Ceausescu stia exact ce e la Timisoara

Generalul (r) Gheorghe Diaconescu, fostul procuror general adjunct al Romaniei, a informat conducerea de la Bucuresti la 17 decembrie ‘89 ca populatia Timisoarei se revoltase impotriva lui Ceausescu.

• Jurnalul National: In 17 decembrie ‘89 duminica la pranz s-au produs evenimente care sa schimbe situatia de conflict din oras?
  
  Gh. Diaconescu: In jurul pranzului m-am intors la Inspectorat. Aveam nevoie de informatii, deoarece realitatea perceputa de mine (lipsa actelor, numarul mare al copiilor, identificarea doar a 29 de infractori) nu corespundea cu situatia din oras, cu devastarea vizibila, violenta si cu agresiunea asupra fortelor de ordine. Problema numarul 1 era ca nu aveam informatii; nimeni nu ne informa asupra legaturii cauzale intre cei retinuti si fapte. Atunci am dat acel ordin, care a fost invocat si amintit de toti procurorii audiati in legatura cu evenimentele de la Timisoara, cele 10 porunci. Prima era sa se aplice procedurile ca la carte, fara sa se omita nici macar o virgula de la Codul de Procedura Penala.

• Ati simtit ca ceva nu este in regula.
  
  Bineinteles. Am cerut acest lucru si militienilor. Atunci am aflat ca s-ar fi reluat miscarile si ca se cauta patrunderea in forta in cladirea CJP, desi era inconjurata cu trupele de militie-securitate ale generalului Ghita.

• Erau neinarmate. Doar cu niste bate de lemn.
  
  Asta am aflat-o ulterior. Au fost spulberati, s-a intrat din nou in sediu, au dat foc, au urmat distrugeri si acte de vandalism. Iar am fost informat ca erau foarte multi copii. Chestia asta era de neinteles pentru mine. Se vorbea de spulberarea fortelor de ordine si in acelasi timp de copii! Era ceva incredibil! Multi elevi. Au fost contactate cadrele didactice de la scoli si licee sa vina sa-si ia elevii. Spre surprinderea mea s-au prezentat foarte putini. O adevarata babilonie birocratica. Aceasta este si principala cauza pentru care copiii nu au fost pusi in libertate imediat. Din informatiile ulterioare am aflat ca, de fapt, chestiunea a ajuns pana la Elena Ceausescu. Cineva - Coman sau Balan - a pus aceasta problema mai tarziu prin telefon la Bucuresti si Elena Ceausescu i-a raspuns: "Ce, astia sunt copii sa intre cu boata in cladirea partidului si voi iipuneti in libertate? Ce copii sunt astia?".

• Sa intre cu boata!? Ce inseamna?
  
  Nu stiu, dar si eu si ceilalti am retinut interventia exact, datorita pitorescului ei. In timp ce ne aflam acolo apare Radu Balan. Agitat, sarise pe o fereastra din cladire, ceva de genul asta. Ne-a povestit (lui Popescu, Macri, Mihalea, Diaconescu, aflati in incapere - n.a.) ca in momentul in care manifestantii au ajuns in fata sediului a coborat si a discutat cu ei. Balan s-a prezentat. Manifestantii n-au avut nici un fel de gesturi si cuvinte nepotrivite fata de el. Au aflat cine este si oamenii i-au spus ca nu au nimic cu partidul, dar de ce nu ne dati lapte, carne... revendicari economice (Este o confirmare a scenei relatate si de revolutionari - n.a.). A incercat sa le explice, sa promita, insa la un moment dat un grup violent a atacat din nou cladirea, fara nici o legatura cu cei cu care discuta. In acest moment, aproximativ orele 14:00-15:00, in ziua de 17 decembrie, am sunat pe TO la Popovici. Nu puteam sa-i vorbesc in clar, dar i-am spus: "Aici este altceva...". "Ce altceva? " - m-a intrebat. "Eh, este o nemultumire de alta natura ". Am folosit un limbaj voalat ca sa inteleaga ca era vorba de o manifestatie politica. Popovici tot nu intelege si imi spune: "Trebuie sa stiu ce e acolo". Atunci i-am raspuns: "Nu exista temei pentru treaba noastra, e politic...". Popovici a lasat un moment de tacere, iar eu, crezand ca nici acum nu a inteles exact, am revenit: "Este o manifestatie impotriva tovarasului Ceausescu". Procurorul general nu a avut nici o reactie, motiv pentru care am si crezut ca nu mai este la telefon. Am inchis telefonul, insa dupa aproximativ 30 de minute...

• Numai putin! Care era in opinia dumneavoastra sensul acelor cuvinte, in opinia dumneavoastra ca inalt magistrat?
  
  Ca nu este vorba de o actiune a unor forte dusmane impotriva statului si ca actele de distrugere se petrecusera in timpul unei miscari politice indreptate impotriva sefului partidului si statului. Cauza era evident economica. Sa revin!

• Va rog.
  
  Dupa aproximativ 30 de minute am fost chemat de generalul Macri, care mi-a comunicat ca mi s-a repartizat un birou separat si nu mai particip la discutiile colectivului. Am fost foarte mirat si chiar ofensat.
  Citește pe Antena3.ro

  

  Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

• Sa reamintim ca erati procurorul-sef adjunct al tarii si, nu numai prin puterile conferite de lege, ofiterii de orice grad trebuiau sa fie foarte atenti.
  
  Eu asa cred. M-am dus sa vad biroul; era, mi se pare, al loctiitorului sefului Securitatii. Toate telefoanele erau deconectate, inclusiv telefonul interior. Asta m-a facut sa cred ca s-a schimbat atitudinea fata de mine. Ulterior am aflat ca telefonul lui Popovici era ascultat si ca Elena Ceausescu a fost informata asupra discutiei mele cu Popovici. Ea l-a sunat pe Postelnicu si i-a spus: "Diaconescu este tradator!". Nu am ramas in acel birou, dar nici nu stiam ce sa fac, plus ca eram, firesc, ingrijorat. Nu trec cateva minute si ma suna chiar Postelnicu, acesta anuntandu-ma ca Elena Ceausescu m-a declarat tradator.
  In legatura cu acest moment-cheie dintre orele 14:00 si 15:00 ale zilei de 17 decembrie 1989, in care o inalta oficialitate a statului transmite de la Timisoara la Bucuresti ca la Timisoara nu este o actiune a iredentismului maghiar sau a vreunui inamic extern, ci o manifestatie impotriva lui Nicolae Ceausescu, alaturat publicam cateva documente care sustin aceasta.
  
  
  
  

  Declaratie olografa Tudor Postelnicu
  
  Primul este declaratia olografa a lui Tudor Postelnicu, data in timpul anchetei, in care afirma: "In cadrul unei convorbiri telefonice cu Elena Ceausescu, printre alte probleme, mi-a spus si faptul ca procurorul general adjunct Diaconescu Gh. informeaza date gresite de la Timisoara si ca felul in care procedeaza nu face altceva decat sa abata atentia de la realitati. Am simtit ca aceasta, El(ena) Ceausescu, voia sa minimalizeze gravele probleme de la Timisoara. Am sunat din proprie initiativa si am vorbit cu Diaconescu Gheorghe. I-am spus ca "Elena Ceausescu este foarte nemultumita despre faptul in care dumneavoastra ati prezentat problemele de la Timisoara". Mi-a raspuns: "Nu am facut altceva decat sa informez realitatea"".
  
  

  Declaratie olografa Marius Budu
  
  In timpul cercetarilor declansate de Armata asupra evenimentelor din decembrie 1989, capitanul de justitie Marius Budu a inaintat ministrului Apararii un raport in ziua de 19 ianuarie 1990 asupra unui incident petrecut pe timpul anchetei: "La data de 26 sau 27 dec. 1989, nu pot preciza exact, avand pe atunci calitatea de procuror civil, ma aflam in incinta sediului Ministerului Apararii Nationale, unde purtam o discutie cu Postelnicu Tudor, fostul ministru de Interne al fostei dictaturi ceausiste. La un moment dat, in incaperea in care purtam discutia a intrat domnul Diaconescu Gheorghe, colonel de justitie si adjunct al procurorului general al Romaniei, care i-a pus unele intrebari lui Postenicu Tudor, legate de activitatea acestuia in reprimarea miscarii de la Timisoara si a revolutiei din 22 dec. 1989. Spre sfarsitul discutiei, Postelnicu Tudor a afirmat fata de domnul Diaconescu Gheorghe, citez: "Sunteti suparat pe mine!". Domnul Diaconescu Gheorghe a replicat, citez: "Nu, de ce?". Postelnicu Tudor a raspuns ca se refera la discutia telefonica purtata cu domnul Diaconescu Gheorghe. Domnul Diaconescu Gheorghe a afirmat ca nu este deloc suparat pentru cele transmise si imputate atunci si ca oricum acel aspect nu are nici o legatura cu cauza in care era cercetat Postelnicu Tudor si nu poate influenta obiectivitatea cu care se vor face cercetarile. (In acel moment Postelnicu era cercetat numai pentru evenimentele din Bucuresti - n.a.). Totusi, dupa aceea, domnul Diaconescu Gheorghe l-a intrebat pe Postelnicu Tudor, citez: "Dar va aduceti aminte ce mi-ati spus atunci, nu?, ca sunt demis din functie si ca voi fi condamnat pentru inalta tradare de patrie, din ordinul lui Ceausescu Elena?". Postelnicu Tudor, lasand capul in jos, a raspuns ca asa este, dar nu a facut altceva decat sa transmita ce i-a ordonat Ceausescu Elena. In continuare, domnul Diaconescu Gheorghe i-a raspuns lui Postelnicu Tudor, citez: "Si toate acestea pentru ca am raportat altceva decat ceilalti si nu am vrut sa dau mandate". Dupa ce domnul Diaconescu Gheorghe a parasit incaperea, l-am intrebat pe Postelnicu Tudor cum a putut sa faca tradator un om care a raportat adevarul si nu a acceptat sa tarasca in rusine o intreaga institutie. Postelnicu Tudor mi-a spus ca atunci cand Ceausescu Elena a auzit ca Diaconescu Gheorghe a raportat ca la Timisoara nu actioneaza elemente huliganice si ca este vorba de o miscare populara in care se cer drepturi si libertati democratice, motiv pentru care procuratura nu va emite mandate de arestare pentru persoanele retinute din cadrul demonstratiilor, i-a ordonat sa-i transmita lui Diaconescu Gheorghe ca din acel moment este demis din functie si ca va urma sa fie judecat pentru tradare".
  
  

  Declaratia unui ofiter de Securitate
  
  Este interesant ca tocmai Securitatea confirma aceasta situatie. Lt. col. Gheorghe Carasca, de la Directia VI, trimis la Timisoara, declara in calitate de martor: "Misiunea pe care am primit-to de la generalul in rezerva Macri Emil a fost aceea de a stabili prin cercetari cine sunt capii evenimentelor din Timisoara, precum si daca ar exista legaturi cu elemente ostile din afara. Ofiterii de securitate au efectuat cercetari pe linia problemelor mentionate mai sus, audiind circa 100 persoane, iar cadrele de Militie au efectuat cercetari pe probleme specifice muncii de Militie (furturi, distrugeri). Mentionez ca din cercetarile efectuate, care au avut loc in Penitenciarul Timisoara, nu au rezultat aspecte care sa intereseze organul de securitate". Reamintim ca diversionistii de la Timisoara erau romani, fusesera instruiti in taberele din Ungaria, revenisera in tara. Majoritatea nu provenea din Timisoara, ci din alte localitati (Miercurea-Ciuc, Cugir, Caransebes, Zalau etc.). Asadar, ancheta Securitatii nu putea afla decat ceea ce stia deja inca din octombrie. In timp ce revolutionarii vor afirma la infinit ca altii sunt autorii violentelor si instigatorii deschiderii focului, Securitatea nu va inceta sa le dea dreptate. Este un alt paradox romanesc.
  
  

  Nu rata ziarul de maine!
  
  Secretele Revolutiei de la Timisoara vor fi dezvaluite intr-un interviu cu seful filajului de la Securitatea judeteana. Cine a adunat masa de protestatari la casa parohiala ocupata de Laszlo Tokes? Cine erau primii arestati? Cititi maine in "Jurnalul National"