Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
16 noiembrie 1882
Este clar: trupa franceza realizeaza o serie. Ii merge din plin. Dar se spune ca vrea sa plece. Ar fi pacat acum cand norocul, capricios ca o femeie frumoasa, pare ca-i surade. In rest, acesti artisti au tot ce le trebuie. Sunt buni si merita incurajati. Ar trebui sa avem putina grija de ei, pentru ca, daca-i lasam sa se indrepte spre alte meleaguri, n-o sa mai avem nimic.
A 115 –zecea “Strada Pigalle', ultima piesa de efect a directiei Taillefer la teatrul Cluny din Paris, a avut unul dintre cele mai sclipitoare succese sambata seara la Bossel. Este o piesa cu structura de roman, gen “Hennequin', in care actiunea se muta pe indiciile foarte pretentioase. Aceasta constructie in punt de cheie, se bazeaza atat pe armonia quiproquo-urilor care se ivesc in fiecare moment si de care autorii se plang ca-i incurca intotdeauna. Domnul Riquier ne prapadeste de ras in rolul tatalui. El joaca perfect in Cavenecades din “Liceul de fete' si foarte comic in “Bebelusul'. Sambata el a dat un asemenea antren piesei incat aceasta nu a fost decat o lunga izbucnire de ras.
Domnul Gally este un june-prim de mare talent. Doamna Simiane in rolul portarului va face atata sa radeti ca va imbolnaviti. Este o doamna Pipelet implinita. Rolul este foarte viu si jucat cu o naturalete perfecta. Domnisoara Lagarde a fost foarte gentila pana la inocenta, publicul a bisat-o. Teatrul a fost o reusita. O seara frumoasa si incasari foarte bune.
Duminica s-a reprezentat “Cavaleri cu monoclu', o comedie destul de veche. A avut reprezentatii pe vremea lui Francisc I, cand camesile aveau manecile taiate. De-atunci moda a evoluat destul. Pe vremea aceea cocotele se multumeau cu o mana de raci si cu un calup de inghetata. Lumea se lupta dupa un supeu si lanschetul prima in fata jocului de Baccara care era abia in fasa. Rolul lui Chabanais, un prizonier al farfuriei, a fost creat de Renard, mort ultimul la St. Petersburg. Domnul Leconrt il joaca perfect. El ne prezinta bine acest ingrozitor cocosat pentru care nimic nu este sacru, care traieste pe cheltuiala altora si care isi vinde bine onoarea. El a fost incantator in cadril si chipul sau de cavalerist il face sa se umfle in pene ca in zilele bune ale lui Bullier. Doamna Luigini slabita de o serioasa maladie la gat, a jucat nostim rolul micutului ofiter de marina care abia intrase in viata. Travestiul ii sta foarte bine. Vocea i-a revenit complet si cupletele de pahar au avut mult succes. Se spune ca pofta vine mancand. Ei bine, cei care au gustat din aceste doua piese vor dori sa revina. Seara timpul era din nou atat de urat ca nu indraznea nimeni sa iasa.
Receptia saptamanala a doamnei Elena Oteteleceanu a fost foarte sclipitoare. Masa de ceai se anima – marele salon isi vede venind obisnuitii, si gazda este mai fermecatoare ca niciodata, primind cu o amabilitate distinsa. La teatrul romanesc “Cele doua orfane' au facut sa planga un mic comitet. In sala nu erau decat gripati. Se tusea si se stergea nasul in fiecare moment. Piesa este bine montata si bine jucata. Luni soarele a reaparut radios dar nu este prea cald. Totul s-a animat. Strada a redevenit zgomotoasa. Teatrul italian, in ciuda unui schimb de afis, atrage multimea. “Balul mascat' este reprogramat pentru sambata. S-a jucat Barbierul din Sevilla. Nou triumf pentru domnisoara Mansour care a avut toate onorurile de bis la lectia de pian in care ea ne-a cantat doua romante: Bolero de Vépres si Variatiuni de Rodé. Domnul Pinto este sublim. Este un adevarat creator. Publicul nu se opreste din aplaudat. Felicitarile noastre lui Bartolo care este perfect. Restul este mai mult decat rost. in sala – un amestec de fete – ca in zilele de sarbatoare. Dar parca se schimba ceva si o aruncare de privire nu este deloc rea. Miercuri, “Lucia' si lunea urmatoare – “Hughenotii'.
Leon Acalay sau carturarul fara scoala
Pentru a nu crea iluzia ca viata bucuresteanului de la 1880 se desfasura in absenta lecturilor, va propun sa mergem impreuna intr-una dintre librariile cele mai cunoscute la sfarsitului de veac XIX.
Nascut in 1847 din parinti evrei de rit spaniol, Leon Alcalay nu urmeaza prea multa scoala – clasele primare si doua gimnaziale. Din adolescenta incepe ca vanzator ambulant de carti, brosuri si reviste vechi si rare. La 17 ani, din profitul obtinut, isi construieste si-si plaseaza doua dulapuri ticsite cu carti la intersectia intre Podul Mogosoaiei si b-dul Elisabeta. Afacerea functionand, isi preface anticariatul stradal intr-un magazin – o librarie si papetarie, in vecinatatea Legatiunii Rusesti, iar in anul 1883 isi construieste propria pravalie. Aici, Leon Alcalay, pe langa anticariat, incepe si activitatea de editarea de brosuri: cantece, literatura de consum si calendare-almanahuri. Curand, isi reamenejeaza spatiile de vanzare in Hotel de Boulevard, pravaliile sale avand vitrinele atat pe Calea Victoriei cat si pe bulevardul Elisabeta.
Lui Leon Alcalay i se datoreaza, din 1889 pana in 1942, si continuarea proiectului de publicare a “Bibliotecii pentru toti', la un pret accesibil. Cu timpul, Leon Alcalay ajunge unul dintre cei mai mari librari ai Capitalei, fiind ales si vicepresedinte al Asociatiei librarilor din tara. Constantin Bacalbasa, care, se pare, l-a cunoscut pe Leon Alcalay prin anul 1871, rezuma debutul acestui carturar fara scoala, istorisind cum l-a intalnit pe vremea “cand facea anticariat in fata unor uluci de langa pravaliile ce erau pe locul dintre Prefectura Politiei si str. Domnita Anastasia', adica, unde, pana in 1940, a fost gradina de vara pentru teatru si cinematograf Colos. “Acolo l-am cunoscut stand toata ziua inaintea dulapurilor sale, pe arsita soarelui sau in crivatul iernii, cumparand si vanzand cartile, leu cu leu, pe acela care, cincizeci de ani mai tarziu, trebuia sa moara de mai multe ori milionar'. (Lucian Pricop)
Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
Continuarea in numarul viitor
