Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În plin Belle Époque, Mişu Vacaresco publică în L’Indépendance Roumaine o rubrică pe care o semnează: Claymoor. Indiscret, histrion şi, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al României mondene de sfârşit de secol romantic a fost un personaj care se identifică cu lumea salonardă pe care o descrie.
„12 aprilie 1882
Sâmbătă seara a avut loc la Teatrul Naţional marele bal de binefacere. Chermeza a fost o reuşită, iar suma strânsă chiar a depăşit peste aşteptările. Balul a avut şi el un succes, dar nu atât de mare. Lumea este un pic obosită, sezonul e avansat şi e prea cald pentru dans. Totuşi, seara nu a dezamăgit.
Sala este superbă. Cum intri, rămâi uluit. În toate lojile se zăresc figuri de o frumuseţe radioasă, umeri de o strălucire incomparabilă, coafuri magnifice şi uimitori ochi plini de lumină. Parcă e în vis.
Iluminaţia este feerică. Cele două rânduri de candelabre şi lustra fac să sclipească aurul şi argintul costumelor. Pretutindeni sunt flori şi arbuşti. Două orchestre, alternând, cântă fără întrerupere dansuri dintre cele mai antrenante şi, graţie domnului Hübsch, care le dirijează, polcile, valsurile şi cadrilurile sunt foarte apreciate.
Nu e aglomeraţie şi câmpul de bătălie a fost primitor pentru pasionaţii de dans. Mult spaţiu, un parchet excelent şi cavaleri de excepţie.
În zona lojilor, priveliştea era superbă. În avanscena din stânga, ca o superbă ţărancă de la Călăraşi, brunetă şi cu ochii mari scânteietori, doamna Vasile Borescu poartă cu o graţie distinsă costumul naţional: cămaşă trandafirie cu paiete de aur, fustă brodată cu negru; pe cap maramă albă înconjurând ca o aureolă un chip de madonă de Murillo. Domnişoara Petrescu, sora ei, ca o fiică a munţilor. Doamna Băicoianu în costum românesc foarte original; este o fermecătoare ţărăncuţă de la câmpie; rochia albastră este brodată cu argint, cămaşa străluceşte puternic, la gât o salbă mare de galbeni; pe vremuri, aceasta reprezenta zestrea şi căsătoriile depindeau de numărul monedelor. Doamna Dimitrie Ionescu, graţioasă fiică a Albionului, a îmbrăcat un costum de munteancă; un voal uşor ca aerul îi înconjoară capul şi o face să semene unei apariţii de Ossian.
Ceva mai încolo, doamna Hartulari în toaletă de satin alb cu dungi de ametist, mare puf prins într-un imens nod regal, arcan de flori pe umăr. Preafrumoasa doamnă Laurian, în ţărancă de Mehadia, ne face să regretăm acest colţ de ţară plin de românce frumoase. Doamna Ecaterina Lahovary, în mare toaletă de bal, rochie imperială verde de Nil, talie în evantai din satin împodobit cu frunze de iederă; pe cap - pene şi briliante.
Aproape de uşă o lojă care-ţi ia ochii: domnişoarele Zalewsky, ca două cariatide; cea mare – îmbrăcată ca o ţărancă de la munte, costum negru brodat cu aur, cu batic purpuriu; cea mică – în olteancă, cu mărgele din coral, pe cap purtând cu graţie un batic trandafiriu. Domnişoara Oteteleşanu, ca un superb pastel de Grigorescu; ţărăncuţă, chipeşă şi graţioasă, ca un spiriduş. Doamna Fănuţă, foarte frumoasă, îmbrăcată în ţărancă de la Câmpulung, cămaşă din gaz ţesut, împodobit cu aur, fustă brodată cu negru; pe cap un batic azuriu. Doamna Ionescu-Aman, orbitoare prin graţie şi frumuseţe, cu rochie foarte decoltată, albastră, o bandă de trandafiri pe fustă, flori pe umăr.
În avanscena din dreapta, doamna Elena Catargi, în toaletă de brocart alb, cu un colier lung; domnişoara Maria Catargi, un adevărat boboc de trandafir, într-o toaletă albă cu dungi roşii.
Lângă loja de la parterul teatrului, o magnifică ţărăncuţă de Sinaia, un cap de Velasquez sub un voal alb, doamna Constantin Boerescu; cămaşa sa este o pânză de păianjen brodată de o zână; sora sa, domnişoara Florescu, o floare de nu-mă-uita în costum naţional, cu perle la gât. Loja de alături este şi ea magnifică. Este centrul de atracţie al întregii săli. O superbă ţărancă din Banat tocmai intră, doamna Petru Grădişteanu, ca o zână blondă dintr-o baladă de Alecsandri. O cămaşă fină, ţesută cu aur şi brodată cu mătase roşie, fustă suprapusă peste o a doua fustă aurie, cu o centură cu pafta antică, strângând o talie de viespe, mărgele şi o salbă la gât; pe cap, un batic din satin roşu, codiţe-margarete căzând pe spate, o cochetă batistă prinsă cu un trandafir natural şi prinsă la centură. Mai încolo, doamna Charles Ferikidis, în toaletă de satin mastic cu dungi verzi, trenă regală; corsaj drept acoperit de flori vesele.
Doamna George Skina, în graţioasă fată de la câmpie, o zi de sărbătoare, o floricică în hora unui sat. Doamna Manuach, Rebecca din biblie, în costum naţional, arată superb sub un voal alb care îi pune în valoare frumuseţea; fustă brodată cu aur, cu roşu şi negru; cămaşă cu mâneci largi ţesută în întregime cu aur şi argint.
Doamna Dimitrie Gherman, în toaletă de satin grena; corsaj imperial şi cu flori aurii; părul împodobit cu nestemate. Alături două flori, două graţioase apariţii: domnişoarele Laptew; cea mare, blondă ca un vis şi graţioasă ca o trestie care se mlădie sub o adiere de mai, este toată în alb sub o ploaie de margarete; în loc de bijuterie, ochi mari ca azurul cerului; cea de-a doua, un Rubens în toaletă vaporoasă, împodobită cu trandafiri care pălesc pe lângă prospeţimea ei. Frumoasa doamnă Keppich, foarte admirată, îmbrăcată în ţărancă de la malul Dunării. Ochii ei strălucesc ca un vulcan sub un voal alb care înconjoară ca o rază celestă un chip de madonă de Raphael. Este una dintre reginele balului şi ale valsului. Doamna Lempart, o preafrumoasă munteancă, înaltă, cu ochi de foc.
Domnişoara M. Vernescu, o viziune sub clarul de lună. Părul său este strâns cu un batic roşu aprins; poartă o cămaşă brodată cu aur; fusta este neagră, brodată cu aur şi cu flori roşii! Se dansează de zece ore fără întrerupere. După cadril, o horă se întinde ca inelele unui şarpe; apoi o chindie face să răsune pintenii ofiţerilor. În sfârşit, la ora două, se dă semnalul pentru cotilion. Este condus de domnul Constantin Isvoreanu. Figurile de dans sunt foarte frumoase: colţurile, nodurile, piramidele, zidul... Dansul se termină după ora 3 dimineaţa printre cocarde şi buchete. Damele decorează cavalerii cu foarte frumoase funde colorate, domnii, la rândul lor, oferă superbe buchete de flori dansatoarelor. Antrenul este general şi oboseala pe măsură. Lumea se retrage aproape fără suflare ca să mâncăm la restaurantul Hugues. Un copios bufet era instalat în fundul sălii; multe dintre dansatoarele şi-au refăcut forţele, iar dansatorii au savurat din plin valurile blonde de şampanie. Aranjamentul cochet al sălii şi mai ales al foaierului unde s-a dansat în sunet de pian, organizarea cotilionului, totul se datorează domnului Constantin Manu, care şi-a dovedit bunul-gust desăvârşit şi la chermeză şi care n-a stat o clipă locului.
Prinţesa Valentina Bibescu n-a putut fi prezentă la această sărbătoare din cauza unui doliu în familie, dar ea a vegheat, de departe şi, graţie soţului ei, prinţul George Bibescu, care a fost acolo întreaga seară, totul a fost perfect.
Sâmbătă a avut loc un mare dineu la doamna Elena Oteteleşanu. Printre invitaţi să-i amintim pe domnul Jooris, ministru al Belgiei, împreună cu doamna Jooris, domnul Teodor Văcărescu, mareşalul curţii, şi doamna Văcărescu, domnul Lacaze, primul secretar al legaţiei Franţei, şi doamna Lacaze, domnul şi doamna Dimitrie Bărcănescu, doamna Alexandrina Rosnoveanu, baronul de Ring, ministru al Franţei, domnul Frank, director general al Băncii Româneşti etc.”
Fotografie de grup
Vreme de un sfert de veac, din 1879 până în 1903, Claymoor a scris peste 8000 de cronici mondene. Primea zeci de invitaţii în fiecare zi, iar prezenţa lui la unul dintre evenimentele organizate în România Belle Époque vorbea despre importanţa, despre ierarhia acelor baluri, serate, recepţii, dineuri, concerte, spectacole, expoziţii. Afla cum veţi descoperi din relatarea cronicarului, în primăvara anului 1882, Teatrul Naţional a concentrat într-o singură zi toată lumea bună a Bucurefltiului, chemată să „pozeze” în ţinută à la paysanne.
(Continuarea în numărul următor)
