Ce mai are de facut reforma in Justitie

PUNCTUL PE I - Problemele magistraturii, analizate de judecatorul Gheorghe Morosanu de la Judecatoria Bicaz Am primit ieri, pe mail, o scrisoare deschisa catre ministrul Justitiei. Semnatarul, magistratul Gheorghe Morosanu de la Judecatoria Bicaz, nu s-a adresat presei sa-si rezolve o problema personala, sa se planga de vreo nedreptate ori sa-si parasca sefii. Demersul sau se opreste la semnalarea unor probleme de fond, ce tin de functionalitatea sistemului judiciar. Judecatorul Morosanu face mai curand o analiza a progreselor mecanismului judiciar si arata - cu deferenta, luciditate si umor - componentele perfectibile. Publicam integral continutul epistolei, in speranta ca semnalele autorului vor genera o dezbatere publica, in beneficiul unei cat mai eficiente administrari a Justitiei.(Valentin Zaschievici)

DESPRE CELERITATE. Defectiunile birocratice fac ca procesele sa dureze la nesfarsit, afectand increderea in justitie	TEHNICA. La multe judecatorii din tara, magistratii si grefierii vin cu calculatoarele de acasa

Scrisoare deschisa Excelentei Sale Domnului Cristian Diaconescu Ministrul Justitiei Excelenta,
Aceasta scrisoare nu este un gest de fronda jurnalistica. Ea se vrea o contributie normala, civilizata si constructiva la o discutie despre situatia justitiei romane. Ea nu isi propune nici sa critice, nici sa laude, ci sa expuna realizarile de pana acum si sa prefigureze realizari viitoare.

I. Mai intai, realizari pana in acest moment

Domnule Ministru, nu stiu cat si pentru cate din realizarile ce voi prezenta mai jos aveti o contributie strict personala, dar sigur o contributie aveti, iar istoria le va consemna sub ministeriatul Dumneavoastra. Si le va consemna absolut pozitiv, mai ales ca, daca nu sunt multe, in orice caz sunt esentiale si realizate intr-un timp foarte scurt. Iata-le in conceptia mea:

1. CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII. Desi eu ma cred un "revolutionar", marturisesc aici ca legea privind Consiliul Superior al Magistraturii mi-a depasit asteptarile. Nu intru in detalii pentru ca legea este cunoscuta. Prin aceasta lege se intra in normal si acest lucru e mai important decat o revolutie.

2. TRANSMITEREA TELEVIZATA A SEDINTELOR CSM. Ei bine, pentru mine asta a fost chiar o revolutie, desi nu este, totusi, decat ceva normal. Pentru ca, daca nu stiti, va comunic eu acum, Legea privind liberul acces la informatiile de interes public a avut in teritoriu efecte inverse: a aparut (si la instanta unde lucrez eu) o lista cu informatii care nu sunt publice. De exemplu, datele privind procedurile de promovare a magistratilor in functii superioare. De ce ar fi acestea secrete? Dupa parerea mea, nu ar fi admisibila nici confidentialitatea veniturilor salariale (in institutiile publice). Poate exagerez eu, as vrea sa-mi explice cineva de ce gresesc. Dar eu stiu ca tot ce nu e public, tot ce se face in spatele usilor inchise poate duce la abuzuri, scapa oricarui control si creeaza un sentiment de insatisfactie, chiar de nesiguranta celor care (implicati sau nu) ar vrea, au chiar dreptul sa stie, ce s-a intamplat intr-o institutie a statului.

La un nivel general, eu nu vad sa existe intr-o societate alte secrete decat cele economice si militare. Cu atat mai mult, intr-o instanta judecatoreasca, totul este public prin lege. Nu este public doar un proces in care o parte interesata a cerut si a obtinut sa fie judecata in sedinta nepublica, numai in interesul acestei parti.

Asadar, in privinta transparentei, semne bune, dar mai este de lucru.

3. COLEGIILE DE CONDUCERE ALE INSTANTELOR. Pas, de asemeni, urias. Am o suma intreaga de semnale despre situatii in care conducerea unipersonala a generat cel putin confuzie, discutii pe la colturi, stres, nemultumiri, daca nu chiar nedreptati si abuzuri. Este logic sa existe un organ colegial alaturi de orice conducator de institutie. E bine ce s-a facut, mai ramane ca, in instante, acest organ sa fie realmente implicat (implicat, nu consultat formal), iar deciziile care ii apartin prin lege sa poarte semnatura tuturor membrilor.

4. ALEGEREA?/NUMIREA? PRESEDINTILOR DE INSTANTE. In ultimele luni am primit pe biroul meu mai multe adrese prin care sunt anuntat ca exista la unele instante posturi vacante de conducere, la care eu pot candida, depunand un dosar avand ca piesa principala un plan de management al instantei. Desi nu am candidat nicaieri, m-am simtit bine, pentru ca mi s-a confirmat o idee (sigur nu e numai a mea), aceea ca toti avem o diploma de drept, nici unul diploma de presedinte.

Pana aici este partea buna a lucrurilor. Dar observati ca in acest subtitlu am pus doua semne de intrebare: alegerea?/numirea? Asta pentru ca eu nu am nici o certitudine ca, in analizarea dosarului trimis de un candidat, nu intervin pe parcurs elemente subiective sau de alta natura.

Solutia acestei probleme, in acceptiunea mea, este una singura: alegerea. Presedintii de instante ar trebui sa fie alesi in adunarea generala a magistratilor, anual. Presedintii, prin definitie, sunt alesi, de la cei de tara pana la cei ai asociatiilor de proprietari. De ce in justitie sa fie altfel?

Alegerea de catre colectiv nu numai ca ar fi cea mai pertinenta, dar ar inlatura si dramele unor presedinti actuali (am exemple la instantele unde am functionat) care au considerat ca simpla punere in discutie a calitatii lor de presedinte, chiar la terminarea mandatului, este un atac la persoana.

5. ADUNARILE GENERALE ALE MAGISTRATILOR EVOCATE MAI SUS FAC DEJA TRECEREA, IN SCRISOAREA MEA, INTRE BILELE ALBE SI CELE GRI. Exista evocate in cateva texte legislative aceste adunari generale. Ei bine, in noua ani de functionare ca judecator, eu nu am fost convocat la nici o astfel de adunare. Si-atunci veti deduce singur, Domnule Ministru, ca aceste adunari nu au intrat in obisnuinta instantelor, deci evident ca nu au forta si competentele pe care ar trebui sa le aiba. Judecatorii nu au nici pe departe constiinta si exercitiul autoritatii lor colective (ca este si din vina lor, asta e o alta poveste).

Deci, aici mai este mult de lucru.

II. Si acum, posibile realizari viitoare

1. BANII MINISTERULUI. Domnule Ministru, orice conducator de institutie (ma refer aici la Ministerul Justitiei, deci la Dumneavoastra) trebuie sa aiba ca grija primordiala situatia financiara, banii cu care administreaza domeniul respectiv. Justitia incaseaza, prin taxele de timbru, sume uriase, cu care s-ar putea gestiona singura, fara probleme. Aceste sume, sub ministeriatul trecut, au fost cedate cu nonsalanta catre primariile locale. Nu intru in detalii pentru ca nu este domeniul meu forte, dar va prezint unele aspecte pe care le intampin personal:

timp de cativa ani, mie mi s-a platit transportul cu masina personala (fac naveta, 2x25 km zilnic); de cateva luni, deplasarea mi se plateste doar la nivelul unui abonament de autobuz, desi eu cheltuiesc pentru transport aceiasi bani. Explicatia contabilitatii tribunalului: nu sunt bani, sunt din ce in ce mai putini bani.

deconturile de medicamente asteapta cu lunile in fisetele aceleiasi contabilitati. Aceeasi explicatie.

discutand cu personalul de la contabilitate mi s-a spus nu numai ca nu sunt bani pentru cele de mai sus, dar ca s-ar putea sa nu mai avem nici pentru abonamente la Monitorul Oficial.

la instanta mea, eu raspund de punctul de documentare. Nu am primit o carte juridica de mai multi ani. Ce ziceti daca as visa la o revista juridica straina?

exista si situatii hazlii, de care ar rade si Pacala: de vreun an de zile avem angajati soferi la toate judecatoriile. Ei leaga dosare la arhiva, fac pe curierii si dau libere paznicilor. De ce? Simplu, pentru ca ni s-au dat soferi, dar nu ni s-au dat masini. Am impresia, Domnule Ministru, ca despre aceasta din urma problema nu v-a informat nimeni, ea datand dinaintea numirii Dvs.

va rog sa remarcati ca nu am scris nimic despre salariile magistratilor, desi de la ultima mea istorica marire de salariu pretul benzinei a crescut de zeci de ori.

2. PREZUMTIA DE VINOVATIE A JUDECATORULUI. a. Pe timpuri, nu stiu care ministru a emis un ordin in sensul ca judecatorii nu au voie sa numeasca expertii cum cred ei, ci numai dintr-o lista de trei, ulterior sase, detasata din lista mare de o functionara a Tribunalului. Asta pentru ca, vezi Doamne, judecatorii ar face o mafie cu unii experti, numindu-i preferential contra unui comision. Nu de mult, in ajutorul acelei functionare a fost adus un program de calculator, care nu-mi permite sa-i numesc pe expertii buni si harnici, pana cand nu dau acelasi numar de lucrari celor mai putin activi sau indispensabili pe moment. Acest cumplit mestesug de tampenie ma pune in imposibilitatea de a numi pe expertii buni si harnici, si la fiecare dosar sunt nevoit sa dau termene peste termene, in timp ce bietul cauzas ma tot intreaba de ce expertiza lui intarzie atat, cand el a platit onorariul cerut.

Resping cu vehementa aceasta nenorocita prezumtie si solicit intrarea urgenta in normalitate, in sensul ca judecatorul sa fie lasat sa lucreze cum crede de cuviinta atata timp cat este calificat, investit si inamovibil.

b. Cat priveste desemnarea aleatorie a completelor de judecata, tot printr-un program de calculator, nu am absolut nici o obiectiune. Dar masura se incadreaza in aceeasi prezumtie inversa de care vorbeam mai sus. Iar computerul folosit pentru aceasta procedura isi putea gasi o intrebuintare mai buna.

c. Intrarile instantelor sunt pline de afise prin care judecatorilor le este interzis sa primeasca in birou orice persoane, inclusiv avocati. Aceeasi prezumtie inversa, ca judecatorul, cu oricine ar discuta, comite un aranjament mafiot Paranteza: ce-ar fi sa interzicem parlamentarilor si guvernantilor sa se vada cu persoanele cu care trebuie sa vina in contact profesional? Dar aceasta problema - a egalitatii si egalitatii de tratament a puterilor in stat - va trebui tratata separat, cu alta ocazie.

Deocamdata, Domnule Ministru, la acest punct vreau sa va spun doua chestiuni:

stiti cate lucruri interesante pentru dosar spune un om daca este ascultat in particular si lasat, stimulat sa spuna ce-l doare cu cuvintele lui? Stiti cat este el de timorat in sedinta publica, acolo unde vrea sa spuna totul dintr-o rasuflare si se incurca in proceduri si termeni juridici? Stiti cat de putin il ajuta avocatii in privinta pregatirii procedurale si psihologice pentru proces?

a existat in anii trecuti o initiativa legislativa in sensul ca baza probatoriului, pregatirea dosarului, sa fie efectuata de avocati, judecatorul urmand a interveni doar in partea finala, necesarmente publica si contradictorie a procesului. Initiativa nu a trecut in parlament, desi ea, sunt convins, ar fi rezolvat 90% din celeritatea actului de justitie - cea mai importanta problema a cauzelor civile. Sper ca ea va fi reiterata cu succes. Judecatorii si avocatii sunt colaboratori in infaptuirea justitiei. Ce credeti cand vedeti in filmele americane ca judecatorul bate cu ciocanelul si spune: Sedinta se suspenda. Avocatii sa vina in biroul meu. Vrea sa le propuna o mafie?

Ei bine, eu, judecatorul Morosanu, va marturisesc aici, cu toate riscurile, ca am rezolvat in acest mod o multime de dosare. Sunt un maestru al impacarii partilor prin tranzactii pe care le-am sugerat si pentru care am insistat cu toata diplomatia si puterea mea de convingere. Si daca partile si-au rezolvat singure litigiul la primul termen, sa-mi spuna cineva ce spaga am incasat eu din asta, in afara zambetului lor de multumire pentru ca ceea ce putea fi calvarul vietii lor a fost doar o scurta discutie omeneasca?

d. Completul colegial, deja legiferat, se inscrie clar in aceeasi prezumtie inversa aplicata judecatorilor. Adica, daca vor fi doi in complet, judecatorii cei necinstiti (exista asa ceva? cati? toti?) se vor controla sau suspecta unul pe altul si aranjamentele vor fi excluse. S-o creada cine vrea. Mafia inseamna cel putin doua persoane, iar spaga s-ar putea dubla. Sa ma ierte colegii mei pentru aceasta gluma proasta (mi-o taxez singur), dar alt rationament nu exista.

Dar daca cele de mai sus sunt supozitii si interpretari, exista o consecinta certa: completul colegial ar insemna dintr-odata dublarea activitatii instantelor, ar trebui dublat numarul magistratilor, al personalului auxiliar, deci si al spatiilor etc.

Este sistemul pregatit sa suporte asa ceva, cand noi nu avem bani nici pentru cheltuieli minore?

3. COMPUTERIZARE - APROAPE ZERO. TREI POVESTI:

a. Acum 11 ani eram jurist la o firma privata din Piatra-Neamt. Intr-o dimineata m-am intalnit la prima ora cu patronul, care tocmai venise din strainatate. Fara sa cheme pe vreunul din salariati s-a instalat la computer si a accesat toate datele de care avea nevoie, de la toate birourile si compartimentele cu privire la vanzari, incasari, litigii etc. Abia dupa aceea a inceput sa-si cheme oamenii, dar nu ca sa-i intrebe ceva, ci ca sa le dea sarcinile ce rezultau din datele accesate.

b. Am mers candva la o judecatorie din judet pentru a cauta o hotarare mai veche ce ma privea personal. Colega de la arhiva, supraaglomerata, isi adusese cei doi fii, care o ajutau la treaba, asa ca i-am cerut sa-mi dea mie registrele ca sa caut singur ce-mi trebuia. Vazand cate ceasloave mi-a adus, am lasat treaba pe a doua zi, cand am venit si eu impreuna cu fiica mea. Aceasta, dupa ce a rasfoit vreo jumatate de ora prin acele registre rupte si unsuroase, deodata s-a oprit si m-a intrebat asa: Tata, dar voi, astia din justitie, sunteti chiar tampiti? Voi nu ati auzit de computere? Domnule Ministru, caut pe cineva sa raspunda la aceasta intrebare a unui copil de 16 ani. Eu nu am putut decat sa dau din umeri.

c. Ca sa fiu drept si exact, la instanta mea exista totusi trei computere: unul la arhiva, unul pentru asociatii si fundatii, al treilea pentru inregistrarea sedintelor penale (apropo: de ce nu si cele civile, care e diferenta?). Nici unul pe masa vreunui judecator sau grefier - deci in lucrul propriu-zis noi suntem tot in epoca lui Voda-Cuza. Dar surpriza: mai exista trei computere: grefiera mea si doi colegi judecatori si-au adus calculatoare de acasa. Deci oamenii vor sa faca pasul inainte, il fac pe cheltuiala proprie, fara nici o pretentie, iar cei abilitati si platiti sa rezolve problema nu au facut deocamdata nimic.

Nu voi considera aceasta problema rezolvata decat atunci cand fiecare judecator si grefier va avea pe masa un computer, legat in retea, cu acces la Internet si e-mail. Eu vreau un laptop.

4. COMPETENTE - FORMALISM EXACERBAT. Judecatorii sunt nevoiti sa se ocupe de tot felul de fleacuri, formalismul este innebunitor, ne mananca timpul si nervii. Pentru investirea unei hotarari cu titlu executoriu suntem nevoiti sa facem o incheiere cu tot tipicul, desi ani de zile simpla rezolutie pe coltul cererii a fost de ajuns.

Pe de alta parte, grefierii sunt mentinuti in aceeasi postura stupida si jenanta de copisti, cand la toate simpozioanele si intalnirile cu magistrati din Europa am aflat ca grefierul european este o adevarata institutie, care are in subordine personal executiv si care hotaraste in problemele minore ale judecatii.

5. LOCUL PROCURORULUI IN PROCESUL PENAL. Nu am scris, conform automatismului de limbaj, "locul si rolul procurorului", ci pur si simplu locul. Chiar in judetul meu, la unele instante, mobilierul salii de judecata este astfel conceput incat locul procurorului este jos, alaturi de avocati, cum e normal sa fie. La instanta mea, procurorul are loc langa mine si intra o data cu mine in sedinta. Intra completul. De aici toata confuzia. Daca mai adaugam si faptul ca uneori procurorul ia conducerea sedintei si face politia sedintei, adica ii aduce la ordine pe avocati, si mai adaugam si faptul ca, la cuvantul final, procurorul vorbeste, iar judecatorul tace, intelegem de ce inca unii justitiabili ni se adreseaza cu formula "domnu’ procuror", de ce altii povestesc dupa sedinta: "M-a condamnat procurorul...".

Sa ne intelegem: eu, ca judecator, as putea hotari foarte usor, intr-o buna zi, sa-l trimit pe procuror langa avocati. Dar nu vreau ca acest gest sa fie tratat ca un afront personal, de aceea n-o fac, pentru ca procurorul este colegul si prietenul meu. Aceasta chestiune trebuie reglementata de sus, pentru toate instantele, urgent. Abia atunci se va rezolva problema egalitatii partilor in procesul penal.

6. DATORIILE MINISTERULUI FATA DE JUDECATORI. Stiti prea bine, exista o gramada de hotarari judecatoresti definitive care obliga ministerul sa ne dea niste bani. Ele nu se executa. Judecatorii au ajuns obsedati de aceste sume, unii sunt in situatii absolut jenante, toti, la orice intalnire colegiala, discuta acelasi lucru: Ne da banii? Cand? Am auzit ca au venit banii in cont, dar se discuta asupra modului de impartire... Mai adaugand si incercarile ministerului de a anula aceste hotarari si lipsa totala de transparenta suntem intr-o situatie absolut jenanta.

Domnule Ministru, va invit sa reflectati si sa sa raspundeti la cele de mai sus. In fond, toate sunt niste mingi aruncate la fileu. Sunt sigur ca aveti capacitatea si vointa de a rezolva toate acestea, chiar intr-un timp scurt. Ati dovedit ca aveti calitatile necesare, iar rezolvarea acestor probleme va poate plasa definitiv in zona pozitiva a istoriei justitiei din Romania.

Cu multa consideratie si incredere, Judecator Gheorghe Morosanu membru AMR - responsabil cu activitatea publicistica si editoriala Judecatoria Bicaz - Neamt E-mail: geo@ambra.ro 0744-14.92.08

CV

Nascut la 21.03.1953, in com. Hangu, jud. Neamt, din parinti munteni. Stramutat cu casa si familia la Piatra-Neamt, in 1959, in vederea construirii hidrocentralei de la Bicaz. Liceul "Petru Rares" din P. Neamt, 1972. Multiple meserii manuale: operator chimist la CFS Savinesti, fierar-betonist la santierul Metrou Bucuresti, sofer la transporturi forestiere - UMTCF P. Neamt. Acestea fiind practicate "cu carte de munca", in particular am exersat si altele: fotograf, croitor, dactilograf (actualmente PC). Am parcurs tara pe bicicleta; si acum pedalez zilnic. Dupa "universitatile" vietii, la 28 de ani am inceput studiile juridice - Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, cursuri de zi (1981-1985). Am lucrat ca jurist, timp de 4 ani, in fosta agricultura cooperatista - UJCAP Suceava si Neamt. Din dec. 1995 sunt judecator, initial la Judecatoria P. Neamt, apoi la Judecatoria Bicaz. E din toate experientele mele cea mai frumoasa si mai tulburatoare meserie. Sunt un tip "haios": am fost reclamat la Ministerul Justitiei ca stau cu picioarele pe birou si merg cu bicicleta prin oras, la bustul gol si cu sapca intoarsa. Sunt sincer si slobod la gura pana la extrem.