Comandor al Legiunii de Onoare

Impreuna cu verisoarele sale, Elena Vacarescu si Martha Bibescu, Anna Brancoveanu formeaza triada prezentei feminine romanesti in contextul culturii franceze si europene, spunea Zoe Dumitrescu-Busulenga.

La 13 ani, primele poezii!

Viitoarea poeta s-a nascut la Paris, la 15 noiembrie 1876. O vreme a trait alaturi de familiile Bibescu si Mavrocordat. Moartea tatalui, cand Anna avea doar noua ani, avea sa-i schimbe radical viata. Paraseste Romania si se stabileste la Constantinopol. Aici, Anna incepe sa-si descopere dragostea pentru poezie. La doar 13 ani, scrie primele poeme, adunate in doua mici albume: "Poezii" si "Somn etern". Dupa o perioada, Anna Brancoveanu s-a intors la Paris, unde talentul sau a ajutat-o sa patrunda in mediile personalitatilor culturale ale Frantei. La 21 de ani se casatoreste cu tanarul conte Mathieu de Noailles, descendent al unei ilustre familii de cruciati, amirali, cardinali, inalti demnitari etc. In 1901, Anna Brancoveanu a fost distinsa cu un premiu special din partea Academiei Franceze. Volumul "Les Vivants et les Morts" a avut mare succes in Franta, iar "Times" scria ca Anna de Noailles este cea mai mare poeta pe care secolul XX a dat-o Frantei si poate chiar Europei! A castigat admiratia sculptorului Rodin, dar nici Paul Valery sau Francois Mauriac n-au putut sa nu-i admire talentul. Pe langa faptul ca a primit marele premiu al Academiei Franceze de Literatura, Anna de Noailles este prima femeie care a primit Legiunea de Onoare in grad de comandor.
Desi s-a instrainat de tara in care s-a nascut tatal ei, Anna Brancoveanu de Noailles este primita, la 49 de ani, printre membrii de onoare ai Academiei Romane. Cu aceasta ocazie, Nicolae Iorga spunea: "Cred cu toata convingerea ca intre cine canta mediocru in romaneste si cine aduce genial acordurile misterioase ale sufletului nostru intr-una din cele mai mari literaturi ale lumii, e de preferat cu admiratie aceasta".

"Unde este coroana?"

In "Cartea vietii mele", Anna Brancoveanu isi aduce aminte cat de nedumerita era in legatura cu statutul de domnitor al tatalui ei, fiul lui George Bibescu, ultimul domn al Tarii Romanesti: "Situatia tatei nu mi se parea deslusita. "Unde este coroana?", imi intrebam adesea bonele, adaugand: "E adevarat ca o fetita are si ea dreptul sa-si puna un cerc de aur pe cap?". In fata mutismului sau a raspunsurilor indiferente ale bonelor, am incetat sa mai cred in importanta acestui subiect si a domniilor fara insemne". Tot la capitolul amintiri se inscrie si mandria mamei sale, Raluca Musurus, fiica lui Musurus Pasa, ambasadorul Portii Otomane la Londra. "Mama, mandra de a fi crescut pe genunchii Victoriei, regina Angliei, ii purta un respect atat de adanc, ca nu permitea sa se spuna in fata ei ca regina avea gustul aperitivelor si ca acorda o familiara bunavointa superbului si modestului scotian in costum national, remarcat mereu in preajma ei".

La balul mascat, Napoleon era tradat de dantura

Anna de Noailles a fost fascinata de Napoleon Bonaparte. In paginile memoriilor sale, la loc de cinste se afla imparatul Frantei: ""Mergem la Prangins, la printul Napoleon" (n.r. - nepotul lui Napoleon I Bonaparte), zise intr-o zi tata, dand ordin sa fim imbracati la fel, in costumele de duminica - marinar cu bereta... Numele de Napoleon ma fermeca, mi-era de ajuns, cum ii ajungea si lui Napoleon insusi. Cel care masura in orice lucru latura lui reala a stiut sa spuna despre sine ca natura i-a daruit, fara nici o zgarcenie, ceea ce avea sa seduca si sa imbete popoarele si, adauga el, pana si numele meu, cu tot ce are el poetic si emfatic... " Imparatul Napoleon I Bonaparte a fost luat la puricat de contesa Anna Brancoveanu de Noailles, care nu i-a iertat nimic: "Pana si fizicul la el cucerea si apoi coplesea de incantare prada. In ceasurile revolutionare de la Toulon, o doamna eleganta din vechea curte fugea, pierduta, calauzita de salvatorii sai printre strazile batute de srapnele; dintr-o data, zari, dand ordine unui grup de razboinici adolescenti, pe tanarul Bonaparte. Ea se opri, se intoarse uitand orice spaima. Neclintita, isi duse mana la inima zarind, in scurtul ragaz al unei fulgerari, dintii cei mai orbitori din lume. Dantura perfecta de care Napoleon se arata atat de mandru, care de asemenea il trada, obligandu-l in cursul balurilor mascate care-i placeau mult, sa-si ascunda partea de jos a fetei din teama de a nu fi indata recunoscut licarul de sidef si fildes. Napoleon avea mainile atat de frumoase, ca insisi dusmanii sai le zugraveau cu complezenta, socotindule magnetice. Agonizand pe patul de fier din Sfanta Elena, Napoleon si-a exprimat dorinta ca, dupa moarte, mainile sa-i fie lasate liber, iar nu incrucisate pe piept. Acest fiu al Eladei, nascut in Corsica, nu putea sa admita atitudinea constransa a cadavrului cu degetele impreunate in semn de umilinta si zadarnica implorare ".

"Vrajitorul" Marcel Proust

Trecand peste admiratia poetei pentru Napoleon, ajungem la marele scriitor Marcel Proust, care a jucat un rol important in viata Annei Brancoveanu de Noailles. Daca nu l-ar fi intalnit pe Proust, cine stie ce ar mai fi fost Anna de Noailles? "Marcel Proust este singura fiinta care m-a facut sa schimb un vers, sa suprim o strofa; nu-i dam dreptate implinind acest sacrificiu, caci poetul nu-si vede atat de grabnic defectele, dar sa-l necajesc pe Marcel, pe cel inzestrat cu darul prezicerii, pe vrajitor - nu puteam! El a aninat primele ghirlande la usorul templu al tineretii mele; el m-a facut sa cred ca poezia era nectarul lumii, gloria juvenila - scumpa unei intregi multimi, faima - fara dusmani, triumful - neprihanit!". La 57 de ani, contesa Anna Brancoveanu de Noailles paraseste gloria juvenila a lumii intregi. Grav bolnava, poeta se stinge din viata pe 30 aprilie 1933. Ultima sa dorinta: "Sa spuneti cat de mult am iubit natura, din ale carei elemente unul eu am fost..."

INEDIT

Intre Anna Brancoveanu si Marcel Proust s-a legat o prietenie cum rar se intalneste. Incepand din 1901, contesa ii scrie aproape zilnic. A pastrat toate scrisorile, pe care le recitea de cate ori simtea nevoia. Moartea prietenului drag a afectat-o foarte mult pe Anna. "Intr-o dimineata cetoasa de noiembrie l-am vazut Marcel Proust adormit pentru totdeauna pe patul ingust din camera sa goala si tacuta. Moartea nu tulburase, nici macar nu atrasese luarea aminte a frumosului sau chip oriental. M-am asezat langa patul funebru unde, printr-o apasare usoara, se facea simtita atata forta spirituala. Doua buchete de violete intunecate se incrucisau, deasupra panzei albe, pe picioarele incremenite pentru totdeauna. Marele scriitor care preocupa acum lumea imi oferea imaginea din anii sai tineri. Contemplam in trupul acela intins simplitatea pastorului pagan ori credincios.
( DANA ANDRONIE )

CONTINUARE: Elena Cuza, minunata si demna principesa

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut