Ciudad de Mexico - Revolutia, la apa

In momentul asta, Mexicul are trei presedinti: Fox, in exercitiu, Calderon, castigatorul alegerilor, si autoproclamatul Obrador.

In momentul asta, Mexicul are nu mai putin de trei presedinti: Vincente Fox, cel in exercitiu, Felipe Calderon, castigatorul alegerilor, si autoproclamatul fost candidat de stanga Manuel Lopez Obrador. Vineri dupa-amiaza, cand in Romania era deja sambata dimineata, presedintele Fox trebuia sa prezinte in fata parlamentului bilantul mandatului sau.

In oras circula zvonul ca manifestantii de stanga, care tin de doua luni blocata cea mai mare asezare umana din lume, vor bloca intrarea lui Fox, pe care-l acuza de complicitate la fraudarea alegerilor in parlament.

Stare de asediu. Inca de dimineata, Mexico City parea sub asediu. Lunga strada Corregidor, un mare centru comercial, pe care in mod normal nu poti circula decat aplicand lovituri de cot, era aproape pustie. Erau doar cativa comercianti curajosi, care mizau pe faptul ca peonilor adusi de comunisti din provincie li se va face, la un moment dat, foame. Un grup de prostituate iesise vitejeste la produs dupa ce departamentul de marketing le spusese ca pasiunile revolutionare se pot tempera cu un scurt. Pe cer treceau elicoptere. Autoritatile guvernamentale aplicasera tactica, vorba unui pensionar al politicii romanesti, sa-i fiarba pe manifestanti in suc propriu. Trupele Politiei Federale baricadasera Piata palatului legislativ cu garduri inalte de tabla. In spatele lor stateau mai multe grupuri de pusti corditi echipati ca niste Robocap de opereta, cu scuturi ruginite pe care scria Policia Federal. Unul dintre ei, imberb (la ce varsta or face astia recrutarea?), vazandu-mi ecusonul de presa, m-a intrebat speriat: "Segnior, you think our baricades resiste?". N-am stiut ce sa-i raspund.

SUNA CUNOSCUT. Ultima solutie, - inca-o revolutie

COMUNISMUL CAPITALIST. La ora 16:00, in Piata Centrala Zocalo, erau stransi cam 35.000 de oameni. Numar mic pentru un oras cat toata Romania. Pe o scena stateau niste tovarasi usor burtosi cu aer mic-burghez, care pareau multu-miti de viata. Din senin, s-a pornit ploaia. Lumea a inceput sa se disperseze spre case. O lidera de opinie zbiera voioasa intr-un microfon "Ploua, ninge, noi vom invinge!", exact ca in Piata Universitatii, la noi. Nu o ploua si nu o ningea nimeni, statea sub ditamai acoperisul tribunei. Imediat cum a inceput sa picure au aparut comunisti cu spirit capitalist care vindeau pe 5 pessos (juma de dolar) un fel de pungi mari de plastic cu gluga si ceaiuri calde. N-am avut de ales si m-am varat intr-o punga galbena, culoarea de campanie a lui Obrador. Lumea, ca in transa, vorbea despre un complot CIA, care a fabricat ploaia in laborator (si la noi a fost similar cand a iesit curcubeul la Clinton). Dupa ceva timp mi-am dat seama ca datorita ploii nu se va mai bloca Piata parlamentului. Eram inconjurat de "delegati chetari". Fiecare al treilea manifestant se dadea delegatul unei vai, al unui sat, al unui grajd sau al lui personal si incerca sa stranga "fonduri de solidaritate" pentru diversi martiri. Oamenii aveau pusee de sovinism, facandu-i o vina presedintelui Fox din faptul ca are un bunic nascut in SUA si mama spanioloaica. Am vazut puzderie de steaguri rosii cu secera si ciocanul, oameni care defilau cu pumnul strans, sub carpe rosii pe fondul muzical al Internationalei. Un grup de studenti cu cercei in nas, creste si barbi fantezie racneau ca vor colhozuri, intre doua fumuri de marijuana. Imi venea sa pun pariu ca nu vazusera-n viata lor, pe viu, o vaca. Unul m-a intrebat daca sunt maoist si i-am raspuns: "No, soy un amigo de Ho Shi Min". Culmea e ca am fost luat in serios. Ma gandeam cum ar fi sa apara Ceausescu si in numele cauzei pe care ametitii o sustin sa-i tunda cu forta, sa-i imbrace regulamentar si sa-i oblige sa se impuieze "stiintific". Pe scena a aparut chiar Obrador, care a vorbit banalitati cu glas de clapon. Oamenii din asistenta topaiau ca niste popandai in calduri si racneau o alta zicere cunoscuta: "La ultima solucion un revolucion!"

ARGUMENTE CONTONDENTE. Pietroaiele si caramizile, expresia nemultumirii populare

FLORI SI PIETRE. Oratorii au binganit ceva despre rezistenta civila pasnica. Cum a terminat Obrador de vorbit, o parte din lume, infierbantata, a pornit-o spre gardurile politiei federale. Am ajuns in locul unde vorbisem de dimineata cu soldatul. O gasca de cretini a chinuit, vreme de mai multe ore, gardul, care nu a cedat, cu te miri ce: pietre, un berbece facut dintr-un bustean, rangi, suluri de hartie aprinse. Cateva zeci de tampiti cu cagule pe fata, pasamite anarhisti, voiau neaparat sa se bata dar nu aveau cu cine, fiindca, dupa gard, scutierii erau imobili. La inceput s-a incercat formula "armata e cu noi". Fete tinere strigau ceva in genul "toti suntem mexicani!" si aruncau cu flori in directia federalilor. Cum aia nu aveau nici o reactie, florile s-au transformat in cataroaie scoase din asfalt, iar vorbele impaciuitoare, in lozinci de genul "ma-ta-i curva". Un bou a chirait de bucurie, apocaliptic, dupa ce a trantit o caramida in vizeta castii unui politist care a cazut in fund. Nu au scapat de injuraturi si aruncari de obiecte nici ziaristii de la Televisa si TV Azteca, televiziuni care fac parte, conform demonstrantilor pasnici, dintr-un mare complot dirijat de la Washinghton. Voiosilor aruncatori de cataroaie din ratiuni politice li s-a adaugat un grup de puradei cu varste intre 7 si 12 ani, care pana atunci jucasera fotbal pe un teren din apropiere. Copiii se distrau ca la Luna Park. Politia statala, controlata de guvernul local de stanga, privea cu ochi ingaduitori circul. Revolutia a intrat la apa pe la noua seara, cand a inceput iar sa picure. Manuitorii de bolovani au plecat spre carciumi acoperite, sa nu se ude. A fost doar o repetitie, marea violenta s-a amanat pentru ziua nationala de pe 15 septembrie. Am ramas sub o streasina, gandindu-ma filozofic cum ar fi reactionat la niste tunuri cu apa, daca s-au speriat de cativa stropi veniti din cer. De asemenea, imi venea in minte ca aia de dreapta imi sunt mai simpatici pentru simplul fapt ca nu i-am vazut manifestandu-se ca o ciurda de bivoli beti, dar ca de fapt nu stiu cum sunt. Am fost intrerupt de un mos pilit, cu un tricou cu secera si ciocanul. Mi-a aratat spre gard si a spus: "Bon metal, norte americano, capitalistas, ijos de putas".