Ceausescu ar fi vrut sa demisioneze in octombrie

DAN CONSTANTIN

Jurnalul National: Cu cat timp inainte au inceput pregatirile in cadrul conducerii PCR pentru desfasurarea Congresului al XIV-lea?

Constantin Olteanu: In vara anului 1989, intr-una din sedintele CPEx, s-au stabilit cateva directii de actiune in legatura cu pregatirea si desfasurarea Congresului. S-a hotarat constituirea a patru comisii care sa se ocupe de pregatirea efectiva a Congresului. Cel mai important lucru in care am fost antrenat s-a referit la elaborarea Raportului pentru congres. Avand in vedere ca eu eram secretar al CC si sef al Sectiei Propaganda si Presa am fost insarcinat sa lucrez la acest raport impreuna cu Dumitru Popescu, Constantin Mitea si Eugen Florescu. Ne-am intalnit la mine in birou si, de comun accord, am stabilit ce urmeaza sa pregateasca fiecare. Dupa ce s-au elaborat aceste parti s-a asamblat materialul, l-am revazut toti patru de cateva ori si sub aspectul echilibrului problematic, al aprecierilor, ponderea acestora in economia materialului, dupa care l-am inaintat, sub aceasta forma de proiect, lui Nicolae Ceausescu. El avea obiceiul ca pe materialele importante sa faca modificari ca sa-si asigure astfel paternitatea. El chema una sau doua stenografe, carora le dicta ceea ce considera el, si paragrafele respective erau introduse de noi in raport, le stilizam si le armonizam cu restul textului. Concret se ocupa de acestea Constantin Mitea, un distins om de presa, Florescu si cu mine.

Au fost abordari de fond pe care le-a schimbat Nicolae Ceausescu in Raport?

A revenit in discutie o problema pe care cred ca ar merita sa o subliniem. In raportul intocmit de noi referitor la problemele istorice am mentionat Tratatul Ribbentrop-Molotov, partea negativa a acestuia, indeosebi pentru Romania. Nicolae Ceausescu a avut o alta parere si a dorit sa facem o formulare mai blanda, pe care a dat-o el. "Anul viitor se implinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. De aceea, Romania considera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca. In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate". Adica a dorit o formulare mai nuantata asupra acestui subiect. Era altceva decat ce propusesem noi, o formulare mai transanta. Eu avusesem o experienta neplacuta legata de acest subiect, care avusese loc in vara lui ’89. Sa ma explic. Fiind atunci aniversarea a 45 de ani de la 23 August, asa cum se obisnuia, intre alte masuri care se luau pentru prezentarea in afara tarii a acelui eveniment, s-a organizat o expozitie intineranta care avea cateva elemente ce ieseau din tipic. Previzionarea ei s-a organizat la Muzeul de Istorie a Partidului, astazi Muzeul Taranului Roman. S-au ocupat mai indeaproape de aceasta expozitie din partea sectiei de propaganda trei persoane: Emilia Sonea, care era adjunct al sefului sectiei, si cei doi cunoscuti istorici, conf. univ. dr. Mircea Musat si conf. univ. dr. Ion Ardeleanu. Au mai vizionat expozitia Ion Stoian, secretar cu probleme externe al CC, Suzana Gadea, Ioan Totu, ministrul Afacerilor Externe, specialisti de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. S-au facut cateva previzionari ale acestei expozitii si o vizionare, sa-i spunem finala, la care am fost si eu. Am vazut, nu erau probleme deosebite. Inainte de 23 August a fost organizata, dupa parerea mea, o actiune care ma viza. Astfel, ambasadorul Romaniei la Sofia, Vasile Pungan, a reclamat ca bulgarii au opinii critice fata de aceasta expozitie. Intai, Constitutia din 1923, in al doilea rand, Pactul Ribbentrop-Molotov, trei, harta cu insurectia. Lucrurile nu au ramas aici. Pentru ca generealul Iulian Vlad, seful Securitatii Statului in acea perioada, era in concediu si ii tinea locul Tudor Postelnicu, si a fost informata de el conducerea partidului cu aceasta chestiune. Am fost chemat la Snagov, unde erau Elena Ceausescu si Emil Bobu. M-am dus pregatit cu tematica expozitiei, cu hartile care erau prezentate in expozitie. Am explicat importanta Constitutiei din 1923, dupa ce se realizase Romania Mare. Cu privire la Pactul Ribbentrop-Molotov am spus ca este, intre altele, un fapt istoric pe care nu putem noi sa-l schimbam. Mi s-a reprosat ca in expozitie era poza cu cei care semnau documentul si sub privirile lui Stalin. Dupa ce am terminat discutia, Elena Ceausescu mi-a spus: "Du-te si la tovarasul!". M-am prezentat la Nicolae Ceausescu si i-am explicat si lui continutul expozitiei si argumentele noastre. Atunci, el s-a dovedit intelegator si a fost de acord sa prezentam expozitia cum o gandisem. Aceasta se intampla in jur de ora 11:00 dimineata; la ora 14:00 Ioan Totu, ministrul Afacerilor Externe, mi-a spus: "M-a chemat si pe mine si le-am spus ca sunt lucruri care fac parte din istoria noastra". Lucrurile insa nu s-au oprit aici. Dupa-masa, pe 25 august, la ora 17:00, am primit un telefon de la Nicolae Ceausescu, care mi-a spus ca "expozitia este o provocare". Eu i-am replicat ca nu sunt provocator. I-am intarit spunandu-i ca nu este o provocare si nu vad cine sa fie provocatorul. Aici s-a incheiat discutia. Am profitat de faptul ca aveam aprobarea sa plec in concediu si dus am fost, plecand la Covasna. Nemultumirea venea probabil de la faptul ca in expozitie nu era marcat puternic momentul 1965, Congresul IX.

Expozitia a ramas deschisa?

Expozitia a ramas deschisa, n-a mai inchis-o nimeni. Cand m-am intors din concediu, ca si cand nu s-a intamplat nimic, m-am apucat de treaba, principala problema fiind raportul la congres. Si aceasta problema Ribbentrop-Molotov a fost prezentata la congres, asa cum a dorit-o Nicolae Ceausescu. In sedinta CPEx din 15 decembrie 1988, Nicolae Ceausescu s-a referit la problema Basarabiei si a spus: problema Basarabiei s-a mai ridicat in decursul timpului in convorbirile cu sovieticii. La activitatile la care eu am fost prezent - zicea el - numai o data, Konstantin Cernenko a spus: "Bine". Cand povestea, Nicolae Ceausescu s-a uitat la mine, care acum eram secretar al CC si sef al Sectiei Relatii Externe, spunand: "Trebuie sa ne ocupam de treaba asta. Era de fapt a treia sectie a CC pe care o conduceam, intai a fost Sectia pentru probleme militare si justitie, apoi Sectia de Propaganda si Presa, iar acum Sectia Relatii Externe.

Revenind la raport, documentul a fost prezentat plenarei CC, nimeni nu facea observatii si asta a fost redactarea care a fost citita in fata congresului. In legatura cu congresul s-a discutat in noua atributie pe care o aveam. Ion Stoian care fusese seful sectiei pana la numirea mea devenise ministrul afacerilor externe, iar Ioan Totu, de la Ministerul Afacerilor Externe fusese numit la Comitetul de Stat al Planificarii.

Nivelul de reprezentare a partidelor fratesti a fost mult mai redus fata de congresele anterioare. Au fost delegatii multe din America Latina, Africa, Asia care sa umple golul?

Multe erau pentru coloratura. Participarile la congres ale strainilor erau ca urmare a unor invitatii. Aceasta scadere a nivelului de reprezentare l-a observat si Nicolae Ceausescu, dar nu l-a comentat. In octombrie preluasem deci Sectia de Relatii Externe si Nicolae Ceausescu mi-a spus ca intentiona sa aiba o intalnire cu Mihail Gorbaciov si cu ceilalti lideri ai tarilor socialiste ca sa dezbata deschis evolutia sistemului socialist, problemele divergente pe aceasta tema. Mihail Gorbaciov s-a sustras tot timpul de o asemenea discutie. Nicolae Ceausescu dorea sa propunem o intalnire mai larga a partidelor comuniste si muncitoresti in care sa se discute temeinic problemele socialismului si pe aceasta baza sa se stabileasca modul in care trebuie actionat, ce trebuie perfectionat etc.

Nu erau si alte prilejuri pentru asemenea discutii?

Cand se desfasurau lucrarile Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varsovia, cateva ore avea loc o sedinta inchisa intre sefii delegatiei in care se dezbateau probleme economice, politice, internationale.

Dorinta de a organiza consfatuirea a fost explicita?

Nicolae Ceausescu mi-a mai spus: "Sa te gandesti, sa organizam, sa initiem o intalnire internationala a partidelor comuniste si muncitoresti". Eu i-am propus ca in acest scop sa facem un comitet de initiativa din care nu pot lipsi partidele mari, rusii, chinezii, francezii, italienii. Nicolae Ceausescu a fost de acord. Am conceput un asemenea material pe baza caruia sa se discute cu delegatiile straine prezente la congres. Intr-una din zilele congresului o intalnire a lui Nicolae Ceausescu, secondat de subsemnatul, cu delegatiile straine, unde a ridicat si problemele consfatuirii preconizate. Nicolae Ceausescu le-a solicitat parerea cu privire la o asemenea consfatuire care sa dezbata problemele miscarii comuniste si muncitoresti. Nimeni n-a reactionat din cei prezenti si nici dupa aceea nu am primit semnale.

De la rusi a participat seful Sovietului Suprem al RSFSR; a fost o reactie de la el?

Nu. Unele delegatii le-a primit Nicolae Ceausescu direct, pe altele alti membri ai CPEx. Partidul Comunist Francez a fost reprezentat de Pierr Blatin, secretar al PCF. El a ridicat problema de ce a fost ales tot Nicolae Ceausescu la congres. Apoi a criticat faptul ca gradul de etatizare a economiei in Romania este prea ridicat. I-am raspuns ca Nicolae Ceausescu a fost ales de fapt inainte de congres. Congresul l-a confirmat. Cat priveste nivelul de etatizare, acesta comporta o discutie mult mai larga. I-am spus sa faca si ei socialismul in Franta si pe urma se pot discuta problemele concrete.

Francezul a fost singurul care a ridicat problema realegerii lui Ceausescu?

Nu stiu ce au vorbit alti delegati cu reprezentanti din conducerea partidului cu mine doar francezul a avut o asemenea mirare. Eu nu puteam sa adancesc o asemenea discutie pentru ca erau in jurul nostru si alte persoane care puteau transmite celor "vigilenti" informatia.

Sunt numeroase surse care sustin ca in octombrie, cu sase saptamani inainte de congresul PCR, la intalnirea care aniversa infiintarea RDG, Gorbaciov i-a transmis un mesaj clar lui Ceausescu care sa-l indemne la retragerea din fruntea PCR. Ce stiti despre acea discutie?

In RDG a fost la scurt timp dupa acea intalnire o schimbare radicala in conducerea PSUG, urmata de evenimentele care au culminat cu caderea zidului Berlinului chiar in perioada congresului PCR. De asemenea, schimbari au avut loc si in conducerea PC din Cehoslovacia, producandu-se Revolutia de Catifea. Eu nu am fost la Berlin, nu pot sa va spun dintr-o informare directa discutiile care au avut loc acolo. Am aflat insa, in anii din urma, din relatarea unui membru al delegatiei care l-a insotit pe Nicolae Ceausescu la Berlin ca acesta, vazand ceea ce s-a intamplat, ar fi spus: "Trebuie sa-mi dau demisia!" Dar ce s-a intamplat dupa aceea stim cu totii, intentia lui Nicolae Ceausescu de a demisiona nu s-a produs. Nicolae Ceausescu a putut sa-si dea singur seama atunci la Berlin, ca nu mai e loc de intoarcere. Ce l-a determinat sa nu-si materializeze hotararea nu se stie.

Revenind la raportul de la congres au aparut in textul documentului referiri la situatia din celelalte tari socialiste, la tensiunile dintre Bucuresti si Moscova. Au fost formulate aprecieri referitoare la Perestroika , la reformarea socialismului?

Nu, explicit nu s-au facut referiri la aceste realitati, la cei care ar fi facut "pasi in afara socialismului" sau la evenimentele care se produceau in jurul Romaniei. A fost un raspuns, am putea sa-i spunem printre randuri, asa cum s-au citit multe dintre realitatile Romaniei. Nicolae Ceausescu nu putea sa-i spuna direct lui Mihail Gorbaciov: ceea ce faceti voi acum, noi am facut in urma cu peste 20 de ani. Nicolae Ceausescu considera ca noi, romanii, am ajuns la o perfectiune in organizarea vietii economice si a relatiilor sociale si ca putine lucruri se mai pot imbunatati. Nicolae Ceausescu spusese aceste lucruri in interventia sa din aprilie 1988 in fata CPEx. In acea expunere, Nicolae Ceausescu nu a adoptat o atitudine polemica explicita cu Mihail Gorbaciov, ci spunea ce am facut noi, intelegandu-se in subtext ca tezele reformiste ale liderului sovietic la noi se invechisera si, deci, nu au cautare in Romania. El a gresit in judecarea unor realitati, asa cum gresit a crezut ca tot ce inseamna roman este alaturi de el, ca nimeni nu are alta opinie decat a lui. Este la fel de adevarat ca nu stiu ce informatii a primit el pe canalele pe care le avea instituite pentru a-si fi format asemenea judecati. Nicolae Ceausescu mi-a spus intr-o discutie ca va face schimbari in partid cu ocazia congresului, iar in ceea ce priveste guvernul, schimbarile dorea sa le faca in martie 1990, dupa alegerile care erau programate. Nu stiu de ce mi-a spus-o, eram numai noi doi si de regula el nu rostea nimic intamplator.

Revenind la momentul din august ’89 cu Pungan. El a fost trompeta bulgarilor, a Moscovei? Ce interes avea in a declansa un scandal legat de expozitia reclamata de bulgari?

A fost un pretext. El avea doar un rol. Nu era foarte mare, dar avea un rol.

La Congresul al XII-lea s-a produs "defectiunea, Parvulescu" . In pregatirea pentru Congresul al XIV-lea ce masuri s-au luat pentru ca Nicolae Ceausescu sa nu mai aiba asemenea surprize neplacute?

Nicolae Ceausescu a luat toate masurile de siguranta care sa faca imposibil un asemenea gest similar cu cel al lui Parvulescu, mai ales ca si situatia era foarte tensionata. Dar posibil era ca un gest individual de protest sa se produca. Insa nu ar fi avut absolut nici un efect, deoarece Nicolae Ceausescu isi organizase realegerea inca de la nivelul organizatiilor de baza. Toti delegatii la congres aveau mandat pentru realegerea lui Nicolae Ceausescu care fusese de fapt hotarata. Cum spuneam, congresul a confirmat. Daca ar fi fost in competitie si cu altii, in masura in care acestia ar fi fost credibili, era posibil sa se iasa din congres cu o alta conducere. El, simtind ca situatia este mai grea in ’89 decat in 1979, ca pozitia lui este mai slabita, a impus acest mecanism de eliminare a deciziei de alegere in afara congresului.

La judete, in organizatiile de baza au aparut semne de opozitie la Nicolae Ceausescu?

Nu stiu. Am auzit ca au fost asemenea cazuri. In calitatea pe care o aveam, de membru CPEx si secretar CC, am participat la conferinte judetene, dar la nici una nu s-au produs opozitii la Nicolae Ceausescu. Asemenea "dizidente" practic erau eliminate prin insasi selectia celor care participau, cadre bine verificate.

Schimbarile in conducerea de partid din functii pe ce criterii erau facute?

Practic, schimbarile s-au facut inainte de congres, pentru multe functii. Referitor la criterii pot sa va spun ca in septembrie ’89 am participat la Timisoara la deschiderea anului de invatamant si Ilie Matei, primul secretar al judetului, a asigurat o mobilizare extraordinara. Pe strazi au fost scosi zeci de mii de oameni, desi ploua, era o vreme foarte urata. In avionul cu care ne intorceam de la Timisoara, Nicolae Ceausescu a subliniat acest lucru, si a surprins zambetul meu ironic. M-a intrebat de ce zambesc si i-am spus ca e greu de crezut ca pe vremea aceea a fost asa o mare bucurie populara. Nicolae Ceausescu a apreciat insa actiunea de la Timisoara si l-a numit, dupa un timp, in locul meu la propaganda pe Ilie Matei. Nicolae Ceausescu tinea foarte mult la aceste lucruri si marile mobilizari in fata lui contau mai mult decat rezultatele efective. El credea ca bucuria oamenilor, uralele, erau reale. Cand m-a chemat sa ma anunte ca voi trece la Sectia Relatii Externe nu am avut nici o reactie, nu puteam sa refuz, mai ales ca plecand de la propaganda scapam si de imixtiunile dese pe care le facea Elena Ceausescu in acest domeniu.

La congres in prezidiu ati stat langa Nicu Ceausescu. El comenta intr-un fel continutul raportului, cuvantarea lui Nicolae Ceausescu?

Nicu mai facea aprecieri la felul in care se exprimau unii dintre vorbitori, dar nu si la cei din familia lui. Ceea ce s-a spus si atunci si acum despre mine, ca as fi fost intr-un complot, alaturi de Nicu Ceausescu, care sa duca la inlocuirea lui Nicolae Ceausescu, au fost fabulatii.

De ce au aparut asemenea zvonuri?

Mi-e greu sa spun cine le lansa si de ce. Cert este ca in vara anului 1989 a venit la mine colonelul(r) Mihai Arsantescu, prieten, si mi-a spus: sunt trimis de colonelul Pistol de la contrainformatii sa va spun ca faceti parte dintr-un complot, impreuna cu generalul Ion Coman si generalul Constantin Nuta. Deci eu aflam in acest mod ca sunt complotist impreuna cu doi generali. L-am intrebat pe Arsantescu daca poate sa sustina intr-o confruntare cea ce i-a spus si el mi-a declarat ca poate face asa ceva deoarece era o insarcinare oficiala sa transmita acest mesaj. Eu ce puteam sa fac? Sa ma duc la Nicolae Ceausescu si sa-i raportez: Vedeti ca sunt intr-un complot. Era o aberatie. Ce am putut sa fac, am evitat intalnirile cu generalii Coman si Nuta, i-am spus generalului Iulian Vlad, seful Securitatii ce mesaj primisem de la oamenii lui. Iulian Vlad mi-a spus ca va vorbi el cu tovarasul aceasta chestiune. Si nu mi-ai mai dat nici un raspuns. L-am primit insa raspunsul la Jilava in 1991, cand Vlad, detinut ca si mine, mi-a relatat ca atunci cand i-a raportat discutia noastra, Nicolae Ceausescu i-ar fi spus: lasa ca ii pun eu pe Bobu si pe Postelnicu sa verifice. Dupa vreo trei luni i-am intrebat pe fiecare si nici Emil Bobu si nici Tudor Postelnicu n-au confirmat ca ar fi primit o asemenea insarcinare de la Nicolae Ceusescu. Iata de ce dupa atata timp de la acele discutii ma intreb: puteam sa particip la vreun complot fara ca eu sa fi stiut? Nu-mi plac comploturile si nu-mi plac nici complotistii. Asta e viziunea mea ca militar.

Raportul a fost foarte lung. Nicolae Ceausescu a avut dificultati in a-l citi in fata congresului.

Era obosit, oboseala era accentuata si de faptul ca el se exprima totusi greoi. Nici toate formularile nu erau citite corect si evitam inca din redactare cuvintele pe care nu le-ar fi putut pronunta. Asa cum spunea si I. G. Duca in "Memorile politice" despre un deputat din acea vreme de la Olt, cei care ii faceau cuvantarile, pentru a-l pedepsi ii puneau in text formulari complexe in care vorbitorul se impiedica.

Erau situatii cand el iesea din text. S-a produs asemenea obicei si la congres?

Nu. La Congres, el a citit textul integral fara modificari. Cu pauze mai lungi decat de obicei, Nicolae Ceausescu a reusit sa consume momentul raportului.

Elena Ceausescu a avut vreo contributie in elaborarea raportului la congres?

La raport nu. Avand in vedere ca era sefa comisiei de cadre a fost prezenta tot timpul la discutiile care s-au facut pentru alegerea candidatilor, propunerile pentru functiile de conducere in partid. Ea participa la discutii, dar cel care hotara in privinta numirilor era el. O lasa insa pe ea sa vorbeasca, dar el hotara.

In perioada imediat urmatoare congresului au mai fost luate decizii importante in ceea ce priveste politica generala sau in numirea unor cadre?

Nu a mai fost timp pentru asa ceva. Dupa congres a mai fost si sesiunea MAN, dar schimbari nu au mai fost. In intalnirea din 4 decembrie pe care Nicolae Ceausescu a avut-o cu Mihail Gorbaciov la Moscova, cu prilejul consfatuirii Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varsovia, la care am participat, acesta l-a felicitat pe Nicolae Ceausescu pentru felul in care au decurs lucrarile congresului.

In tipul congresului cadea zidul Berlinului, se producea Revolutia de Catifea din Cehoslovacia. Nicolae Ceausescu avea aceste informatii?

Nu eu ii dadeam aceste informati. Ce informatii a avut nu stiu, ce concluzii a tras stim cu totii.