CINE-I VICTIMA? / Elena Udrea ameninţă cu tribunalul

Considerându-se o victimă, Elena Udrea a anunţat ieri că va da în judecată Trustul In­tact pentru "campania mizerabilă" la adresa ei. Udrea susţine că nu i s-a cerut punctul de vedere în cazul băieţelului autist căruia i-a re­fuzat ajutorul, aruncându-i dosarul. Elena Udrea uită însă că Jurnalul Naţional i-a pu­bli­cat punctul de vedere, aşa cum nu-şi amin­teşte numele fundaţiei  pe care a fondat-o şi care a oferit bani familiei băieţelului.

Considerându-se cea mai atacată dintre persoanele publice, Elena Udrea a anunţat ieri că va da în judecată Trustul Intact pentru “campania mizerabilă” la adresa ei. “Campania mizerabilă” nu este altceva decât povestea unei bunici disperate care a apelat la candidatul PD-L Elena Udrea pentru a-i ajuta nepoţelul autist în vârstă de 6 ani. La cererea de ajutor, Elena Udrea i-a răspuns cu multă umilinţă.

Ameninţările Elenei Udrea nu au venit ieri sub forma unui comunicat oficial sau a unui drept la replică, ci pe site-ul personal. Deşi are acolo o rubrică intitulată “Drept la replică”, Elena Udrea n-a apelat la ea, ci la secţiunea “Blog”. Acolo, candidata PD-L şi-a prezentat propria variantă a incidentului relatat în ediţia de miercuri, 26 noiembrie, a Jurnalului Naţional sub titlul “Doamna şi autistul”.

Dar iată cum a început totul.

DOSARUL ARUNCAT
Acum două săptămâni, bunica lui R., un băieţel autist din Capitală, i-a cerut ajutor Elenei Udrea pentru nepoţelul ei. “Într-o zi, acum două săptămâni, a venit soţul meu şi mi-a spus că afară, în Parcul de la Moghioroş, este Elena Udrea. Într-o clipă m-a străfulgerat o idee. «Şi dacă aş încerca?», mi-am spus hotărâtă. Mi se părea că am găsit scăparea. Am luat dosarul la subraţ şi am ieşit în stradă. Elena Udrea era cu zâmbetul pe buze, înconjurată de oameni. M-am apropiat şi i-am spus în câteva cuvinte povestea lui R. I-am dat şi dosarul. I-am arătat pozele. Mă gândeam că o vor sensibiliza. Mi-a zis: «Staţi liniştită. O să se rezolve». Câtă bucurie am putut să trăiesc în acele clipe”, povesteşte bunica lui R. A aşteptat răspunsul. Elena Udrea îi promisese că o va suna. Familia N. locuieşte în Drumul Taberei, colegiu în care ea candidează pentru alegerile parlamentare. Peste câteva zile însă, mama lui R. avea să primească un alt telefon: “Doamnă, v-am găsit pozele copilului dumneavoastră pe nisip, lângă o bancă”. Dosarul despre care bunica credea că o va impresiona pe doamna Udrea zăcea aruncat pe pământ. Bunica însă nu a avut linişte până ce nu a mers din nou în parc, la următoarea întâlnire pe care doamna Udrea o avea cu alegătorii. La cea care, cu atâta compasiune, îi spusese cu câteva zile înainte: «Totul se va rezolva. Am studiat dosarul. Cât de curând mă voi ocupa personal de soluţionarea cazului», mi-a spus cu seninătate, de jurai că vorbele ei sunt adevărate. Mă podideau lacrimile şi în acelaşi timp simţeam cum clocoteşte sângele în mine. «Care dosar, doamna Udrea? Ăsta?» Şi am scos foile din sacoşă. «L-am găsit aruncat la gunoi.» S-a uitat la mine liniştită şi îmi zice: «I-am făcut fotografii, ştiu despre ce este vorba». După câteva zile, mama lui R. a primit un telefon. Asistenta Elenei Udrea o anunţa că “problema e rezolvată” şi că “cel mai bine ar fi să venim la sediul partidului”. Bunica povesteşte: “Mi s-a spus că doamna Udrea a contactat o fundaţie care ne oferea două milioane de lei (n.r.: vechi) pe lună până la sfârşitul anului sau cinci milioane de lei pe loc”. Am cerut ajutor pentru că ne descurcăm greu, dar nu avem nevoie de bătaie de joc. Am vândut şi locul de veci, copiii au făcut împrumut pentru a avea bani, nu cerem milă. Cerem ajutor”, spune bunica. “Dacă nu am fi găsit dosarul aruncat pe stradă, cu siguranţă aş fi acceptat banii. Aş fi achitat 4 şedinţe de kinetoterapie.

Dar mi s-a părut bătaie de joc. Mi-a răscolit sufletul”, a mai spus ea.

VARIANTA UDREA
În replică, pe blogul personal, Elena Udrea notează că este vorba de un “aşa-zis caz” despre o “mizerie” asupra căreia ar fi fost avertizată, dar ea nu cedează la şantaj: “Doamna Niculescu a venit la mine în stradă, în timpul unei întâlniri cu cetăţenii. Mi-a spus ceva despre problemele nepotului dânsei, autist, şi mi-a cerut un ajutor financiar. Precizez că foarte multe cereri în stradă se referă la acest tip de ajutor şi în mai toate cazurile am găsit o soluţie. La fel am procedat şi cu doamna respectivă, deşi felul în care mi-a vorbit nu mi s-a părut potrivit, dar l-am pus pe seama supărării pe care o avea. Am rugat fundaţia cu care lucrez în astfel de situaţii să încerce să o ajute şi a doua zi doamna a şi fost sunată de voluntarii fundaţiei. La întâlnirea care a avut loc imediat, i s-a oferit un ajutor lunar în cuantum de 3.000.000 lei iniţial şi apoi de 5.000.000 lei, atunci când dânsa a precizat că suma de care are nevoie este de 2.000 de euro. Doamna Niculescu a fost permanent negativă şi a refuzat şi acest ajutor pe motiv că este prea mic faţă de posibilităţile mele, deşi ajutorul nu eu îl dădeam, ci fundaţia respectivă. A repetat de nenumărate ori că dacă nu i se oferă suma pe care a precizat-o va merge la OTV, la PSD şi la ziare, pentru că este campanie electorală şi ar trebui să ţin cont de asta şi deja s-a programat la televizor, la Dan Diaconescu. De mai bine de patru ani mi-am asumat toate bătăliile în care am intrat, nu am făcut niciodată nici un compromis. Aşa că am refuzat să cedez acestui şantaj şi refuz şi acum să accept mizeria pe care o fac cei de la PSD-PC. Amară ironie a sorţii, această fundaţie a sponsorizat la propunerea mea, printre nenumărate cazuri de tineri ori persoane cu probleme sociale ori medicale, mobilarea şi materialele necesare atelierului de creaţie lumânări şi al celui de calculatoare ale Şcolii nr. 11 din Drumul Taberei, acolo unde sunt foarte mulţi copii autişti. După cum personal sau împreună cu familia am sponsorizat premii la concursul Vreau să fiu vedetă» al Antenei 1, ori am luat în întreţinere copii talentaţi care au trecut pe la acest concurs.
Cu atât mai mare mi se pare măgăria celor de la Trustul Intact”.

CIUDATĂ AMNEZIE...
Tot pe blog, Elena Udrea anunţă că este cea mai atacată persoană publică şi că va da în judecată Trustul PSD+PC (sic!). “Acum este prima dată în istoria mea de persoană publică, aflată în topul celor mai atacate astfel de persoane, când am decis să dau în judecată Trustul PSD-PC, pentru mizeria pe care o difuzează pe ambele canale de televiziune, Antena 1 şi Antena 3, precum şi pe prima pagină a ziarului pe care îl deţine. Nu numai atât, am formulat sesizare către CNA şi am cerut sancţionarea lor pentru nerespectarea art. 71 din Codul Audiovizualului, deoarece nu mi-au cerut punctul de vedere legat de subiectul prezentat”, scrie Udrea. Ea uită însă că a fost sunată de autorul articolului din Jurnalul Naţional, punctul său de vedere fiind prezentat în Jurnalul Naţional. Iată discuţia între colega noastră Carmen Preoteşoiu şi Elena Udrea, redată în ziarul de marţi: “Doamna Udrea, vă spune ceva numele R.N.?”, o întreb la telefon. “Nu”, îmi răspunde prompt. “Este un copil autist. Bunica lui v-a căutat pentru a vă cere sprijinul. V-aţi adus aminte?”, continuu cu detaliile, doar-doar memoria îi va reveni. “Vag... parcă m-a căutat, avea nevoie de bani.

AM PUS-O ÎN LEGĂTURĂ CU O FUNDAŢIE.
Dar din câte am înţeles, nu a vrut să accepte banii”, încearcă candidata PD-L să încheie subiectul. “Aţi primit vreun dosar de la doamna N.?”, insist. “Nu, niciodată, eu nu dau bani pe stradă şi nici nu primesc dosare sau alte lucruri. Am înţeles însă, de la colegii mei de partid, că doamna N. foloseşte astfel de practici pentru a aduna bani, merge pe la partide, ba chiar a venit de câteva ori şi pe la sediul nostru, la primar pentru a cere bani”, spune doamna Udrea pe un ton afectat. “Dacă această doamnă se foloseşte de campania electorală, eu tot ce pot face este să depun o plângere penală”, a ameninţat candidata PD-L.

Ciudată amnezia Elenei Udrea în discuţia cu colega noastră, în condiţiile în care ieri pe blog candidata PD-L îşi aduce aminte numele de familie al bunicii, sumele care i-au fost cerute şi pe care i le-a oferit printr-o fundaţie. Dar în acest punct, Elena Udrea devine iar amnezică. Vorbeşte despre “fundaţia respectivă”, “fundaţia cu care lucrez”, “această fundaţie”, dar nu-i pomeneşte numele. Ea s-ar putea numi Fundaţia ,,ProEuropa” – fundaţie de integrare europeană unde din decembrie 2003 până în prezent Elena Udrea este membru fondator, după cum arată informaţiile de pe site-ul partidului. Legătura între cele două nume ar putea fi o discuţie telefonică a colegei noastre: “Sun din partea Fundaţiei ProEuropa. Doamna Udrea ne-a comunicat că aţi luat legătura cu dumneai în ceea ce priveşte cazul Nicolescu. Toate cazurile umanitare care ajung la doamna Udrea sunt transferate către noi. Noi am ajutat foarte mulţi oameni. Doamna Niculescu a fost trimisă de doamna Udrea cu dosarul la noi. I-am oferit doamnei 3 milioane pe lună, dar i-a refuzat. Doamna Niculescu a dorit o sumă mai mare, că 3 milioane nu-i ajung. A cerut 2.000 de euro, dar 2.000 de euro, să fim serioşi, e o sumă aberantă.”

 

Cumpărat la pachet

Toate exemplarele Jurnalului Naţional, în care a fost publicat articolul despre cazul băieţelului autist şi sosite ieri la punctele de distribuţie a presei din Drumul Taberei au fost cumpărate la pachet încă de la primele ore ale dimineţii. Un telefon primit din partea unui cititor anunţa că nici o tonetă din Drumul Taberei nu a avut la vânzare ieri vreun exemplar din Jurnalul Naţional. În teren, treaba stătea la fel. Prima tonetă, aproape de cortul de campanie al PD-L. “Nu am avut azi Jurnalu’ pentru că au fost cumpărate toate exemplarele de o persoană dimineaţă care a aşteptat să sosească distribuţia. Nu mai căutaţi că în tot cartierul e la fel.” A doua tonetă, aceeaşi poveste. “A venit o persoană şi a cumpărat toate cele 29 de exemplare pe care le aveam. La prima oră s-a întâmplat.” Tanti Maria de la un alt punct de distribuţie e un pic mai vorbăreaţă. “A venit un domn dimineaţă, pe la 7, a cerut tot tirajul, mi l-a plătit, că doar nu era să-l plătesc io, i l-am dat şi a plecat. S-a mai întâmplat de câteva ori şi cu alte ziare. Cum apărea ceva care deranja pe cineva, gata veneau şi-l cumpărau pe tot. Nu mai căutaţi în cartier, că n-o să-l găsiţi azi.” (A.T.)

“Vag... Parcă m-a căutat, avea nevoie de bani. Am pus-o în legătură cu o fundaţie. Dar din câte am înţeles, nu a vrut să accepte banii (...) Eu nu dau bani pe stradă şi nici nu primesc dosare sau alte lucruri.”
Elena Udrea