Am asistat neputinciosi la disparitia, mai putin sau mai mult prematura, a inca unui artist, calauzitor al multor talente din muzica romaneasca: Cornel Fugaru. La 13 iulie, ora 13:50, intra in eternitate.
Pentru elevii anilor ’50, care erau obligati sa se tunda zero, pentru ca au ascultat sau au dansat dupa muzica occidentala, cosmopolita, transmisa de unele posturi de radio, aparitia in anul 1964 a formatiei Sincron, condusa de Cornel Fugaru, a reprezentat o raza de speranta. Si la noi se putea transmite la radio si se putea vedea la televizor muzica buna, pe ritmuri moderne, zvapaiate, cu puternica influenta din folclorul autentic romanesc. Mereu-zambitorul, bonomul Cornel Fugaru, un adevarat perpetuum mobile, a muncit mult, a compus, a interpretat, a inregistrat pe discuri si a trecut cu fruntea sus chiar si peste opiniile deplasate ale pazitorilor eticii din acea epoca. Mereu-optimistul Cornel Fugaru a format generatii de tinere talente romanesti care vor duce mai departe munca sa.
"Era un om vesel, bun si plin de viata – declara Monica Anghel. Stiam ca este bolnav, dar speram sa se intample ceva bine, sa isi revina. Pentru mine ca om si pentru cariera mea, influenta lui a contat extrordinar. Ma gandesc la el si sper ca ne vede de acolo unde este"...
"Avem o tara ca o inchisoare. Am ramas cu mentalitatea comunista ca la noi e cel mai bine si refuzam sa luam lectii de la occidentali – marturisea Cornel Fugaru intr-un interviu pentru Formula AS. Vezi oameni pe strada cu fete triste, care se imbraca prost, care nu stiu sa zambeasca si care privesc mereu cu suspiciune. Mi-e greu sa mai cred in ceva in vremurile astea. Zilele imi sunt pline de revolta si nu mai am nici o satisfactie din punctul asta de vedere... Voga mea de altadata nu-mi tine de foame spiritual. Ceea ce a fost a fost. Restul e prezent si viitor. Nu-mi place sa stau cu mainile in san si sa ma lamentez. Imi place sa traiesc intens. Eu sunt un luptator, un Sagetator. Stau mereu cu arcul intins, dar de la o vreme nu mai vad inspre ce sa trag. Vremurile astea te imbatranesc inainte de vreme"...
A scris si muzica de film
Cornel Fugaru s-a nascut la 2 decembrie 1940, in Bucuresti. A fost liderul formatiei rock romanesti Sincron, infiintata in 1964 si destramata in 1978. Formatia a cantat impreuna cu Anda Calugareanu, Pompilia Stoian, Margareta Paslaru si Corina Chiriac. Fugaru a facut parte din jurii nationale de concursuri de muzica usoara, a sustinut numeroase concerte si recitaluri la televiziune, a aparut ca interpret in filme – "Opt minute de vis" (1966), regia Mihai Constantinescu; "Opt exercitii de 625 de linii" (1967), film TV; "Impuscaturi pe portativ" (1967), regia Cezar Grigoriu. A scris si muzica de film pentru: "Brezaia", "Cici", "Cei 4 M", "Oaca si Boaca" etc. Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numara: "Dau viata mea pentru o iubire", "Nu sunt sclavul tau", "Eu nu mai sunt cel de ieri". Cornel Fugaru a colaborat foarte mult cu sotia sa, Mirela Voiculescu Fugaru. De-a lungul carierei a primit numeroase premii la festivaluri din Sofia (1968), Poznan (1978), Australia (1997 si 1998), Romania ("Mamaia" in 1983 si 1986). A fost premiat si de Uniunea Compozitorilor din Romania in 1988, 1990 si 1995.