, daca atunci au fost buni, acum sunt rai..."

AMURG CE VA SA FIE. Cand iese din casa, curiozitati ca ciupercile se itesc in juru-i. Unele raman neimplinite, altele ba. Oamenii si-l aduc aminte de la televizor sau de cand era presedinte de partid, si, atunci, lumea il mai intreaba de una, de alta. I se mai intampla sa vada si priviri sufocate de fustrarea ca, desi le pare cunoscut, nu stiu de unde sa-l ia. In rest, asta-i viata! Sta mai mult acasa, cu nevasta, si ea tot "batrana", si se tin asa, vorba lui Toparceanu, muscelean de-al sau, prin adoptie: ca "doua jucarii stricate".

ALGORITMUL
"Guvernarea noastra a fost mai buna decat cele de pe timpul lui Iliescu, dar nu s-a ridicat la inaltimea pe care o astepta lumea. A fost un guvern de umplutura. Ameteam pana sa cadem de acord la ceva" - Ion Diaconescu fostul presedinte PNTCD

VETERANUL

Provenind dintr-o familie din randul careia numerosi membri au fost fondatori ai Partidului Taranesc, Ion Diaconescu s-a inscris in PNt in 1936. Intre anii 1947-1964, a fost inchis in diverse inchisori politice. Dupa decembrie ’89, Diaconescu a fost ales ca primvicepresedinte al PNtCD. A ocupat aceasta functie atat timp cat presedinte al PNtCD a fost Corneliu Coposu. Dupa decesul acestuia, Diaconescu a fost desemnat presedinte al partidului (ianuarie 1996), functie in care sta pana in anul 2000 cand devine presedinte onorific al acestuia. Totodata, in urma alegerilor generale din 1996, Ion Diaconescu a ocupat si functia de presedinte al Camerei Deputatilor.

Domokos Geza: "Politica nu mi s-a potrivit niciodata!"

Manuscrise, un perete captusit de carti, biroul la care se lucreaza si se scrie, un pat chircit intr-un colt, vreascuri si surcele aruncate langa soba. Calculatorul nu mai e demult. Cea care il folosea s-a dus, lasand un suflet trist, obosit de asteptare. O iubise.

Traieste la tara, in sanul unei ograzi huzurite de mana naturii, de te intrebi pe unde sa calci, sau mai bine sa te descalci, ca sa nu strici ceva din incolaceala de ierburi si frunze adormite pe pamant. Ne oprim in prispa. Doua tufe de flori agatatoare se zgaiesc fara putere la noi, se linistesc ca-i Geza si stiu ca nu le cotropim intimitatea. Inalt, dar nu foarte, imbracat in niste bulendre devorate de carii, cu doi mititei de negi incalecati, inmugurind dintr-o pleoapa, cu un par einsteinian pe la urechi, Domokos Geza isi da dezlegare limbii.

MARTIE 1990. "Nici pana astazi nu se cunosc mecanismele intime ale evenimentelor, ale intamplarilor de la Targu- Mures", incepe fostul lider udemerist, facand aluzie la conflictul interetnic din martie 1990 rabufnit in orasul transilvan. "Eu eram la Budapesta, la o intalnire a intelectualilor romani si maghiari, unde se aflau si Liiceanu, Dinescu si altii, in ideea de a ne intelege si asculta reciproc. Cand am aflat, m-am ingrozit", povesteste, aratandu-mi mai apoi si o poza de atunci, in care arata obosit, tragand dintr-o tigara.

I se pare o nedreptate faptul ca elevii maghiari invata in limba romana. "Datorita notelor proaste la limba si literatura romana, copiii nu se pot duce la anumite universitati. Fara suparare, limba romana, ca si ucrainiana sau altele, le este o limba straina. Deci ar trebui invatata din manuale specializate, ca orice limba straina. Sigur ca scopul este sa o invete foarte bine, ca sa cunoasca cultura si traditia tarii in care traiesc", isi varsa seniorul udemerist oful.

GOANA DE POLITICA. "Niciodata nu am regretat iesirea din politica. Nu mi s-a potrivit", rosteste, apasat. Si, inspirandu-si parca vorbele imediat ce le rostea, istoriseste cum si-a gasit si cumparat casa, cum s-a mutat cu sotia acolo. Cum el scria de mana, iar ea ii transcria textele pe calculator. Pe cat de evaziv era cand vorbea despre politica, pe atat de ars de amintiri pare acum, cand isi confeseaza viata intima. "Nu o spun cu superioritate, dar eu sunt scriitor, mie imi place sa citesc si sa scriu". N-a mai tinut legatura nici cu fostii colegi de partid, nici cu Marko Bela, nici cu nimeni. Si-a vazut de ale scriiturii.

GEZA SI LUMEA. "Lumea, da, ma mai cunoaste. E foarte interesant la piata de la Sfantul Gheorghe, cand ma intreaba: «Ce mai faceti, domnule senator?». Le explic ca eu am fost deputat", subliniaza, cu veselia in voce, fondatorul UDMR. In sat e cu totul altceva. Are viata "mondena". Se duce pe la vecina, vorbeste despre ce fac unul sau altul, gradinareste si, uite, staaa aici pe scaun... Sa mediteze. "Niciodata nu ma plictisesc", spune. Nici nu ar avea cum, intr-un asemenea loc.

LIANTUL

A fost odata Domokos Geza. Si-a inceput activitatea politica inca inainte de caderea comunismului, regasindu-se ca membru supleant in CC al PCR. Imediat dupa Revolutie, Geza a dat nastere UDMR, castigandu-si, astfel, titlu de presedinte fondator al acestuia. A ramas in functie pana la inceputul anului 1993, moment in care s-a si retras de pe scena politica. Conflictul interetnic din martie 1990 de la Targu-Mures, care a facut inconjurul lumii cu aceeasi iuteala ca si in cazul evenimentelor din ’89, l-a prins pe Domokos Geza in exercitiul functiunii, el fiind cel care trata cu Ion Iliescu aplanarea tensiunilor dintre unguri si romani.

MISTERE
"Nici pana astazi nu se cunosc mecanismele intime ale evenimentelor, ale intamplarilor de la Targu-Mures, din martie 1990. Eu eram La Budapesta, cand am aflat m-am ingrozit" - Domokos Geza fondatorul UDMR