Ceausescu il condamnase la moarte pe Milea

07 Oct 2004 • 00:00

SPECIAL

O noua pista in ancheta mortii ministrului Apararii

Militarii care i-au pazit pe sotii Ceausescu au povestit ca dictatorul le-a spus cum, in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, l-a anuntat pe ministrul Apararii ca este condamnat la moarte. Imediat, potrivit inregistrarii, Milea a parasit Cabinetul nr. 1 insotit de doi indivizi. Elena Ceausescu si-a intrerupt brusc sotul din destainuiri.

Nicolae Ceausescu: "Soarta mea a fost pecetluita la Malta!"

In numarul de astazi al destainuirilor facute de cei doi ofiteri care i-au pazit pe sotii Ceausescu la Targoviste puteti citi cum Nicolae Ceausescu dezvaluie ca l-a condamnat pe generalul Milea la moarte pentru ca nu i-a executat ordinele si ca generalul a plecat insotit de doi indivizi de la el din birou... Convins ca destinul sau este deja pecetluit de URSS si SUA, Ceausescu a vrut sa plece cu TAB-ul la Televiziune ca sa le vorbeasca romanilor. In penultima zi a vietii lor, cei doi dictatori au fost imbracati in uniforme de ofiteri cu caschete de razboi in cap pentru a nu se risca un posibil asasinat asupra lor. (Gabriel Burlacu, Eugen Ciufu)

Lt.col. Ion Mares: In incercarile pe care le-a avut el de a ne convinge, inclusiv mituirea, nu e nimic neadevarat ca ne-a oferit milioane de dolari, milioane de lei, grade, functii, si cate si mai cate, desi convingerea noastra era ca daca scapa nu ne dadea decat un glont in cap si cu asta termina. Pentru ca era logic ca eram cei care i-am vazut in situatia de umilinta si numai pentru asta nu ne putea ierta. Stiam prin ce au trecut. Eram convinsi de treaba aceasta, deci in afara de sentimentul patriotic nu puteam avea incredere in ei, stiam ca sunt niste mincinosi. La un moment dat el zice: "Bai, eu mi-am trait viata, am 72 de ani, dar mi-e mila de voi". Si ceea ce este foarte important si as vrea sa se cunoasca de catre istorie ca tot ceea ce s-a intamplat in cele zece luni de la revolutie, el ni le-a prezis atunci, in acele zile. Ne-a spus (n.r. Nicolae Ceausescu): "Eu din noaptea de 22 spre 23 am cunoscut tot ce s-a intamplat in aceasta tarisoara poate cu lux de amanunte". Un singur lucru nu s-a infaptuit din ce a zis el si ma sperie: razboiul civil. El (n.r. Nicolae Ceausescu) a spus: " Veti avea razboi civil".

Capitan Iulian Stoica: El mi-a spus: "Vai de capul vostru. O sa va bateti si o sa curga rauri de sange in tara asta, o sa vina rusii peste voi! Ati vandut tara!". El a mers tot timpul pe ideea ca tot ce s-a intamplat in tara a fost o actiune convergenta a rusilor si a americanilor, dar in mod deosebit a rusilor. El vedea tara ocupata de rusi, el vedea instaurarea unei dictaturi. Dar va repet inca o data tot ceea ce am trait in aceste zece luni care au trecut de la revolutie pe care unii o contesta si ii zic lovitura de stat, dupa mine toate sunt niste aberatii. Fara revolta spontana a maselor nimic nu s-ar fi putut infaptui. Si ca sa fiu iar pe linia adevarului istoric, daca Securitatea n-ar fi partizat de la bun inceput cu revolutia si daca Armata n-ar fi facut ce a facut eram mai putini cu cateva milioane. Nu cei care striga acum prin strazi si zic "Noi suntem poporul care a facut revolutia" si acum incearca sa-i combata si sa arunce cu noroi peste ostire. Ostirea nu a tras decat pentru a se apara. De fapt, asta a fost ordinul, nu puteam sa acceptam sa ne ocupe unitatile militare. Singurul ordin care s-a dat in armata romana a fost: in caz ca sunteti atacati, trageti! Si un alt aspect daca imi permiteti. Daca acest locotenent, colonelul Dinu, adjunct al sefului Securitatii, ar fi vrut sa faca ceva in 24 seara ar fi putut s-o faca, dar n-a facut-o. Omul asta a lucrat cinstit, chiar daca i s-au creat posibilitati, prin natura imprejurarilor, el n-a facut decat sa mearga alaturi de noi. Acest colonel a actionat cu noi.

Lt.col. Ion Mares: A intrat in comandamentul care a asigurat conducerea acestei actiuni format din colonelul Chemenici, lt. colonel Mares, maiorul Tecu, lent. colonelul Dinu.(...) Pe lentu"" colonel Dinu l-am imbracat in tinuta militara, in tinuta de ostas cum aveam si noi. Atunci in noaptea de 24 a fost un moment in care a fost singur, dar noi ne-am dat seama...

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

Capitan Iulian Stoica: Un asemenea om infiltrat intr-un loc poate sa faca ravagii. Dar eu l-am simtit ca om. Asta a fost totul. Daca era sa ne luam dupa mers si sa gresim ura era mare, eu personal am avut o ura deosebita, am avut mari necazuri din pricina acestui om. Ei bine, omul asta s-a lipit de noi si a stat mult acolo si dupa executie. El a fost mana dreapta a comandamentului, dirija revolutia...

Lt.col. Ion Mares: As vrea sa cunoasca ca peste tot a fost greu in acele momente, a fost greu si pentrut domnul Stoica care a trebuit sa stea trei zile si trei nopti si cu cei doi acolo. Poate va puneti intrebarea de ce nu i-am schimbat. Puteam sa-i schimbam. Nu i-am schimbat tot din dorinta de a nu implica destui pentru ca in momentul de fata evenimentele ne-au confirmat. Este suficient ca suntem noi si marginalizati si tracasati, de ce era sa mai implicam si pe altii, n-avea rost. In toata aceasta perioada greul s-a dus din punct de vedere psihic in biroul comandantului. Evenimentele s-au derulat si am ajuns pe data de 23 dimineata la ora 6 si 5 minute.Toata noaptea a urmat un dialog permanent intre dl Chemenici si cei care mai eram acolo.

RAzboi electronic.

Lt.col. Ion Mares: Ca de aia ii spun colegului ca el statea acolo si n-a avut parte de aceste lovituri psihice. Pe o agenda domnul Chemenici scrisese: la ora 18, maiorul Mares cutareâ¦, incepuse dansul sa tina un jurnal si i-am zis tovarase colonel rup hartia asta de aici. Zice: "Rupe-o!". Am rupt-o si am bagat-o in buzunar. Exact peste 30 de minute mijloacele de radiolocatie aratau cinci elicoptere. Oamenii infierbantati le-au si vazut. Erau puncte luminoase, puncte care se miscau si s-a pornit prapadul. Tragea artileria aeriana, n-am mai apucat sa ma duc in punctul de comanda, orasul era in teroare. Un element care ne supara: nu vorbeste nimeni de Targoviste. De ce? Macar pentru teroarea in care a trait aceasta populatie a orasului, sa se traga in fiecare zi cu tunul in mijlocul orasului. Se vorbeste de Braila, oras erou, se vorbeste de Sibiu, n-am nimic impotriva, se vorbeste de Timisoara, Brasov, de ce nu si de Targoviste. A gresit cu ceva Targoviste. Si v-am spus. Toata lumea intrase in panica. La un moment dat se tragea de pe elicoptere. Asa se tragea... Acest iures a durat atunci vreo 25 de minute. Dupa care suna telefonul: "Ce ba, v-ati speriat? Asta n-a fost decat inceputul!" As vrea sa fac precizarea ca toate atacurile care au fost impotriva noastra au fost facute in perioada in care strazile erau aglomerate, dimineata la 6 si un sfert-7 fara un sfert, cand lumea mergea la serviciu si seara, iar cand venea noaptea la noi era un cosmar.

Capitan Iulian Stoica: In plus de asta, in apropierea unitatii noastre se afla combinatul de oteluri speciale care tot timpul producea un zgomot caracteristic elicopterelor. Ne punea nervii la incercare.

Camuflarea CeauSeStilor.

Lt.col. Ion Mares: In aceste conditii am luat hotararea de a face niste diversiuni sa-i scoatem de acolo (n.r. pe Nicolae si Elena Ceausescu). Pe 23 i-am scos la orele 7:30-8. Imediat dupa atacul asta, i-am imbracat in tinuta de soldat, de ofiter, cu cascheta, cu pantofi, cu mantai, i-am suit intr-un punct de comanda si i-am dus in mijlocul dispozitivului de lupta intre doua baraci metalice. In camp deschis... A ramas acolo domnul Stoica si cu domnul maior Boboc. Singura mea contributie in ziua respectiva a fost ca am mai adus un batalion de tancuri si l-am dispus in jurul masinii, punct de comanda.... Si au stat acolo, cand o sa povesteasca colegul meu, pana pe data de 23 seara. De fapt, ca sa nu avem nici un fel de dubii in doua perioade au fost scosi din acea incapere pe 23 dimineata si pe 24 noaptea de pe la 8 seara pana dimineata la 5. In toata aceasta perioada as vrea sa retineti ca am fost sprijiniti moral de dl gen. Stanculescu. Adica ne-a dat tot timpul sentimentul ca nu suntem singuri. La un moment dat am vrut sa-l contactam si pe dl gen. Gusa si ne-am dat seama ca nu prea stie despre aceste probleme. Pentru ca as vrea sa retineti ca in toata aceasta perioada, prin telefoane anonime au fost zeci, sute de incercari de a ne scoate fortele din dispozitiv, deci a existat si aceasta tactica. Mergeti ca in cutare loc se intampla nu stiu ce pana cand ne-am dat noi seama care este scopul acestor telefoane si am inceput sa le tratam cu mai putina consideratie.

Capitan Iulian Stoica: Ideea de a-i imbraca pe cei doi a fost a mea pentru ca trebuia sa-i mutam dintr-o zona de siguranta a unitatii intr-alta in asa fel incat sa nu fie recunoscuti. Mi s-a pus la dispozitie un punct de comanda mobil, iar eu trebuia sa intru cu aceasta masina intr-o baraca metalica. Cand le-am spus n-au ripostat. Soferul punctului de comanda mobil a tras masina pana la scarile de la comandament si i-am dat ordin, fiind masina pe motorina, sa creeze o perdea de fum densa in jurul masinii. In momentul ala au fost bagati in punctul de comanda. I-am zis soferului: " Inainte! Da"" mergi incet!" Cand am pacurs primii 50 de metri, cineva de pe platou, unde se aflau mitralierele antiaeriene si ce se mai afla pe acolo, mi-a strigat: " Bai Stoica, sa-i pazesti bine!" Va spun sincer ca am inghetat. Cand am ajuns in zona am vrut sa bag camionul cu spatele. Nu incapea ca era mai inalt. Pana la urma am tras camionul intre doua magazii metalice si am tras peste masina o prelata de tractor, iar peste aceasta prelata am tras o plasa de la un tun de artilerie care se afla in imediata noastra apropiere. Am lasat in spatele punctului de comanda un loc unde sa iasa sa-si faca nevoile si sa nu fie vazuti...Am ramas in aceasta zona. Au cerut apa. M-am dus si am adus o sticla de apa.

Va raportez ca iar a inghetat sangele in mine. Era un televizor instalat chiar in fata unui punct de comanda al unei subunitati de artilerie antiaeriana. Stateau soldatii, se uitau la televizor pe acel program. Cand m-am dus si umpleam sticla cu apa am auzit comunicatul de la radio in care se cerea interventie sovietica. Dar inainte vorbise cu mine cand instalam si faceam toate treburile alea: "Tradatorilor!", a avut o iesire din asta, "sunteti asa tineri si sunteti in postura de tradare, ati vandut tara rusilor!", moment in care m-am intrebat cine este acel caine care a facut acel apel...

M-am intors cu sticla cu apa, nu am spus nimic. Si am ramas acolo. Patrulam in jurul acestui camion sa vad care e situatia.

CRIZE. Nimeni nu se prinsese cine este acolo. Curtea era plina de soldati. Unii trecusera chiar la zece metri. Dupa un timp am auzit urlete. El (n.r. Nicolae Ceausescu) urla. Fiind un pic mai departe m-am apropiat in viteza si l-am vazut pe maiorul Boboc ca iese, tinandu-se cu mainile de cap: "Eu nu mai pot sa-i mai stapanesc. Au coborat pentru ca au avut nevoie la toaleta si urla de nu mai pot sa-i stapanesc". Am intrat si l-am intrebat de ce tipa. "Tradatorule! Pleaca de aici!!! Sunt comandantul tau suprem! Sa-mi asculti ordinele!" Zic, domnule presedinte eu ascult de ordinele generalului Milea care este mort. In timpul asta s-a uitat pe sub prelata si a vazut combinatul de oteluri speciale. "Sa ma duci imediat la combinatul asta de aici ca vreau sa le vorbesc oamenilor!" Le zic: "Va duc! Acum mergem, dar eu nu vreau sa trec mai departe pentru ca eu nu vreau sa fiu linsat de multime". S-a mai potolit. In timpul asta ea ii zicea: " Hai draga, linisteste-te!" Zic, va rog sa va urcati in camion ca daca suntem auziti suntem terminati. Zona e impanzita de militari. Au urcat in camion. Domnul maior a ramas afara sa se mai linisteasca. Zice (n.r. Nicolae Ceausescu): "Tu de cand esti ofiter?" Zic, din 1982. Incepuse un interogatoriu. "Cum te numesti?" Zic: "Sunt locotenentul major Stoica". Ma intreaba: "Esti membru de partid?" Zic da, sunt. Zice... "Atunci asculta-ma bine... ca sunt comandantul tau suprem". I-am zis ca nu ascult decat de ordinele generalului Milea care este mort. Atunci si-a sarit iar din calmul acela in care intrase si zice: "Tradatorul ala! I-am dat ordin ca in 21 sa inconjoare Comitetul Central cu doua randuri de tancuri si aruncatoare de flacari. Toata noaptea mi-au huruit senilele in cap si n-a facut nimic. Atunci mi-am dat seama ca el este un tradator. L-am chemat la mine, i-am reprosat de ce nu mi-a executat ordinele. I-am zis ca este un tradator si ca este condamnat la moarte si a plecat insotit de doi...care l-au dus intr-o camera...." Si atunci a inceput cu balbaiala si a fost intrerupt de ea: "Nicule, taci!" Lucru care m-a determinat sa cred ca nu este vorba despre o sinucidere. Imediat si-a facut aparitia si maiorul Boboc. Si zice: (n.r. Nicolae Ceausescu) " Sa-mi aduceti un transportor blindat sau chiar doua. Vreau sa ajung la Comitetul Central sau la Televiziune ca vreau sa vorbesc poporului. Si mai vreau si un pistol mitraliera ca stiu sa trag". Boboc le zice ca pana sa se rezolvce toate astea ar fi bine sa se intunece. S-au linistit. Au cerut de mancare. I s-au adus branza, o bucata de salam si paine. Le-am facut niste sendvisuri. N-a vrut sa manance din ele. Ne-a rugat sa mancam noi mai intai. I-am zis ca nu mi-e foame cu toate ca nu mancasem de 36 de ore. I-a fost frica sa nu fie otravite. S-au linistit si am mai avut cu ei dialoguri, au intrebat care este situatia in Targoviste, ce s-a intamplat cu Cabanescu, primul secretar de atunci. Ea a spus ca vor sa mearga la Palat. Vreau sa vorbesc cu Cabanescu. Cabanescu, zic, nu mai e. Cine e la putere?, m-a intrebat. Cand am pus sticla cu apa vazusem la televizor pe Dinescu, Sergiu Nicolaescu, Iliescu si le ziceam de fiecare. Ea a zis: "Ia uite draga, nebunul ala, parca e scapat de la noua!", zicea de Dinescu. De Sergiu Nicolaescu a zis: "Traieste cu toate tarfele, e plin de bani si i-am dat drumul sa plece in Occident, si-a facut toate poftele!", aceeasi reactie a avut-o si cand i-am spus despre Iliescu.

DEZVALUIRI. Pana la urma s-au linistit. Dupa care zice (n.r. Nicolae Ceausescu): "Bai baieti, sa va explic eu cum a fost toata treaba asta... Soarta mea s-a pecetluit la Malta. Ca eram singura tara in care nu se misca nimic. Fiecare si-a ales zona de actiune. S-a hotarat ca Europa sa explodeze, dar nu ca un butoi cu pulbere, ci pe bucatele, pentru ca trebuia detonata bucata cu bucata..." Moment in care, va spun cinstit, nu mai credeam o iota. Eram prea mult mintiti ca sa mai credem o iota. Pe la orele 17:30 am primit ordin sa ma intorc. Am mers tot cu camionul acela si tot incet, cu luminile stinse. Au fost dusi in biroul unde fusesera dusi prima data. Li s-a adus mancare. In timpul acesta, personal am vazut foc de la gura tevii de undeva de deasupra blocului indreptat spre cazarma, dar foc cu foc la intervale scurte, serii de cate trei-patru cartuse. Nu s-a raspuns cu foc pentru ca sub acesta erau apartamente luminate. Pana cei care locuiau de acolo si-au dat seama ca se trage de pe blocul lor si au stins luminile, fapt care a determinat riposta noastra. In noaptea de 23 nu au fost probleme deosebite, doar vechile povesti cu zgandareala: telefoane de amenintare.... Pe 24, pe la orele 8 si jumatate, unul dintre telefoanele de intimidare si amenintare pe care le primeam a transmis ca vom fi atacati cu substante toxice de lupta. Atunci s-au luat masuri foarte rapide de a se aduce masti si pentru noi, dar si pentru cei doi. Lucru care a facut ca comandantul unitatii sa puna la dispozitie si transportorul blindat, lucru care de altfel s-a si vazut. Au stat si in data de 24 tot in acel birou pentru ca pe timp de ziua am considerat ca este periculos sa deconspiram actiunea.