Ceaiul fierbinte, tratament pentru ciumpalacii şi viermii îngheţaţi

Dan Grosu este un tanar brasovean, student la Finante, Asigurari Banci si Burse de Valori ASE Bucuresti, iar colegul sau, Tony Godeanu, este din Craiova si studiaza la Universitatea Romano-Americana. La fel ca majoritatea tinerilor prezenti in Piata Universitatii, au simtit si ei fiorul protestelor si au inteles ca au o datorie de indeplinit. Pana sa vina frigul au protestat si ei, la fel ca toata lumea, apoi, odata cu zapada, s-au gandit ca pot sa faca mai mult.

Totul a inceput in bucataria tine­rilor, cand prietena colegului Go­deanu si-a exprimat regretul fata de oamenii care stau si ingheata in Piata Universitatii. Si-atunci, avand si destul de mult ceai in casa, tinerii s-au pus pe treaba. Au inceput cu bani din buzunarul propriu pentru primele trei zile, iar acum folosesc si produsele pe care le aduc protestatarii. Au vorbit in Piata si fiecare aduce ce poate. Cutii cu pliculete de ceai, zahar, iar apa nu costa, se fierbe. In prima zi au inceput cu 50 de litri in oale mai mici, repetand procesul timp de sapte zile.

Apoi cei doi s-au vazut nevoiti sa creasca productia de ceai, cantitatea initiala fiind insuficienta pentru toti manifestantii, asa ca au imprumutat oale mai mari, de cinci si zece litri, si-au reusit sa creasca productia la 70-80 de litri de ceai in fiecare zi. Sa incalzeasca si mai multi oameni si poate, cand o sa fie vremea mai buna, sa iasa mai multi sa continue protestele. Daca se opresc, nu-i mai baga nimeni in seama, spun baietii. 'Ne apucam pe la patru jumate, iar pe la sapte jumate seara terminam. Folosim oale de cinci si zece litri acum. Am avut si mai putin, am inceput cu oale de doi si trei litri si ne-am chinuit la inceput, dar acum am imprumutat oale mai mari si merge toata treaba mai bine. Avem si-o palnie mai mare, e ok. Oalele le-am imprumutat de la vecinii din bloc, ne-au ajuat care cum au putut. Dupa aia am umblat dupa bidoane mai groase, sa tina mai mult timp ceaiul cald, sa fie totul bine', spune Dan Grosu.

Din 200 de oameni, 10-15 fac misto
Tinerii o fac din suflet, iar daca este nevoie de bani pentru transport, dau din buzunarul lor. Si vor conti­nua sa faca asta, cat timp vor tine protestele. Nu ii supara nimic atat de grav, dar sunt unii oameni care nu apreciaza ceea ce fac si intr-un fel ii doare. Din 200 de oameni se gasesc 10-15 persoane care sa isi bata joc de ei. Dar trebuie sa treaca peste, spun baietii, pentru ca ceilalti au nevoie si ii apreciaza cu adevarat. Iar majoritatea decide, intotdeauna.

Sunt unii oameni, mai ales pe partea cu Teatrul National, care doresc tuica, whisky, ii intreaba din ce e ceaiul, daca sunt de la vreun partid, daca sunt de la Opozitie, daca sunt de la PDL. 'Nu suntem de niciun fel. Suntem doi studenti care am pornit sa facem o chestie din suflet pentru oameni, sa tinem flacara vie in Piata Universitatii. Unii dintre ei mai vin si bauti, ne iau la misto, dar sunt foarte putini. Restul, marea majoritate, ne multumesc, ne sustin, ca sa putem fi in continuare, in fiecare seara, prezenti aici, la proteste. Suntem intrebati: «din ce e ceaiul», «de ce n-ai facut de lamaie», «aseara a fost mai bun ceaiul, da’ las ca merge si asta», «iti aduc prune sa faci tuica, facem la cazan, punem in bidoane mascate, sa bem tuica», si toate ne­buniile. O data m-am apropiat de un barbat, aveam bidonul in mana si l-am intrebat: «ceai?» si imi raspunde arogant: 'ce sa am, n-am nimic». Am auzit toate nebuniile, spune Dan.

Insa cei doi tineri nu sunt singurii care ii incalzesc pe romanii din Piata Universitatii. Elevi de la mai multe scoli s-au mobilizat, au pus bani la comun si-au venit in Piata sa ajute si ei. Au cumparat ceai si cafea din banii stransi, apoi au mers cu bidoanele prin multime sa ofere un pahar de caldura celor care le reprezentau nemultumirile. 'Ne-am strans de la mai multe scoli si licee si-am venit in Piata Universitatii sa ajutam si noi cum putem. Am adunat bani si-am cumparat ceai, cafea si aducem oamenilor de aici, pentru ca este frig si e greu sa rezisti, ne-am gandit sa facem ceva pentru ei sa-i sustinem', spune Rosu Maria, o tanara de 18 ani.

Alti trei tineri studenti din Ploiesti vin in fiecare seara in Piata Universitatii cu doua oale pline cu ceai si pahare pentru manifestanti. 'Ideea a fost a noastra. Suntem trei colegi studenti, si din bursa pe care o avem aducem un ceai sa incalzim lumea. Suntem alaturi de oameni pe retelele de socializare. Cat putem o sa fim aici. Aducem ceai in piata de trei zile. Cat ne costa e irelevant. Aducem 60-70 de litri de ceai la o tura. Ieri am fost de doua ori, si la pranz, s-a baut foarte repede, in 10 minute nu mai era nimic. Ceaiul il facem cu scortisoara, cuisoare, lamaie si fructe de padure. åsta-i ceaiul', a spus Victor Andreescu (27 ani), student la Universitatea de Petrol si Gaze Ploiesti. Ceilalti doi prieteni sunt Catalin Curelea si Paul Florin.

Curelea este student la SNSPA, iar Florin la Petrol si Gaze. 'Ca toata lumea, am resimtit criza din plin. Ne­mul­tumirea noastra principala este ca Romania nu ne poate oferi un serviciu, sa nu mai fim nevoiti sa stam departe de familie, prieteni', a precizat Curelea.

In ture, ca la serviciu
Nu vin toti odata, s-au organizat sa acopere toata perioada zilei si s-au asigurat ca romanii care protesteaza, in­fofoliti in trei randuri de haine, sa aiba un moment de bucurie. Chiar daca nu inseamna mare lucru si unii ha­bar n-au sa aprecieze gestul facut din suflet, cu bunatate, ei nu se lasa in­franti. Nici de rautate si nici de gerul na­prasnic. Oamenii le mul­tumesc cu zambetul pe buze. Ba­tranii, cu mus­ta­tile inghetate, sorb incet lichidul fier­binte si mai scapa din cand in cand un 'aahh, sa-ti dea Dumnezeu sa­natate'. Tinerii se distreaza cu lo­zinci care mai de care mai colorate: 'Pentru orice ciumpalac, frigu-i afro-di-si-ac' sau 'Base, hai in piata, avem whisky cu gheata'. Sunt pasnici. Jandarmii au ramas mai putini de 10, au renuntat sa mai controleze pe cineva si nici nu mai bat pe nimeni. Momentan bat doar din picioare, sa se incalzeasca si ei. Beau si ei ceaiul sau cafea gratis, la un loc cu protestatarii, si stau zgribuliti, la adapostul vreunui chiosc sau toneta de ziare. Abia in miez de noapte, pro­testatarii se retrag la casele lor, cu promisiunea ca se intorc si maine, pana-si vor recastiga libertatea, demnitatea si increderea.