Cine l-a furat pe Moşu’

Moşul cel bun, cu barbă ninsă şi man­tie roşie, care vine cu sania lui zbu­rătoare plină cu daruri la copiii cu­minţi în noaptea de Crăciun şi le lasă cadourile sub brad sau în cio­răpeii agăţaţi de sobă, e doar o po­veste. O poveste ce a început ca o săr­bătoare păgână. Are magia ei, care ne-a vrăjit pe toţi secole de-a rândul şi care ne încântă şi astăzi. Numai că po­vestea s-a transformat mereu după chi­pul şi asemănarea societăţii care a perpe­tuat-o din generaţie în ge­neraţie, dar şi după obiceiurile locului.
Însăşi originea lui Moş Crăciun este încă subiect de dezbatere între religie şi mit.

Începe prin secolul al IV-lea, cu Sfântul Nicolae, despre care se spune că a fost sursa de inspiraţie a pământenilor care l-au creat, mai târziu, pe Moş Crăciun. Sfântul Nicolae din Myra a fost un episcop creştin, bun şi plin de virtuţi, care este sărbătorit în noaptea de 5 spre 6 decembrie şi care, practic, dă tonul veseliei Sărbătorilor de iarnă. Sfântul Nicolae e vestit pentru ajutorul pe care îl dădea oamenilor săraci. Emblematic pentru milostenia sa a rămas gestul pe care l-a făcut faţă de trei fete extrem de sărace, cărora le-a dat câte 100 de galbeni, ajutându-le astfel să se căsătorească şi să nu fie vândute pentru prostituţie. În ziua de astăzi, Sfântul Nicolae coexistă cu Moş Nicolae, primul fiind de sorginte sacră, cel de-al doilea, păgână.

Cu toate acestea, sintagma „Moş” nu are nimic peiorativ. Din contră, defineşte un tip creator, însemnând „întemeietor” sau „zi­ditor”, iar semnificaţia actualei sărbători a  Crăciunului îşi are ori­ginea chiar în vremea geto-dacilor, care sărbătoreau un zeu solar de ori­gine indo-europeană în ziua sols­ti­ţiului de iarnă. În aceeaşi zi se sărbătoreau Saturnaliile, în cinstea zeului roman Saturn, precum şi naşterea zeului solar de origine ira­niană Mithra. Fără îndoială, Moş Crăciun, despre care legenda spune că nu a lăsat-o pe Fecioara Maria să-l nască pe Iisus în staulul din gospo­dăria sa, Sfânta Fecioară fiind ajutată de nevasta lui Crăciun, Cră­ciu­neasa, care s-a ales cu mâinile tăiate de bărbatul ei drept pedeapsă, dar refăcute printr-o minune de Maria, era o zeitate venerată în calendarul popular de atunci. Când a văzut mi­nunea, Moş Crăciun s-a creştinat şi el.

După apariţia creştinismului, vreme de aproape un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua Crăciunului, în jurul solstiţiului de iarnă, pentru că acea zi semnifica un nou început.
Imaginea idilică a Moşului a suferit schimbări mari o dată cu so­cietatea modernă, iar când tradiţio­nalul Moş Crăciun a fost înghiţit de economia de piaţă, s-a transformat într-un bun de consum sau, după caz, în agent de marketing şi publicitate. Şi astfel Moşu’ a fost furat, iar Sărbătoarea Crăciunului a devenit prilej de distracţie excentrică şi de risipă de bani pe tot soiul de cadouri care nu mai au nici o legătură cu tradiţia şi cu gestul în sine de a dărui din suflet.

„Avem mai degrabă un Crăciun materialist, ştim din ce în ce mai puţin să oferim cu adevărat şi tot mai mult să ne ghiftuim şi să risipim. Înainte, copiilor li se ofereau în dar fructe, portocale mai ales, şi bănuţi de ciocolată înveliţi în poleială aurie, ca simbol al galbenilor pe care Sfântul Ni­colae i-a dat fetelor sărace”, constată cu regret reverendul Alan Smith, o figură proeminentă a Bisericii An­gliei. „Sfântul Nicolae a fost furat şi a devenit Moş Crăciunul miilor de re­clame comerciale”, mai spune Smith.

Îl avem astăzi pe Moş Crăciun în mai toate ipostazele, inclusiv în cele deşucheate, împinse până la erotism grotesc. Dar ce mai contează când asta aduce bani cu nemiluita pentru oameni de afaceri fără scrupule şi fără nici un... Moş Crăciun!

Cel mai bătrân brad artificial din lume
De Crăciun împlineşte 124 de ani. Este din rafie de culoare verde în­chis, e înalt de 35 de centimetri, are ornamente tradiţionale şi un suport de ceramică, sub formă de ghiveci, cu picturi în medalion, ce reproduc scenele Naşterii Domnului. Este cel mai „bătrân” brad artificial din lume, cu acte în regulă, eli­be­rate de Casa de licitaţii Christie’s, şi confirmate de Guinness Book of Records. A costat o nimica toată – 6 cenţi – când a fost cumpărat în 1886, dar în 2005 a fost evaluat la 1.100 de euro de experţii de la Antiques Road Show, dezvăluie Daily Mail. Aparţine fa­miliei brita­ni­ce Parker, care de trei generaţii se bucură de el  în fiecare an.

Mătuşa Lou Hicks a fost cea prin care bradul „a intrat” în familie, în plină epocă victoriană. De la mă­tu­şa Lou, bradul a trecut la nepoata ei preferată, Janet Parker, mama actualului po­sesor al pomului de Crăciun Paul Parker.
„Este un obiect cu care noi toţi am crescut”, spune Paul, povestind că „totul s-a schimbat când mama a văzut un anunţ într-un ziar local pentru decoraţii vechi. S-a gândit că bradul nostru ar putea fi important. Şi a avut dreptate”. Paul Parker, un matematician în vârstă de 45 de ani, din Bath, este mândru de bradul de Crăciun transmis din generaţie în generaţie şi a jurat că va continua tradiţia.