Claymoor -"Ecouri mondene": O petrecere încântătoare

29 martie 1883
Sâmbătă seara reşedinţa domnului prefect al Poliţiei radia prin toate ferestrele. Viorile creau o atmosferă de antren, de mare sărbătoare. Mai întâi un delicios carnaval de copii unde se putea vedea un întreg popor de pitici drăguţi, ca în Călătoria lui Guliver, înzorzonaţi în costume din toate epocile, apoi un mare bal la care au luat parte tinerele şi mamele copiilor.

În această mică lume dansantă, trebuie s-o menţionez mai întâi pe domnişoara Radu Mihai, îmbrăcată în marchiză Ludovic al XV-lea, pudrată, cu pene de trandafiri, în toaletă de satin crem brodat cu trandafiri Pompadour; ea însăşi părea un pastel din altă epocă. Cea mare, proaspătă ca o roză, era în ţărancă bretonă, dând braţul fratelui său, un superb mic pescar napolitan.

Venea apoi domnişoara Fănuţa, în delicioasă ciobăniţă din Florian, acompaniată la fel de fratele său, în jockey cu biciuşcă mai mare ca el.

Ca o cenuşăreasă, domnişoara Mica Alexandrescu încadrată de trandafiri; prinţul său încântător este un mic chinez nu mai înalt decât degetul mare de la mână; domnişorul Mărculescu al cărui frate mai mic este în jockeu şi sora în pescăriţă. Domnişoara G. Dimitrescu este un Cupidon, în întregime blond şi roz cu aripi mici şi tolbă cu săgeţi; iată doi gondolieri foarte reuşiţi, tinerii Skina; o frumoasă Javotte, domnişoara Iatropolo; o seducătoare de o prospeţime primăvăratică, domnişoara Apostoliadi, o frumoasă brunetă coafată cam îndrăzneţ cu o pălărie Triboulet, domnişoara Ractivanu; sora sa, în ţărancă Watteau.

Urcând în vârstă, salutăm în trecere o încântătoare Marton de Molière, domnişoara Cernat, cea mică, o scânteietoare marchiză de Trianon, iar cea mare – o zână a graţiei şi a frumuseţii, domnişoara Mălinescu, pe capul său blond tremură o mare stea de aur; rochia este un gaz care o înfăşoară ca o ceaţă.

O minunată reprezentată a Directoratului, foarte frumoasă, regina sărbătorii – domnişoara Aslan, capul ei fin şi poetic coafat cu un bicorn galben şi roşu; talia sa de viespe este prizonieră într-un corset cu vârf jumătate roşu, jumătate galben; rochia în tablă de şah este ridicată de panere înflorite lăsând să se vadă două picioare de cenuşăreasă, unul încălţat în roşu, celălalt în galben. O magnifică subretă – domnişoara Dubarry, cochetă şi ştrengară în satin roşu, mic batic foarte îndrăzneţ pus pe o ureche, domnişoara Vulturescu; cea mare este creatoare zănatică; încântătoarea domnişoara Arion în elveţiancă din cantonul Berna; două încântătoare lăptărese din ţara lui Tendre, două ţărăncuţe Watteau coborâte din ramele lor – domnişoarele Skina; o mândră morăriţă coafată cu o moară de vânt, domnişoara Dodusse; sora sa o Carmen jucând din castaniete ca o sevilliancă, un mic toreador care-i dă replica, domnul Gherghel – o zglobie calabreză, domnişoara Bossi, şi două frumoase ţărănci românce, domnişoarele Sion. La miezul nopţii sărbătoarea copiilor se termină printr-un marş triumfal în care, într-un talmeş-balmeş la fel de indescriptibil cât de încântător, se puteau vedea jockey dând braţul marchizelor, marchizi ţinând de mână slujnice, zâne cu pescari etc.

Această defilare se termină, iar muzica schimbă nota; începe un vals de Strauss şi balul celor mari începe. Doamna Radu Mihai, graţioasă ca întotdeauna, în ciuda oboselilor din primul capitol al serii, începe al reîncepe pe al doilea cu amabilitatea sa obişnuită, ajutată de soţul său care nu a încetat un moment să fie gata de luptă. Încântătoarea stăpână a casei poartă o toaletă dintre cele mai simple din satin negru parfumat cu buchete de violete naturale. Se dansează cu frenezie; valsurile, polcile, cadrilele se succed fără un minut de întrerupere. În sfârşit la orele 2, porţile sălii de mese se deschid spre o dulce apariţie – mese încărcate cu bucate suculente şi fructe delicioase. Salutăm această mână binefăcătoare cu atât mai mult cu cât cinăm aşezaţi. Poftele sunt homerice: vânat, peşti, dulciuri, fructe, totul dispărea ca prin farmec. Vinul roşu şi şampania curg în valuri, până în momentul cotilionului. Marele dans este strălucitor condus de domnul M. Skina.

Din numărul invitaţilor, voi cita: doamna G. Mărculescu, în toaletă de satin; doamna Fănuţa, în rochie Pompadour, trenă de satin crem împodobit cu trandafiriu căzând pe o fustă de velur grena. Doamna M. Ractivan, în negru, înflorită de violete, doamna Filodor în gri cu reflexe de argint, corsaj imperial împodobit cu velur negru şi trandafiri din Bengal în scară; doamna Vulturescu, în albastru de Minervă; doamna Bossi, în mare toaletă de velur negru, trenă senator, corsaj sabran în dantele perlate cu jais, buchet de muguri à l’assasin; doamna D. Giani, în negru cu egretă din pene cardinal; doamna J. Arion, în bordo de mare sigiliu; doamna G. Dimitrescu, în albastru de calif, arcan de trandafiri pe umăr; doamna colonel Alexandrescu, în negru, pe cap puf de pene roşii; doamna Gherghel, toată în alb sub o ploaie de perle; doamna general Cernat în crem; doamna Oran, în negru, corsaj împodobit cu violete de Parma; doamna G. Economu c-un păr de regină; doamna Apostoliadi, în albastru de sirenă; doamna Skina, în negru, velur şi dantele, briliante în păr etc. Mulţi cavaleri civili şi militari aproape toţi curajoşi dansatori care se ridică la înălţimea reputaţiei lor. Pe scurt: o petrecere încântătoare.

Evadările oamenilor simpli
Dacă vorbim despre petrecerile şi despre recepţiile de la finele secolului al XIX-lea, nu există vreo referinţă mai informată decât Claymoor. Cu toate acestea, dincolo de întâlnirile boierilor, înalţilor funcţionari, diplomaţilor, probabil că exista şi o lume destul de veselă, o lume simplă care se bucura de viaţă la fel de mult cu o făceau celelalte "pături sociale”. Despre cei mulţi s-a scris din păcate mult mai puţin. Cu toate acestea, există un tip de literatură, necitită astăzi, care ne arată cum gândeau, ce apreciau, ce îndrăgeau locuitorii mahalalelor bucureştene, ieşene, craiovene etc. Cu siguranţă, între lecturile – nu foarte numeroase – se aflau cărţi, romane populare precum Iubirile lui Napoleon (volum reeditat la noi şi după 1990!), sau Caterina Împărăteasa Rusiei. O inimă de femee plină de cruzime şi amor. Personaje istorice umanizate, care descind printre muritori, satisfac multiplele curiozităţi, dar permit şi identificările cu geniile, supuse şi ele eşecurilor.