Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deși factorii de mediu sunt deja considerați a fi importanți, oamenii de știință au descoperit că există o legătură între doi plastifianți omniprezenți în viața de zi cu zi și declanșarea acestor afecțiuni. Copiii au o capacitate redusă de a elimina bisfenolul A (BPA) din corp, explică specialiștii, astfel că în țesuturile lor se acumulează concentrații mai mari.
Potrivit unui nou studiu publicat recent în revista PLOS ONE, de către un grup de cercetători de la mai multe universități de medicină din Statele Unite, copiii cu tulburări de spectru autist (TSA) și tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) au adesea o capacitate redusă de a elimina din corpul lor substanțe chimice comune din plastic, denumite aditivi, crescând astfel expunerea la acești plastifianți.
Deși studiile anterioare au descoperit unele asocieri între copiii cu autism și expunerea la plastifianți, această nouă cercetare, denumită „Bisfenolul A și metabolismul ftalatului la copiii cu tulburări de neurodezvoltare”, s-a concentrat pe doi dintre acești compuși, bisfenol-A (BPA) și ftalat de dietilhexil (DEHP) și a relevat că motivul legăturii este scăderea eficienței procesului de detoxifiere a organismului, într-un pas cheie. Practic, în cazul celor doi plastifianți, detoxifierea este compromisă la copiii cu autism și ADHD.
Care este mecanismul
Calea principală pentru excreția BPA și DEHP este prin glucuronoconjugare. Mai exact, după ce plastifianții sunt ingerați sau inhalați, aceștia sunt filtrați din sânge la nivelul ficatului, prin acest mecanism important numit glucuronoconjugare, care face substanțele insolubile să devină mai solubile în apă, permițând astfel eliminarea lor ulterioară prin urină.
Potrivit specialiștilor, oamenii au o variabilitate genetică în capacitatea lor de a detoxifia acești produși chimici, iar persoanele sensibile genetic au mai multe dificultăți în detoxifierea sângelui prin acest proces, ceea ce înseamnă că țesuturile lor sunt expuse la BPA la concentrații mai mari pentru perioade mai lungi.
Studiul a arătat că pentru o proporție semnificativă de copii cu autism, capacitatea de a adăuga molecula de glucoză la BPA - adică molecula de zahăr care crește solubilitatea toxinei bisfenol A - este cu aproximativ 10% mai mică decât cea a copiilor de control. Pentru o proporție semnificativă de copii cu ADHD, este cu aproximativ 17% mai scăzută.
Capacitatea compromisă de a elimina astfel de poluanți de mediu din organism este „prima dovadă biochimică a legăturii dintre BPA și dezvoltarea autismului sau ADHD”, a declarat T. Peter Stein, autorul principal al studiului, citat de medicalxpress.com.
„Am fost surprinși să descoperim că ADHD prezintă același defect în detoxifierea BPA”, a mai spus Stein, precizând că sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă autismul și ADHD sunt dezvoltate in utero, prin expunerea crescută a mamei la plastic, sau prin expunerea copilului cândva după naștere. Potrivit cercetătorului, este posibil să existe și alți factori în spatele dezvoltării autismului și ADHD, dar eliminarea compromisă a BPA este „o cale majoră, altfel nu ar fi fost atât de ușor detectabilă într-un studiu de dimensiuni moderate”.
Autismul și ADHD sunt diferite din punct de vedere clinic și metabolic, dar împărtășesc o reducere a eficienței detoxifierii atât pentru bisfenolul A, cât și pentru ftalat, reducerile pentru Bisfenol fiind semnificative din punct de vedere statistic, au concluzionat cercetătorii.
Ftalații cresc riscul de depresie după naștere
Un alt studiu recent a arătat că femeile gravide care au niveluri ridicate de ftalați - plastifianți utilizați, în general, ca agenți de înmuiere pentru a face materialele plastice mai flexibile și mai durabile - au un risc crescut de-a face depresie postpartum, cea mai frecventă complicație după naștere, care afectează până la 20% dintre proaspetele mame. Descoperirea a fost publicată în revista JAMA Psychiatry, iar autoarea cercetării consideră că găsirea unor noi modalități de a preveni depresia postpartum este crucială, deoarece majoritatea factorilor de risc cunoscuți, cum ar fi genetica și evenimentele stresante din viață, nu pot fi modificați.
„Prin urmare, concentrarea asupra expunerii prenatale la aceste tipuri de substanțe chimice reprezintă o nouă țintă intervențională”, a spus Melanie Jacobson, de la Școala de Medicină Grossman de la Universitatea din New York.
AEM: Este omniprezent în organismele europenilor
Potrivit unui raport al Agenţiei Europene de Mediu (AEM), publicat în urmă cu două săptămâni, Bisfenolul A, unul dintre principalii perturbatori endocrini, este prezent în 92% dintre organismele europenilor şi reprezintă un potenţial pericol pentru sănătatea acestora.
Bazându-se pe un studiu realizat în aprilie de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), care a revizuit drastic în scădere doza zilnică maximă de bisfenol A considerată sigură pentru consumatori, AEM, cu sediul la Copenhaga, consideră că „în cele 11 ţări care au participat la iniţiativa de biomonitorizare a BPA, nivelul de depăşire a variat între 71% şi 100%”.
BPA, un organic sintetic solubil în solvenți organici, dar greu solubil în apă, este folosit în procesul de obținere a plasticului policarbonat și are rolul de a conferi rigiditate. Prin urmare, este de mult timp omniprezent în numeroase produse utilizate zilnic, precum sticlele de plastic, fiind suspectat că ar fi asociat cu multiple tulburări şi afecţiuni - printre care și cancerul de sân, și infertilitatea - din cauza perturbărilor hormonale pe care le provoacă.
Uniunea Europeană (UE) şi Statele Unite au restricţionat utilizarea Bisfenolului A şi iau în considerare o limitare mai drastică, cu toate că acest lucru nu a fost, încă, pus în aplicare. Însă în unele ţări, precum Franţa, BPA este interzis în prezent în recipientele alimentare.
