Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În plin Belle Époque, Mişu Vacaresco publică în L’Indépendance Roumaine o rubrică pe care o semnează: Claymoor. Indiscret, histrion şi, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al României mondene de sfârşit de secol romantic a fost un personaj care se identifică cu lumea salonardă pe care o descrie.
„20 martie 1882
Vineri, vântul a suflat cu furie toată ziua şi graţie domnului primar, care este ca o soacră pentru oraşul nostru, norii de praf au învăluit Bucureştiul care parcă ar fi fost Tombuctu, cetatea de la marginea deşertului. Pe străzile nemăturate, paiele şi gunoaiele zboară pretutindeni de nu se mai vede nimic. Dacă o s-o ţină tot aşa, o să fim înghiţiţi de cenuşă ca Pompei, fără consolarea de a avea un mic Vezuviu în apropiere. Propun să organizăm un joc de societate, ale cărui beneficii să fie folosite pentru stropirea până de Sfântul Gheorghe a Căii Victoriei şi a Şoselei, sau să mergem din casă în casă pentru a convinge oamenii să ceară domnului primar să se preschimbe în zeul Pluto. Am aflat că misiunea germană a fost plimbată la şosea în praful acela îngrozitor şi că unul dintre domni a întrebat dacă nu cumva Bucureştiul e situat aproape de vreun deşert. Domnule primar, dacă există o justiţie în Cer, veţi fi condamnat să înghiţiţi mult praf, pentru că dumneavoastră ne-aţi făcut pe noi să înghiţim aici suficient praf!
Seara, cu rapidul de 10 şi 40 de minute, una dintre încântătoarele noastre mondene a zburat la conac. Doamna Maria Bogdan a părăsit Bucureştiul pentru conacul său din Gâdinţi. La gară, un alai de prieteni. Buchete şi multe lacrimi. Printre persoanele care au condus-o pe doamna Bogdan, am remarcat-o pe prinţesa Maria Ştirbei, care expedia în acelaşi timp la Iaşi imense buchete de flori, doamna Alexandrina Rosnoveanu, doamna Maria Fălcoianu, doamna Eufrosina Văcărescu, doamna Alexandru Darvaris, domnul şi doamna Teodor Balş, domnul şi doamna Grigore Lahovary, prinţul Uruzov, ministru al Rusiei, şi secretarul său domnul Isvolsky, domnul C. Cornescu, prinţul Obolenski, domnul Dimitrie Docan, domnul M. Văcărescu, domnul şi doamna Polizu etc.
Se sună, călătorii trebuie să urce în vagoane. Lumea se îmbrăţişează, îşi dă mâna, varsă o lacrimă, promite să se întoarcă... Nu mă uitaţi, scrieţi-mi! Apoi locomotiva şuieră, trenul porneşte, batistele flutură... S-a terminat, totul dispare şi alaiul se întoarce, vorbind acum despre alt bal sau despre cât de frumoasă e vremea. Unii îşi vor continua seara la teatrul francez unde se joacă «M. Alphonse»; alţii fac o plimbare până la Capşa, ca să ia o ciocolată sau o îngheţată.
Sala Bossel este complet pustie; doar o lojă este ocupată şi doisprezece spectatori, la parter. E dezolant. Oare din ce cauză? Piesa este frumoasă şi bine jucată. La noi, publicul e format din aceiaşi spectatori şi e obositor să vadă o piesă de mai multe ori.
Citește pe Antena3.ro
25 martie 1882
O ceremonie foarte emoţionantă a avut loc luni la cimitir. Era înmormântarea unui copil răpit în primăvara vieţii din sânul familiei. Vladimir Blaremberg, la doar 15 ani, a fost condus pe ultimul drum de tatăl îndurerat, de familia înlăcrimată şi de un cortegiu de prieteni. Bietul copil, a cărui inteligenţă precoce prevestea un cetăţean de nădejde al ţării şi un fiu cu care părinţii s-ar fi putut mândri, a căzut pradă morţii nemiloase care l-a secerat în zorii vieţii la Paris. Corpul său firav ca al unei flori ofilite a fost îmbălsămat şi a ajuns duminică seara la Bucureşti. Luni, l-au coborât în groapa eternităţii sub o ploaie de flori şi un potop de lacrimi. Biata mamă, atât de mult încercată. În Cer, încă un înger care-şi adaugă vocea în concertul Infinitului.
La ora 3, în grădina Cişmigiului, s-au încercat caiacele pentru cursa cu scop caritabil. Succes deplin. Lebedele de pe lac, speriate de bărcile minuscule care se încrucişau, au dispărut cât ai clipi. Totul merge bine; nici un pericol de a face o baie rece. Vor fi totuşi... dar mai bine să păstrăm discreţia!
La ora 4 după-amiaza, întâlnire importantă a doamnelor din comitetul de caritate, la prinţesa George Bibescu. Peste 60 de femei frumoase şi nici un bărbat. Consemn riguros pentru a interzice acest paradis bărbaţilor. În sclipitorul escadron cochetăria nemaiavând vreun rost, au dispărut ocheadele şi flirtul; s-a discutat matur şi, pentru prima dată, serios.
Suntem în Săptămâna mare; saloanele s-au închis, iar bisericile şi-au deschis porţile. Totuşi, mai sunt unele mici aranjamente cu divinitatea. Astfel, plimbarea la şosea este o plăcere nevinovată, la care mondenele noastre nu au de ce să renunţe. În oraş e prea cald. Ce poate fi rău să iei o gură de aer curat. Dar pădurea e deasă şi superbe Margarete... Luaţi aminte, Mefisto vă pândeşte după fiecare trunchi de copac. Postul din această săptămână nu se face simţit la Capşa; în schimb, pentru restaurante e mană cerească. Soţii profită de abstinenţa soţiilor şi pleacă la cabaret să deguste câteva cupe de Pomard şi, între un bifteak în sânge şi un pahar de şampanie, meditează la libertatea lor apusă şi vremurile când erau holtei.
Sunt şi unii care, sub pretext că nu pot suporta o cină de post, profită de ocazie pentru a se îndopa şi a călca strâmb. Stă mărturie aventura picantă a domnului C.B.O. Se dusese să cineze într-unul dintre cabaretele la modă, căci doamna ţinea post. Seara, când s-a întors acasă, doamna văzu că e ceva ciudat cu el. Ca de obicei, îi scotoci buzunarele pardesiului şi găsi – ce imprudenţă domnule! – următoarea notă de plată:
Ciorbă de raci pentru doi 4 franci
Salată de homar à l'Américaine 8 franci
Limbă roşie 6 franci
Frunze de sparanghel 8 franci
Două becaţine 10 franci
Salată de castraveciori 6 franci
Vin de Chablis 10 franci
Vin de Bordeaux 25 franci
Şampanie 22 franci
Cafea, lichioruri 10 franci
Buchet de flori 15 franci
Trăsură 8 franci
_______________________________________
Total 126 franci
Închipuiţi-vă scena... Iar domnul tăcea mâlc, în ciuda acestui meniu atât de piperat. Doamna citise de trei ori cartea «Divorţăm», aşa că începu să-l blesteme în fel şi chip. S-au împăcat doar cu condiţia ca, în restul Săptămânii mari, domnul să cineze acasă şi să postească, iar luni, după Paşti, să o ducă pe doamna să cineze în acelaşi separeu, al aceluiaşi restaurant şi cu acelaşi meniu...
Cum teatre n-au mai fost şi saloanele sunt închise, animaţia s-a mutat în stradă. Lumea s-a plimbat până seara târziu pe bulevarde. Pe la unsprezece, vântul a început să bată prea tare, alungând mulţimea.
O ştire de senzaţie. În septembrie vom putea asculta tetralogia lui Wagner într-o interpretare de elită. Directorii operei italiene au semnat deja un contract cu faimosul impresar din Berlin, domnul Neuman. Orchestră, decoruri, costume, în fine, totul va fi asigurat de domnul Neuman. Vreme de patru seri, istoria «Nibelungilor» se va petrece sub ochii noştri.”
(Continuarea în numărul următor)
- Traducere de Lucian Pricop
