Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'20 mai 1882
Toata lumea pleaca din oras. In fiecare zi in rapidul de dimineata se imbarca un parinte, un prieten, o cunostinta. Marti era o multime la gara Targoviste (numele vechi al Garii de Nord – n.n.).
Printul si printesa George Bibescu, domnisoarele Listenay si intreaga familie plecau la Marienbad. Fermecatorul palat de pe strada Mercur este de acum inchis. Husele au acoperit mobilele salonului de dans; lustrele si candelabrele nu mai lumineaza; linistea domneste in aceste incaperi, altadata atat de zgomotoase.
Printre prietenii care venisera sa le conduca pe castelane putem enumera pe: domnul si doamna Jean Lahovary, domnul si doamna Nicolae Sutu, domnul Alexandru Florescu, domnul A. Beldiman, domnul Jean Linche, domnul Emil Lahovary, domnul locotenent C. Vacarescu, domnul G. M. Lahovary, domnul E. Falcoianu, domnul C. Izvoranu etc.
Multe buchete de flori. Clopotul vesteste plecarea, locomotiva scoate un suierat sinistru; toata lumea se urca in tren iar convoiul porneste; ne spunem la revedere, fluturand batistele; roman doar amintiri, regrete.
Ploaia compromite toate zilele si se incapataneaza sa ne faca vizitele dezagreabile.
Promenada de la Sosea a devenit splendida. Teii sunt in floare. intreaga alee este parfumata. Gradina este plina de flori; gazonul este de un verde crud, impodobit cu cosuri de flori si de heliotropi. Ansamblul seamana unui magnific covor de Aubusson.
Nu se mai fac vizite in oras, acum se fac la Sosea. In fata bufetului, care este salonul elegantei in aer liber, de la 5 la 7 este o defilare dintre cele mai aristocratice. Precum la Baden pe aleea portocalilor, ca la Nisa pe promenada englezilor, la Florenta pe Cachini, la Paris in fata de la Paix, la Viena pe Graben, la Bucuresti pe aleea cu felinare, elegantele noastre isi primesc sub arcadele de verdeata in mijloc florilor, suratele, intr-o atmosfera parfumata. Fiecare isi are curtea sa de admiratori; conversatii incantatoare fara nici o piedica a etichetei, un spirit destins care nu mai este jenat de costumul negru; acolo se stie tot ce se intampla la Bucuresti, cancanuri, zvonuri, povesti, tot ceea ce exista si tot ceea ce nu exista si tot ce-o sa fie.
Seara, la Eldorado, mai intunecata ca niciodata, n-a atras deloc lume. Programul este acelasi. Pacaleala merge doar o singura data. Sa platesti patru franci pentru o plimbare in intuneric e prea de tot.
Mai bine te plimbi pe bulevardul luminat de o Luna splendida unde te poti aseza la o masa dintr-o gradina si sa bei o bere in sunet de fanfara.
La teatrul Dacia, tribul zong-zong a atras multa lume. Iluminatul este superb, decorul
imens si trupa foarte buna. Acesti africani sunt de-o vitalitate colosala si merita vazuti. Nu sunt oameni, sunt facuti din cauciuc. S-au dislocat in asa masura, incat se contorsionau ca gorilele ai caror frati pareau sa fie; fac tumbe pentru a va uimi. Piramidele umane ametitoare, fanteziile cu pustile, dansurile macabre, salturile de pantere – este un spectacol grandios, salbatic si straniu. Multa lume cunoscuta in loji.
Citește pe Antena3.ro
Teatrul Orfeu era ticsit. Se juca, in beneficiul doamnei Hagiescu, o incantatoare piesa, «O noapte furtunoasa» de domnul Caragiale. Subiectul este un pic cam deocheat, dar este frumos tratat; dupa l’Assomoir, Nana si Pot-Bouille este premiul Montyon. Interpretarea este excelenta. Nici o figura cunoscuta in sala.
Receptiile au inceput la vila pompeiana a doamnei Grigore Alexandrescu. In fiecare duminica sunt numerosi invitati la Popesti unde se gaseste o amfitrioana dintre cele mai amabile, o gazda incantatoare, femei frumoase, muzica, bun gust si un dineu distins.'
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuare in numarul urmator
Cronica jurnalistului obiectiv...
Pe 18 ianuarie 1879, cu patru inainte de mentiunea pe care a face Claymoor, Teatrul National din Bucuresti prezentase premiera piesei 'O noapte furtunoasa', avandu-i in distributie pe: Grigore Manolescu (Chiriac), Ion Panu (Jupan Dumitrache), Stefan Iulian (Ipingescu), Mihai Mateescu (Rica Venturiano), Ana Danescu (Veta), Anicuta Popescu (Zita) si Aristizza Romanescu (Spridon). Comedia fusese inclusa in portofoliul dramatic al Nationalului de Ion Ghica, director general al teatrelor. Cum se intampla frecvent intr-o lume scindata de preferinte politice, premiera a fost simultan aplaudata si fluierata, dupa cum insusi Caragiale marturisea: 'Se raspandise vestea ca piesa lovea in institutia Garzii Cetatenesti. Iar la a doua reprezentatie, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit si amenintat, de o droaie de patrioti din Garda Civica, cu bataia in piata Teatrului. Niste tineri ofiteri m-au scapat de furia lor'.
Relatiile lui Claymoor cu I.L. Caragiale sunt un capitol pasionant, la fel de viciate de umori ca si cele ale proprietarului gazetei L’Indépendence Roumaine, Frédéric Damé, care gazduia rubrica permanenta a lui Misu Vacarescu. Cu toate acestea, Claymoor ignora criticile pe care Damé le adusese piesei lui Caragiale, critici alimentate de impresia ca unul din modelele lui Rica Venturiano ar fi fost chiar directorul gazetei. O explicatie plauzibila…, dat fiind faptul ca singurul personaj care trece exigentele cronicii dramatice semnate de Damé este chiar tanarul gazetar... (Lucian Pricop)
