Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.
20 octombrie 1882
Luni seara, Opera italiana a prezentat 'Somnambula', aceasta mica bijuterie a lui Bellini, atat de cizelata, incat a putut fi deseori imitata, dar depasita – niciodata... Au fost doua debuturi: domnisoara Frostroom, a cantareata plina de dezinvoltura, apare in rolul poetic al Animei in care domnisoarele Patti si Nilsson au avut mare succes. Domnul Lazarini, tenor, ii facea pe indragostiti sa fie invidiosi. Seara promitea sa fie frumoasa, iar succesul a depasit toate asteptarile. Foarte emotionate, in primul act, cele doua tinere cantarete nu si-au intrat in rol decat in al doilea act, unde au obtinut aplauzele intregii sali.
Prin gratie si frumusete, domnisoara Frostroom seamana cu frumoasa taranca din aceasta Valcea pitoreasca. Cand canta, pare o stea care se ridica. Rar ne-a fost dat sa auzim o voce atat de pura; notele sunt clare si vibrante asemenea cristalului; registrul foarte intins este totusi catifelat si puternic; trilul este sigur si de o spontaneitate uluitoare. Finalul actului al II-lea a fost cu adevarat un triumf. Domnul Lazarini, mai putin emotionat, a cantat cu voce sigura. S-a ridicat totusi pe inaltimi neasteptate. Cred ca pe orice scena, Paris, Viena ori Londra, nu s-ar putea auzi o intepretare mai buna. In actul al III-lea, faimoasa romanta 'Aper que non posso' a fost atat de fin interpretata de tenor, incat publicul a bisat-o.
Dar Bellini a scris aceasta frumoasa romanta pentru o primadona. Rugaciunea 'Somnambulei' este o capodopera. Cele mai mari cantarete – Grisi, Malibran, Porta – nu au cantat aceasta opera decat pentru aceasta romanta. Pentru a judeca o cantareata, cunoscatorii nu asteapta decat aceasta bucata. Este dificila si plina emotie. Domnisoara Frostroom si-a pus tot sufletul in interpretare. Este precum o privighetoare. Ce aplauze si ce rechemari! Cavatina din final la care putine cantarete ajung in plina voce a fost atacata cu brio uimitor de tanara artista. Cortina a cazut, in aceasta seara, peste un al doilea succes care inaugureaza bine stagiunea. Directia poarte marca cu litere de aur reprezentatia 'Somnambulei'.
Parterul debordeaza de lume. Tot Bucurestiul este la teatru. Multe costume negre. Cateva loji goale, ceea ce este regretabil. Public de la noi se comporta intr-adevar curios: se plange ca nu i se aduc trupe bune si, atunci cand, din intamplare, vine cate una, el nu vine la teatru; si ne intrebam – oare de ce?
Ziua, promenada a fost foarte animata. S-a facut cald ca la Nisa sau ca in orice oras mediteranean. Damele chiar s-au riscat purtand talie.
La ora 7, mare dineu de 14 tacamuri la doamna Olimpia Lahovary. Printre invitati am remarcat pe domnul si doamna Jean Alexandrescu si domnisoara Alexandrescu, tanara logodnica, domnul colonel Hercule Arion si doamna Arion, doamna Exarco, nascuta Iepureanu, domnul Grigore Cantacuzino, printul Ferdinand Ghica si doamna Ghica, printul Grigore Ghica, domnul Mihai Vacarescu si domnii George si Grigore Lahovary.
Citește pe Antena3.ro
Dupa un toast calduros tinut de domnul Grigore Cantacuzino logodnicilor, domnul Gr. Emanuel Lahovary a pretins si sustinut, ca un avocat convins si interesat ca nu poate avea loc un mariaj fara bal. Vartejul dansului este o buna pregatire pentru vartejul vietii.
Balul este, in rest, o ocazie pentru o doamna de a triumfa prin gratie si stralucire. Toate pasiunile lor sunt in joc, cochetaria, rivalitatea si amorul propriu. Oratorul a terminat invitand la dans si urand succes urmatorului bal. Elocventa domnului Gr. Em. Lahovary a fost atat de puternica, incat a convins toate spiritele. Eu inca ignor aceasta invitatie si sper sa aud viorile. Dupa dineu a avut loc o receptie.
Vineri vom merge la opera, la 'Balul mascat' al lui Verdi, unde va debuta domnisoara Mansour, prima cantareata, care joaca rolul pajului Oscar. Domnisoara Mansour este plecata la teatrul din Monaco din luna februarie.
Sambata, 'Lucia' de Lamermoor cu o stea polara – domnisoara Frostroom. Iata o saptamana foarte incarcata fara sa mai enumeram si deschiderea de la Orfeu, de miercuri.
Opera italiana, in Bucurestiul secolului al XIX-lea
Entuziasmul cu care opera, desigur italiana, era primita de publicul roman din secolul al XIX transpare din textul cronicarului monden, dar si din ale altor jurnalisti de profesie sau de ocazie. Cu aceeasi exaltare empatica cu romantismul operei italiene, scriitorul, care practica si meseria de critic muzical, Nicolae Filimon, isi recunoaste preferinta pentru Vincenzo Bellini intr-o 'Schita biografica asupra maestrului Belinni si a operilor sale', publicata in Nationalul, nr. 39, din 24 aprilie 1858: 'Sicilia, acest locas al soarelui, insula a ciclopilor, teatrul celor mai poetice aventure mitologice, patria Ceresei si a lui Triptolem, delicioasa gradina a Italiei, care facu pe frumoasa Venere a-i da preferinta mai mult decat incantatoarelor dumbravi de cedri si chiparisi din insulele Cnido si Cipro; patria primitiva a literelor si a belelor-arte, pamant proverbial pentru eroismul si abnegarea fiilor lui, iata in fine tara care dete lumei pe pateticul maestru Bellini, pe inventatorul scoalei lirice si compatriotul tiranului Falaris, ce-si avea si el pasiunea sa muzicala, ba chiar scoala sa fundata pe o teorie proprie a sa, si care in marele sau amor pentru cultura muzicei vocale inventa faimosul taur de arama pe care, dupa ce-l ardea binisor, adica pana se facea rosu, apoi baga intr-insul cate un amator de muzica, care abia intrat in pantecele dobitocului incepea sa cante din toate puterile si pe toate coardele, de la cea de bas 'profundo' pana la cea de soprano «sfogato», iar dupa aceea devenea maestru perfect'.
Dar cine a fost Bellini? O intrebare la care raspundem pentru cei care nu au abonament la Opera. Intr-o viata de numai 34 de ani (1801-1835), compozitorul italian a reusit reconcilierea traditiilor stilului 'bel canto' cu modalitati moderne ale expresiei. Melodismul, impus ca prioritate in compozitie, a condus spre eliberarea ariilor din maniera traditionalist concertanta. Prin bogatia stilului melodic, opera 'Norma' (1831) scrisa pe libretul lui Felice Romani amalgameaza suflul eroic cu o actiune lirica, religiozitatea galeza si manifestarile ei cultice.
La fel de cunoscuta este si 'La sonnambula' (Somnambula), scrisa in doua acte dupa un libret tot de Felice Romani (bazat pe comedia 'La sonnambule ou l’arrivée d’un nouveau seigneur' de Eugène Scribe din anul 1819).
La confluenta unei arte inca aristocratice si a veritabilei lansari a romantismului, Bellini a realizat prin creatia sa uniunea intre frumusetea clasica si tema exaltarii eroului damnat sau mai frecvent a eroinei condamnate de soarta. (Lucian Pricop)
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuarea in numarul viitor
