Jurnalul National: Domnule Claudiu Iordache, se implinesc doi ani de la infiintarea IRR. De ce a fost nevoie de un asemenea institut?

Claudiu Iordache: E o decizie pe care eu oricum o apreciez teribil de intarziata, pentru ca, iata, la atatia ani de la Revolutia din decembrie, revolutie in care si-au pierdut viata 1.104 romani, mii de raniti, foarte multi arestati in inchisorile ceausiste, a ramas indepartata de perceptia publica. A aparut in extremis la capatul mandatului presedintelui Iliescu. Acesta a fost singurul presedinte, din cei trei presedinti postdecembristi, care s-a gandit la necesitatea unui astfel de institut. Eu am fost contactat cu cateva luni inainte. Presedintele Iliescu m-a intrebat daca am opinii vizavi de infiintarea acestui institut. Am salutat cu bucurie aparitia lui. Cateva luni am fost consilier la Cotroceni pentru a ma ocupa de redactarea legii de infiintare a institutului care a fost ulterior adoptata de Parlament. A urmat o perioada critica, pentru ca imediat institutul a fost asociat cu numele lui Iliescu. Deci, institutul voia sa scrie istoria lui Iliescu, nu istoria Revolutiei romane. Si veti vedea ca, de-a lungul timpului, aceasta formula ne-a urmat pana in acest moment. A urmat o perioada lunga in care institutul nu a avut buget. Practic, abia in iulie 2005 ni s-a aprobat, printr-o suplimentare, bugetul. Teoretic s-au implinit doi ani de la infiintare, dar de fapt se lucreaza la institut de un an si jumatate. Ni s-a pus la dispozitie sediul si s-a speculat ca am primit cadou o locatie din proprietatea statului de circa un milion de euro. Primul neadevar, pentru ca sediul institutului este proprietatea RAAPPS. Cladirea oferea conditii improprii, dar din banii pe care i-am primit de la buget am reabilitat-o.

"Nu inteleg de unde atata ura"

De unde credeti ca vine aceasta pornire impotriva institutului?

Este un paradox pe care nimeni nu l-a luat pieptis. Dupa Revolutia romana, lucrurile au evoluat intr-un sens contrar idealurilor din decembrie ’89. Oameni care in decembrie ’89 erau in spatiul aparatului de partid au recuperat aceasta putere, au devenit oameni capabili sa aiba acces la informatii, averi, proprietati, pozitii politice, demnitati importante. Or, pentru acesti oameni a aparut de la sine urmatoarea formula: daca eu nu am participat la Revolutie, nici Revolutia din decembrie nu a existat. De pe aceasta platforma au fost insinuate incet-incet alte idei legate de lovitura de stat din decembrie ’89, idei care, spre surpriza mea, au cuprins spatii intelectuale care au mers in aceeasi directie si s-a ajuns la situatia de astazi, in care o revolutie a unei generatii s-a transformat intr-un subiect controversat, in care tot mai multi insista ca a fost o lovitura de stat.

Si a fost?

Eu am o convingere nestramutata ca noi romanii impreuna am provocat aceasta schimbare, pentru ca serviciile secrete, care au schimbat prin revolutii de catifea tot estul, nu au reusit in Romania sa obtina un astfel de succes, fara moartea nici unei persoane. In tot estul n-a murit nimeni, in Romania au murit 1.104 oameni, semn ca noi romanii am trebuit sa facem acest sacrificiu ca regimul Ceausescu sa fie indepartat.

Dar teroristii au existat?

Sunt doua etape. Despre una as putea face un comentariu mai adecvat. Noi, dupa multi ani, ne-am adunat si ne-am intrebat cum am fi putut fi manipulati. Am aflat unii de la altii ca nu ne-am intalnit niciodata pana in momentul insurectiei, nu ne-am cunoscut, nu am colaborat, n-am avut nici o posibilitate materiala sa complotam sau sa sprijinim o miscare de ruptura. Am citit cu mult interes in ziarul dvs. declaratiile unui ministru maghiar al Apararii care, la randul lui, spune "Asta este revolutia voastra". Culmea este ca foarte multi analisti militari, istorici din Europa vorbesc despre Revolutia romana in termeni detasati de politica marunta, iar in Romania se vorbeste invers. Este contestata ideea acestei revolutii din motive care depasesc pur si simplu logica istoriei.

Din functia pe care o detineti, ati reusit sa identificati resorturile acestei atitudini?

Resorturile vin de la puterea demolata care a recuperat in plan politic. Este greu sa fii recunoscator, este o tentatie a caracterelor slabe. Daca stii ca la un moment dat cineva te-a adus intr-o anumita situatie, e mai nimerit sa nu recunosti ca ai fost sprijinit. Daca nu era Revolutia, n-ar fi existat Parlament, presa libera, nimic. Cu toate astea, iata, am vazut cu ocazia aniversarii Zilei Nationale ca presa sarea de la 1 decembrie 1918 la 31 decembrie 2006, anul integrarii in Europa. Fara sa se spuna ca am intrat in Europa datorita Revolutiei romane. Niciodata Romania nu a fost mai cunoscuta in lume ca in zilele Revolutiei. Problema a fost ca dupa Revolutie au aparut fenomene care au derapat in situatia de astazi. Dar de ce se confunda revolutia celor sapte zile minunate care ne onoreaza pe toti cu ce s-a intamplat cu aceasta Revolutie? Nu inteleg de unde vine atata ura, pentru ca este foarte limpede ca cei care au facut Revolutia nu sunt castigatorii societatii. Nu cunosc nici un coleg de-al meu care sa fie miliardar. Dimpotriva, viata noastra personala a fost pe un registru de insingurare. Eu, cel putin, am fost atat de presat, incat abia am supravietuit.

Ati intampinat dificultati in aplicarea proiectului IRR?

Acest proiect a inceput cu multe dificultati in a face angajari. Chiar si anul acesta avem personal insuficient comparativ cu ceea ce prevede legea. Am primit acest sediu la care noi am lucrat ca niste constructori. Practic noi am stat pe schele. Cu tot acest aparat minimal am dat drumul la cercetarea propriu-zisa. Am produs Caietele Revolutiile, carti. Nimic din ceea ce s-a numit politica de cercetare a acestui institut nu a fost viciat de un interes. Presedintele Colegiului National (n.r. - Ion Iliescu) nu a intervenit.

Dar v-a ajutat?

Presedintele este atat de ocupat, incat n-are timp de institut. Acesta este condus de un Colegiu National format din 25 de persoane, oameni remarcati in Revolutia romana, nu numai de la Bucuresti, ci si de la Timisoara, Arad, Brasov, Sibiu. Deci oameni din orasele merituoase ale Revolutiei romane. Presedintele Iliescu este de fapt presedintele de sedinta al reuniunilor Colegiului. Aveti cuvantul meu de onoare ca acest institut a mers drept pe linia pe care si-a propus-o si pe cea prevazuta de lege.

Absenta in prima Constitutie

Spuneati ca este un demers intarziat infiintarea acestui institut. Cand ar fi trebuit insa sa apara?

PROCLAMATIE. Primul manifest al Frontului Democratic Roman

Daca societatea romana, dupa Revolutie, ar fi resimtit poate altfel aceasta Revolutie, atunci s-ar fi recunoscut Revolutia insasi. Dar ea a patruns greu abia in a doua Constitutie. In prima Constitutie nu exista nici o referire la Revolutia romana. A doua Constitutie are o singura referire, recunoscandu-i-se vag si in extremis meritul schimbarii. Dupa asta, Revolutia a fost eliminata pur si simplu ca subiect de importanta nationala. Au prevalat subiecte de genul profitorii Revolutiei, lovitura de stat s.a.m.d.

Care este trendul puterii demolate in 1989, cum spuneti dvs., pe scena publica?

In primele luni dupa Revolutie, structura sfaramata a fost speriata de urmari. Ea avea in spate 1.104 morti, crime care trebuiau sa fie justificate cumva. Or, nici un stat de drept nu trece cu vederea uciderea a 1.104 oameni. Lupta politica pornita in ’90 le-a permis sa recupereze rapid, pentru ca politicienii, intrand in conflict unii cu altii, aveau nevoie de ajutor. Or, ajutorul era de acest gen: acces la dosarul de Securitate al unuia sau altuia pentru a compromite adversarul politic. A sosit 13 iunie, unde cred eu ca Securitatea are o implicare profunda, in ciuda faptului ca nu se vorbeste despre asta. Dupa care slabiciunea continua a arivistului in sistemul politic a facut ca serviciile celorlalti din fosta structura sa devina tot mai pretioase. Ele au patruns practic in toate partidele, le-au preluat incet-incet aproape toate bancile, in presa si au manipulat in interesul lor. Astazi se simt cu adevarat eliberati. Am sa va evoc un moment in care presedintele Bush soseste la Bucuresti si tine un mare discurs alaturi de presedintele Iliescu. Dar in spatele presedintelui Bush era o groaza de informatori pe care ii cunosteam si eu si care erau demnitari care clamau accesul la Europa. Si aici trebuie spus ceva. E o diferenta importanta intre cei care l-au tradat pe Ceausescu si cei care l-au infruntat. L-au infruntat oameni simpli, romani care si-au dat seama ca nu mai pot trai fara libertate. Dar din aceasta confruntare initiala au rezultat mortii si ranitii, si atunci in aparat au aparut tradarile. Astfel incat tradarea lui Ceausescu nu este act de patriotism. Ei doar au tradat, noi am facut Revolutia romana.

Dupa un an si jumatate de la infiintarea institutului si 17 ani de la Revolutie, care ar fi raspunsul la intrebarea «de ce schimbarea regimului de putere nu a ascultat de formula revolutiilor de catifea ale estului european»?

Este in curs sa avanseze in directia raspunsurilor finale, definitive. Noi ne-am propus ca acest institut sa-si deconteze mandatul atunci cand Revolutia romana va implini 20 de ani. Atunci, aceasta carte de istorie trebuie sa fie scrisa chiar daca nu va avea o forma definitiva. Istoria niciodata nu este definitiva, dar ea trebuie sa cuprinda ceea ce este esential: fapte si nu condamnari, pentru ca nu suntem o institutie penala, ci una de cercetare. Faptele romanilor in cele sapte zile ale Revolutiei. Pentru prima data au fost publicate statisticile represiunii, toate ordinele pe care Ceausescu si familia lui le-au dat intre 16 si 22 decembrie prin care se cerea sa se traga in populatie, documente primare legate de schimbari in Revolutia de la Timisoara… In premiera, intr-o saptamana va aparea o istorie, o cronologie a Revolutiei romane. Pentru prima data, anul viitor va aparea un manual dedicat profesorilor de Istorie in invatamantul mediu, pentru ca acestia nu stiu ce s-a intamplat in Revolutia romana. Pentru prima data, publicatiile rezultate in urma cercetarilor noastre vor fi traduse in toate limbile europene si vor fi transferate ambasadelor si bibliotecilor europene. Ganditi-va ca tarile de langa noi, toate, si-au aniversat momentul. Ganditi-va ca maghiarii, anul acesta, au sarbatorit 50 de ani de la Revolutia lor, care era de fapt o revolutie esuata. Ea a fost inabusita de sovietici.

Spuneati ca Revolutia noastra a beneficiat de un tratament invers. In ce sens?

Premierul se duce la Budapesta, saluta in numele Romaniei revolutia maghiara, se intoarce acasa si da aviz pentru desfiintarea Institutului Revolutiei romane.

E vorba despre Tariceanu?

Da.

Care au fost argumentele desfiintarii institutului?

Argumentatia se regaseste intr-o initiativa legislativa a senatorului Hasotti si este de-a dreptul superflua. S-a invocat existenta mai multor institute de cercetare a Revolutiei. E adevarat, dar timp de 16 ani nici un institut de cercetare a istoriei contemporane nu a scris o pagina despre Revolutia romana. Degeaba au fost 16 ani daca subiectul nu i-a preocupat. S-a vorbit ca ar fi ultimul institut aparut. Nu este adevarat. Dupa Institutul Revolutiei romane au aparut cel condus de Marius Oprea si Comisia de la Palatul Cotroceni. S-a vorbit despre faptul ca noi compilam presa vremii. Nu este adevarat. Va punem la dispozitie protocolul semnat cu MApN, cu Senatul Romaniei, primele arhive care ne sunt puse la dispozitie, fiecare cercetare a noastra. Ce argument sa fie impotriva lui, decat unul politic? Dl Hasotti spune sa nu fie gandita ca o initiativa politica. Este strict politica. Este vendeta indreptata spre pozitia politica a dlui Ion Iliescu.

De la aparitia initiativei de desfiintare a IRR, ati incercat sa va faceti lobby pentru ca institutul sa nu fie desfiintat? La Parlament, la Presedintie?

Initiativa de desfiintare a institutului a fost depusa in 2005. Ca atare, argumentele tin de anul 2005. Pe parcurs, ele au fost imbunatatite. Au aparut alte neadevaruri: ca noi nu putem opera, ca noi facem politica lui Iliescu s.a.m.d. Am trimis catre presedinte si catre premier un raport de activitate pe acest an.

Si care a fost semnalul?

Semnalul l-ati constatat. Premierul a dat aviz ca institutul sa fie desfiintat.

Dar de la Presedintie?

Inca nici un raspuns. Dar probabil ca nu este un raspuns entuziast, pentru ca ar fi trebuit sa stim de existenta lui.

"Marile puteri s-au impiedicat de Romania"

O alta intrebare la care isi propune sa raspunda institutul este "de ce a trebuit sa moara oameni pentru ca un dictator sa poata fi rasturnat"?

Este intrebarea cea mai grava si subiectul preocuparilor celor mai importante legate de un astfel de moment. Tocmai pentru ca marile puteri care au pregatit schimbarile Estului s-au impiedicat de Romania. Le-a fost usor sa intervina in Bulgaria, sa produca manipulari de strada, vezi revolutia de catifea din Cehoslovacia. Aici nu s-a mai putut. Am avut cateva discutii pe parcursul acestui an cu oameni implicati in cercetare. Profesorul universitar Buzatu mi-a spus ca a fost in Statele Unite si a cercetat niste arhive si a aflat acolo ca, in perioada desfasurarii Revolutiei romane, americanii credeau ca rusii sunt cei care lucreaza in interiorul schimbarii de puteri, fiind preocupati ca nu cumva ei sa fie dati la o parte. Pe de alta parte, tot dansul spunea, din niste arhive sovietice a aflat contrariul: rusii erau cei care ii suspectau pe americani ca sunt cei care manipulau in timpul Revolutiei romane. Aceasta revolutie a fost atat de atipica, incat le-a iesit de sub control. Ei au incercat cel mult sa anticipeze consecintele, sa profite in folos propriu de ceea ce s-a intamplat. Dar Revolutia aceasta atipica a fost tocmai misiunea cea mai importanta pentru noi, noi care nu eram nici agenti, nici in slujba unor puteri straine si care simteam ca trebuie sa respingem un regim care ajunsese la capat. Marele regizor al Revolutiei a fost chiar Nicolae Ceausescu. El a dat pas cu pas tonul desfasurarii Revolutiei. Daca atunci, la 16 decembrie, la Timisoara ar fi negociat cu noi, ar fi aflat ca noi nu aveam pretentii deosebite. Noi am scandat cuvantul libertatii, iar ca raspuns ne-au trimis trupe. Ne-au batut in strada, au inceput arestari de oameni nevinovati. La 17 au inceput sa traga, sa apara oameni morti. Deci, miscarea de la Timisoara s-a radicalizat sub brutalitatea nemaipomenita a regimului, astfel incat, la un moment dat, regimul a facut explozie.

Este acum, la 17 ani de la Revolutie, Romania conforma cu aspiratiile romanilor de pe baricadele Revolutiei? A fost inlocuita dictatura comunista cu o societate mai libera, mai democratica, mai dreapta? Sunt alte doua intrebari la care institutul isi propune sa raspunda.

Categoric, nu.

Dar s-a schimbat puterea din patru in patru ani.

Toate sunt un singur regim. Nu traim diferit dupa 17 ani. Traim la fel de dificil. Pentru noi, intrarea in Europa inseamna o speranta in care meritul nostru este cat mai mic cu putinta. Am fi putut sa ajungem aici ca un stat consolidat, cu o politica consolidata, cu o identitate nationala precizata si respectata. Noi ajungem total depersonalizati intr-un astfel de moment. Semn ca politica romaneasca nu si-a facut datoria.

"M-au disparut din prim-planul vietii publice"

A fost o perioada in care practic ati disparut din prim-planul vietii publice…

NEMULTUMIRI. Claudiu Iordache este dezamagit ca i s-a pus eticheta de sluga lui Ion Iliescu si ca IRR ar face politica acestuia

N-am disparut, m-au disparut.

Cine "v-au disparut"?

Eu am fost parlamentar al FSN, am devenit prim-vicepresedinte al FSN. Am aflat in sfarsit la capatul anului ca FSN nu mergea in directia fagaduielilor pe care le facuse si m-am indepartat de el. Mi-am depus carnetul de membru al FSN si, mai mult decat atat, am devenit deputat independent si am fost cel care a depus motiunea "Iordache" privind accesul la dosarele de Securitate. Am luat-o pe cont propriu pentru ca nu mi-am uitat obligatiile. Pentru ca, dupa 17 ani, nu pot sa uit ce s-a intamplat langa mine.

Dar cine a avut interesul?

Doua raspunsuri imediate. Fosta Securitate, care a recuperat, a devenit utila tuturor regimurilor de putere si practic ea domina acum tot ceea ce se numeste puterea profunda a statului. Si in al doilea rand, acest arivism odios al celor care au devenit pe parcurs demnitari ai statului si nu vor sa datoreze nimic trecutului. Oameni care inainte de ’89 au fost contabili, in aparatul de partid judetean s-au trezit ministri, parlamentari. Iata, acum au initiative sa desfiinteze Institutul Revolutiei Romane, cu o orbire de-a dreptul imorala. De fapt, asta ma doare cel mai mult, pentru ca, pana la urma, vor reusi, vor elimina Revolutia din tabloul istoriei imediate. Am fost supus multor vexatii de-a lungul celor 16 ani. Cu ani in urma, sotia mea, mezzo-soprana Cristina Iordachescu, a fost eliminata de la Opera Romana pentru ca era sotia mea si nu a mai fost integrata niciodata in viata muzicala.