Comisarul Tandin scrie pentru Jurnalul National

Crimele pasionale la romani, un nou serial care prezinta tulburatoare povesti de iubire nebuna, povesti adevarate, de viata si de moarte. Un veac de crime pasionale, in fiecare sambata. Azi, teribila istorie a unei copile de 15 ani, ucisa pentru ca incercase sa rupa o legatura imposibila. Colonelul Tandin, un comisar Maigret al Romaniei, este autorul acestui serial.

Publicam in serial, de astazi, o istorie teribila, ce se intinde pe parcursul unui secol. Tulburatoare povesti de iubire nebuna, povesti adevarate, de viata si de moarte. Fapte de viata izvorate din oroarea omului care nu accepta libertatea celuilalt. Crima din dragoste, cea mai misterioasa dintre toate, clocita in noptile de nesomn, de inchipuiri bolnave, de remuscari muscatoare, stoarsa din lacrimile barbatului parasit, femeii terorizate... Cand cerul se prabuseste, tandari, in capul tau; cand lumea ta se face praf, cand viata-ti pare un chin ce trebuie neaparat sa se termine o data cu tine... o data cu celalalt, atunci, diavolul se bucura si-ti pune in mana pistolul, cutitul, toporul!

Ce urmeaza, azi vedem in stirile de la ora cinci. Bunicii nostri aflau doar din paginile gazetelor inceputului de secol. Gazete ce zemuiau de crime pasionale, de relatari ce dadeau fiori deopotriva targovetilor si boierilor. Pentru ca, in sinea lui, fiecare se intreba: eu, ce-as face daca mi s-ar intampla... Fapte uitate, roase de soareci prin biblioteci, fapte inca nestiute din vremea regimului comunist, cand crima era un secret bine ascuns, sunt redate hartiei de nimeni altul decat... comisarul Tandin. N-ati uitat de el. N-ati uitat de "Enigmele capitanului Roman", de "Cazul Rimaru" si nici de fermecatoarea poveste a lui Ringo, cainele-erou. Politist prin vocatie si talent fara pereche, Traian Tandin, ucenicul nu mai putin celebrului Ceacanica, a inceput prin a bate mingea. Cu folos. Cronicarii balonului rotund isi aduc aminte de "vrajitorul" din Giulesti, poreclit "Spit", in vremea lui Titi Dumitriu. Dar destinul a vrut ca fotbalistul sa se implineasca nu prin darul piciorului, ci prin triumful mintii. A unei minti taioase, care a scos la iveala adevarul si a dovedit criminali si banditi fara de numar. Iar desavarsirea sa avea sa prinda trup nu in arhivele prafuite ale tribunalelor, ce ascund rodul talentului sau de detectiv, ci in librarii, in cele peste 30 de carti - unele autobiografice, daca ne incumetam sa-l identificam cu nemuritorul capitan Roman care-i seamana leit, cel putin intru spirit.

De azi, il gasiti pe indragitul comisar Tandin aici, la noi, la Jurnalul National, cu "Istoria crimelor pasionale din Romania", devorati rodul muncii lui de arheolog in tainitele presei ante si interbelice, dar si de detectiv care va deschide fereastra spre intunecimile sufletului omenesc. (Valentin Zaschievici)

---

Prima dragoste, primul omor

Ne aflam in sala de judecata a Tribunalului Municipal din Craiova, in anul 1933, luna octombrie. In incaperea cu peretii afumati se inghesuie o multime curioasa si nerabdatoare, caci astazi au loc audierile intr-un proces care a starnit valva in lumea presei si a radioului interbelice. La bara, in fata completului de judecata, se afla o femeie de vreo 50 de ani, imbracata intr-un taior de culoarea antracitului, cu mainile acoperite de niste manusi uzate si cu o palarie veche, de fetru, cu voal negru dantelat. Tristetea si oboseala se citesc pe chipul acestei fiinte imbatranite inainte de vreme. Doamna Simona Popovici, mama asasinului, depune marturie in fata instantei si a intregii sali. Ea raspunde din cand in cand intrebarilor adresate de presedintele completului de judecata si povesteste ce s-a petrecut in acea seara de toamna, cu aproape doi ani in urma, cand intreaga sa viata, ca si aceea a unicului ei fiu, a suferit o cotitura tragica. Cu ochii inlacrimati si vocea sovaitoare, biata femeie explica instantei cum a auzit pe la miezul noptii cheia ce se rotea in broasca usii de la intrare...

Copilaria unui orfan de tata

- M-am grabit sa ies in intampinarea baiatului meu (spune ea, retraind parca acele clipe), dar, cand l-am zarit in semiintunericul din hol, am inmarmurit. Desi nu-l vedeam inca foarte bine, mi s-a parut ca are un aer ciudat... Hainele erau mai mototolite decat oricand, iar chipul sau ravasit m-a speriat. Mai intai am crezut ca este ranit si am scos o exclamatie alarmata. Dar, apropiindu-ma de el, dupa ce am aprins lumina, pentru a-l ajuta sa se dezbrace, Andrei a facut doi pasi inapoi si mi-a spus cu o voce pierduta: "Ramai unde esti, mama! Nu ma atinge... In aceasta noapte am devenit un asasin!".

Nefericita mama se opreste o clipa, pentru a-si trage sufletul de emotie, apoi continua sa relateze oroarea pe care a aflat-o atunci. In acea noapte cumplita, intr-adevar, fiul ei devenise un asasin, dar nu orice fel de asasin, ci unul sinistru, care - spre groaza mamei sale - isi masacrase iubita, de varsta minora, cu o duzina de lovituri de cutit. Intamplarea ajunsese pe prima pagina a ziarelor din epoca si toata lumea se intreba de ce o omorase Andrei Popovici pe adolescenta Paula Dobrescu, care abia implinise 15 ani. Pentru a intelege mai bine circumstantele in care a fost comis un asemenea asasinat, completul de judecata audiaza diferiti martori, pe asasin insusi, dar asculta si raportul alcatuit de Jandarmerie in timpul anchetei, pe care il citeste grefierul. Toti participantii la proces sunt constienti ca procurorul ar putea cere, din partea acuzarii, chiar pedeapsa capitala, ceea ce ar insemna impuscarea acestui tanar de numai 20 de ani care se afla acum in boxa acuzatilor.

Este 10 august 1913, cand viitorul criminal vede lumina zilei, pe caldurile caniculare ale ultimei veri dinaintea izbucnirii marelui razboi din 1914... Cand Andrei avea mai putin de un an si abia incepuse sa faca primii pasi prin casa, porneste caruselul mortuar al primei conflagratii mondiale. Europa insangerata, dupa linistita si senina "belle ...poque", isi numara deja mortii... In fiecare zi, jandarmi sau soldati bat la usile oamenilor, cu o lista in mana, anuntandu-le moartea cate unui membru al familiei lor, plecat pe front. Este si cazul lui Andrei Popovici, care nu-si va mai vedea niciodata tatal, ucis in urma unei explozii de obuz, chiar in primul an al razboiului... Iar pe mama sa, Simona, nu si-o va mai aminti decat in ipostaza de vaduva indoliata, mereu trista si cu ochii in lacrimi, imbatranita prea devreme, fara a-si mai reface viata alaturi de un alt barbat.

- Plimbarea de duminica (spune acuzatul) era de acasa la biserica, de acolo la cimitir si, pe urma, inapoi... Eu si cu mama ascultam slujba, dimineata, dupa care mergeam la cimitir, sa ne reculegem in fata mormantului tatalui meu.

Acestei existente monotone i se adauga o saracie lucie, insa tot acest inceput de viata nefericit nu-l impiedica pe Andrei sa creasca bine si sa fie un copil cuminte. In aceasta perioada, baiatul este studios, onest, amabil si incearca, pe cat posibil, sa o faca pe mama sa sa zambeasca, macar din cand in cand. El simte ca femeia trista si insingurata de langa el nu traieste si nu munceste decat pentru a-l creste, pentru a-l ajuta. Din pacate, incepand din adolescenta, pustanul se schimba, dar nu in bine, ci in rau...

Istoria tragica a lui Romeo si a Julietei, in varianta moderna

- Se pare ca, dupa ce ati implinit 16 ani (intervine presedintele completului de judecata, adresandu-i-se tanarului acuzat), a inceput sa va bantuie demonul carnii! Dupa informatiile pe care le-a cules instanta despre scurta dvs. viata, ati frecventat foarte devreme casele de toleranta si prostituatele din Craiova, inmultindu-va considerabil aventurile frivole. La epoca aceasta (continua judecatorul pe un ton mai ridicat) ati abandonat scoala, in pofida protestelor mamei, si v-ati angajat la o filatura de bumbac din marginea orasului ca muncitor necalificat. Acolo faceati nenumarate avansuri si chiar propuneri indecente celor mai multe muncitoare, desi unele colege erau casatorite!

- Nu e o crima sa iubesti femeile (raspunde acuzatul din boxa, cu o voce pierduta), dar eu nu le fortam sa faca asa ceva. De cate ori se intampla asta, totul se petrecea de buna voie. Dar de iubit, n-am iubit pe nici una, cu o singura exceptie...

Vocea i se stinge si mai mult tanarului cand ajunge la acest punct al marturisirii.

Suntem in 13 iulie 1931. Singuratica Simona Popovici se lasa convinsa de una dintre rarele sale prietene sa mearga la un bal, cum era moda in epoca interbelica. Bineinteles ca mama era insotita de fiu, care arunca priviri lungi dupa majoritatea femeilor aflate acolo. La un moment dat, Simona il vede pe Andrei ridicandu-se de la locul sau si ducandu-se sa invite la dans o fata bruneta, foarte tanara, cu ochii vii... Dupa aceea, cuplul se pierde in multime si mama revine, putin mai tarziu, acasa, de una singura, in modesta lor casuta de la marginea orasului Craiova. Femeia asteapta toata noaptea, fara sa adoarma, intoarcerea fiului ei, dar cand acest lucru se petrece, chiar spre zorii zilei, i se pare ca baiatul are un aer tulburat, asa cum nu il vazuse pana atunci...

- Am inteles mai tarziu (spune Simona Popovici, revenita la bara, in fata instantei) ca Andrei se indragostise pentru prima oara in viata. Numai ca Paula nu era facuta pentru el, fiindca venea din alta lume...

Intr-adevar, Paula Dobrescu venea din cu totul alta lume, iar Andrei se tragea dintr-o familie saraca. Parintii fetei erau bogati, aveau o avere considerabila si intreaga familie locuia intr-o vila somptuoasa, plina de servitori, situata undeva chiar in centrul orasului, langa Catedrala. Tatal Paulei il alesese deja pe viitorul logodnic al fiicei sale, care era fiul unui prieten vechi, mai bogat decat el. Dar pe Andrei nu il interesa asta, cel putin pentru moment, fiindca isi pierduse capul si o iubea nebuneste pe fata. Paula Dobrescu, la numai 15 ani abia impliniti, se indragostise la randul ei de Andrei si acceptase sa se intalneasca, pe ascuns, cu el.

- Ne-am vazut, in acest fel, timp de trei luni (marturiseste acuzatul, ridicat in picioare in boxa) si de fiecare data schimbam locul intalnirii. Dar aceste ragazuri de desfatare erau foarte scurte... Intr-o zi insa, am fost mai putin prudenti si tatal Paulei ne-a surprins.

- Se imbratisau intr-un parc, aflat la cateva strazi mai departe de casa noastra, fara sa se sinchiseasca de faptul ca, in afara de mine, ii vedea orice trecator.

Nicolae Dobrescu, tatal victimei, s-a ridicat de pe banca acuzarii civile, unde se asezase inca de la inceputul acestei audiente, si a pasit spre bara aflata in fata instantei, pentru a depune marturie. Chipul sau exprima o suferinta de nevindecat in momentul in care isi incepe depozitia de martor.

- I-am despartit fara brutalitate, desi se vedea cat sunt de surprinsi, dupa care am adus-o pe fiica mea acasa si i-am cerut sa se explice de fata cu mine si cu mama ei. Paula ne-a povestit atunci, pentru prima oara, cum a fost cucerita de acest tanar... Nicolae Dobrescu se opreste un moment, cu fata crispata. Un tic nervos, imperceptibil, ii agita usor buza de jos. Barbatul strange in maini bara din fata sa, pana i se invinetesc unghiile.

Impreuna, pe lumea cealalta

- Fata a recunoscut ca il iubeste la nebunie pe Andrei, asa cum nu i s-a mai intamplat niciodata in scurta ei viata, dar a si marturisit cum a facut-o Andrei sa uite toate principiile morale si intreaga educatie pe care le primise in familie. Parea atat de sincera si avea un aer atat de fericit, incat nu i-am putut cere chiar in acea clipa sa se desparta de baiat. Am preferat sa ma abtin si sa incerc sa aflu cate ceva despre prietenul ei...

Barbatul se opreste inca o data, oftand adanc, de parca si-ar da sufletul.

- Dupa ce m-am interesat din ce familie provine si ce viata duce, am inteles cu cine avea de-a face biata Paula! Asasinul de azi era un tanar fante, gata sa ridice jupoanele oricarei femei pe care o intalnea...

- Pe fiica dvs. am iubit-o ca pe ochii din cap (se aude prin surprindere vocea lui Andrei din boxa, pe un ton stins, aproape deznadajduit) si o voi iubi tot restul zilelor mele...

- Taci din gura, tinere (intervine presedintele completului de judecata)! Stii bine ca nu ai voie sa te adresezi decat prin intermediul instantei!

Dupa ce si-a intors privirile dusmanoase spre acuzat, Nicolae Dobrescu l-a privit cateva secunde lungi, parca fara sa auda interpelarea mustratoare a magistratului. In urma sclipirii de dusmanie din ochi, pe chipul sau s-a asezat o tristete resemnata si barbatul si-a reluat depozitia, cu fata spre completul de judecata.

- Atunci am avut o noua discutie cu fiica mea. I-am explicat de ce trebuie sa se desparta de Andrei si i-am interzis sa il mai revada vreodata...

30 octombrie 1931. Spre seara se lasa o ceata de-a dreptul laptoasa. Centrul orasului Craiova este aproape pustiu, chiar daca ora nu e atat de tarzie... Langa zidul Catedralei, doua umbre discuta aprins, desi pe un ton soptit. Cele doua personaje se imbratiseaza din cand in cand, cu toate ca par sa aiba o discutie in contradictoriu, iar scena se petrece ca si cand cuplul ar fi sigur ca nu exista nici un martor... Totusi, dialogul lor este surprins de dascalul Catedralei din Craiova, care tocmai incuiase biserica si se pregatea sa plece acasa. Cand barbatul a zarit cele doua umbre, s-a ascuns in spatele unuia dintre stalpii care sustin arcadele de la intrare.

- Andrei (murmura Paula), stii bine ca nu eu sunt cea care doreste sa te paraseasca!

- Atunci, de ce nu mai vii la intalniri (sopteste patimas baiatul) si de ce te ascunzi de mine?

- Parintii mi-au interzis sa te mai vad si nu pot sa nu-i ascult...

- Trebuie sa le explici, sa-i convingi ca ma iubesti! De ce nu le-ai spus pana acum ca vreau sa ma casatoresc cu tine?!

- Nu mai are nici un rost. E prea tarziu, Andrei... Tata mi-a raspuns deja ca noi doi venim din lumi diferite si nu putem fi impreuna.

- Cum asta? Nu-i adevarat! Atunci, haide sa fugim impreuna, sa disparem! Vom locui in alt oras, in alta tara, undeva pe lumea asta, numai noi doi, singuri...

- Nu pot sa fac asa ceva, Andrei! Mi-e frica sa ma despart de familie. Cred ca asta e ultima oara cand ne mai vedem, pentru ca tata mi-a spus ca saptamana viitoare mi-l va prezenta pe viitorul logodnic. Cele doua familii au hotarat aceasta casatorie...

"Ultima intalnire?", "Un logodnic?"... Aceste vorbe il lovesc pe tanar ca niste lovituri de maciuca, in timp ce Paula incepe sa planga in hohote. In prima clipa, baiatul pare sa cedeze. O elibereaza din imbratisare pe iubita sa si face doi pasi inapoi. Apoi, brusc, o apuca din nou in brate, cu un fel de salbaticie posesiva, iar dascalul ascuns in preajma aude un strigat al fetei...

- M-am apropiat putin de ei (explica barbatul venit in fata instantei sa depuna marturie), dar n-am putut sa intervin pentu a impiedica deznodamantul tragediei, fiindca lucrurile s-au precipitat cu o viteza incredibila, iar eu nu am distins foarte bine prin ceata, chiar de la inceput, ce se petrece acolo! Tanarul o trantise pe fata la pamant si o lovea cu mana dreapta in piept... In primele clipe, nici nu mi-am dat seama ca este inarmat cu un cutit. Il auzeam doar plangand in timp ce striga: "Daca nu putem fi impreuna pe lumea asta, vom fi impreuna pe lumea cealalta!". Fata gemea si plangea, strigand din ce in ce mai stins: "Iarta-ma, Andrei!". Apoi mi-am dat seama ca in jurul corpului fetei se raspandea o pata de sange, care crestea vazand cu ochii.

Cu teava revolverului la tampla

In sala Tribunalului din Craiova, intesata de lume, s-a instalat tacerea, dupa ce martorul ocular al crimei si-a incheiat depozitia. In aceasta tacere mormantala se aude brusc un hohot de plans, care izbucneste din boxa acuzatilor. Andrei Popovici si-a pierdut stapanirea de sine si plange cu lacrimi amare, acoperindu-si fata cu palmele. In sala, mama sa, cu chipul ravasit de durere, incepe sa planga la randul ei, privind spre baiat. Dupa aceasta scena scurta, dar patetica pe care chiar si instanta nu o intrerupe, presedintele completului de judecata o cheama din nou la bara pe dna Simona Popovici, pentru a-si incheia depozitia.

- In acea noapte cumplita (explica femeia printre suspine), Andrei mi-a povestit, alb ca varul si ingrozit el insusi de ceea ce facuse, felul in care se petrecusera evenimentele. Apoi a urcat in camera de la mansarda si s-a inarmat cu vechiul pistol al tatalui sau, ramas de pe vremea razboiului. Cand m-am grabit dupa el, l-am gasit cu teava revolverului la tampla. M-a privit in ochi, cu o disperare pe care nu o mai vazusem niciodata, si mi-a spus: "Mama, eu nu am ce sa mai caut pe lumea asta! Ma duc sa ma intalnesc cu Paula, ca sa ramanem impreuna pentru totdeauna...". Atunci i-am strigat sa se opreasca si i-am spus deznadajduita ca nu are de unde sa stie daca Paula a murit intr-adevar. Poate mai era in viata si mai putea fi salvata...

- Din pacate, doamna (rosteste pe un ton sec procurorul, care s-a ridicat in picioare pentru a-si incepe rechizitoriul), Paula Dobrescu a murit dupa cateva zile, in chinuri groaznice, la spital, fara a mai putea fi salvata!

O adolescenta de numai 15 ani, cu tot viitorul in fata, cu promisiunea unui destin fericit, frumoasa, tanara, bogata, educata, a fost ucisa doar pentru ca ascultase de tatal ei si incerca sa rupa o legatura imposibila... Domnule judecator, autorul se afla in fata dvs., dar nu l-a intrebat nimeni de ce a comis aceasta crima! Poate ca nici macar nu este nevoie, atat de evidente sunt faptele. In plus, acuzarea crede, cu temei, ca acest asasinat, in pofida aparentelor, nu a fost comis din disperarea provocata de iubire, ci din motive de orgoliu ranit... Pentru acest tanar, fante fustangiu, era de neconceput ca o fata de 15 ani sa-l refuze! Un asemenea sentiment este foarte egoist, dar devine extrem de grav cand el conduce la crima...

Ramane de stabilit, avand in vedere evidenta faptelor, ce pedeapsa trebuie aplicata pentru sanctionarea juridica a unui astfel de act. Criminalul din boxa este foarte tanar, inca adolescent, si tocmai de aceea cred ca ar avea timp sa se reeduce moral. Acesta este motivul clementei noastre, in numele careia acuzarea nu cere nici pedeapsa capitala, nici inchisoarea pe viata... Dar, ca sa schimbi cu adevarat caracterul unui asasin, iti trebuie cel putin 20 de ani de temnita grea. Este ragazul reabilitarii sale, fiindca la 40 de ani, cand va iesi de la ocna, va mai avea timp sa-si refaca viata. Aceasta pedeapsa o cere acuzarea!

Criminalul a fost condamnat la 15 ani de temnita.

Facand farmece, vrajitoarea a fost spanzurata Tiganca vrajitoare Pirosca Covaci din Salard-Bihor a fost gasita strangulata de un arbore din hotarul comunei. Tiganca se ocupa cu vrajitul, aducea inapoi amantii infideli, pe sotii care-si paraseau caminul, descanta si ghicea in carti. In ultimul timp, sotiile gospodarilor cu stare Carol Varga si Francisc Korosi din Santimreu au dat tigancii bani si obiecte de valoare, spre a le aduce amantii care le-au parasit. Au prins insa de veste sotii lor si au atras-o in cursa pe tiganca si, dupa ce au tinut-o inchisa intr-o camera pana noaptea tarziu, au dus-o la camp; fiindca a refuzat sa le restituie obiectele primite de la sotiile lor, au ucis-o, spanzurand-o la marginea comunei. Ucigasii au plecat apoi spre Oradea si au spus vecinilor ca au ucis-o pe tiganca si se duc sa se prezinte la parchet. Dl prim-procuror a ordonat o severa ancheta si autopsia cadavrului. ("Universul" 18 mai 1933) I-a scos ochii cu furculita, ca-i fugeau dupa barbati O infioratoare crima provocata din gelozie s-a faptuit in comuna Malcoci (Basarabia). Stefan Butoi, care o banuia de multa vreme pe sotia sa, Florica, a anuntat-o ca pleaca in oras. De fapt, a simulat plecarea, caci dupa putin timp s-a intors acasa. Negasind-o si afland ca e dusa la Ion Margine, amantul ei, Stefan Butoi s-a dus la locuinta acestuia, unde si-a surprins nevasta in flagrant delict de adulter. Fara a mai sta pe ganduri, Butoi si-a suflecat manecile, a scuipat cu naduf in palme si l-a batut crunt pe Ion Margine. Apoi a pus mana in capul sotiei necredincioase, a apucat-o de par si a tarat-o prin tot satul pana acasa. Aici a batut-o ingrozitor. Pana cand sa intervina ceilalti sateni, el i-a taiat urechile, nasul si limba, apoi, cu o furculita, i-a scos ochii si i-a zdrobit in picioare. Dupa ce a comis aceasta fapta bestiala, si-a invitat cativa cunoscuti la carciuma, unde s-a dus sa bea, ca sa uite de rusinea ce a patit. Aici a fost gasit de jandarmi, care l-au arestat imediat, punandu-l in lanturi. In stare muribunda, femeia a fost dusa la spital. ("Universul" 3 noiembrie 1933) La ospat, nevasta a participat in calitate de... pastrama In comuna Oniscani (Basarabia) s-a comis un monstruos asasinat, in urmatoarele imprejurari. Sateanul Nicolae Stefan, intrand in legatura de dragoste cu Eufrosina Ghibum, a pus cu ea la cale uciderea nevestei lui, Maria. Atragand-o in beci, ambii s-au repezit si au ucis-o cu lovituri de topor. Apoi au ciopartit cadavrul femeii si, facand din el pastrama, au facut un ospat la care au invitat si pe cativa vecini. In timpul ospatului, unul dintre sateni s-a interesat de nevasta lui Nicolae Stefan (normal - n.n.), care lipsea de la masa. Fata de raspunsurile evazive date de gazda, sateanul a banuit ca s-a petrecut ceva necurat. Pe de alta parte, gustul pastramei era cam ciudat... Sateanul a anuntat imediat jandarmii. La fata locului a sosit seful de post, care, facand descindere, a gasit in pivnita resturi din cadavru, astfel ca abominabilul asasinat a fost descoperit, iar criminalii arestati. Satenii, infuriati, s-au adunat in mare numar la locuinta lui Nicolae Stefan si, cu toata interventia jandarmilor, l-au batut groaznic, incat acesta, pe moarte, a fost dus la Orhei si internat in spital. ("Universul" 17 decembrie 1934) Dracul m-a invatat sa pun mana pe topor Sateanul Dumitru Diaconu, de 72 de ani, din comuna Sostovat (Teleorman), si-a ucis sotia de 65 de ani cu lovituri de secure in urmatoarele imprejurari: de doi ani, Diaconu isi teroriza sotia, Elena, reprosandu-i zilnic ca... are amant. Certurile ajungeau deseori la bataie, ba odata i-a dat si lovituri de cutit, dar femeia a scapat cu zile, gratie interventiei unuia din cei 7 fii ai lor, toti oameni casatoriti la casele lor. Intr-o dimineata, Diaconu s-a sculat pe la ora 5 si a luat o secure cu care a dat numeroase lovituri sotiei sale, care dormea, zdrobindu-i capul. Sarmana femeie a murit imediat. Criminalul, fiind interogat de dl prim-procuror, a marturisit cu deplina seninatate ca "dracul l-a invatat sa puna mana pe topor". ("Universul" 15 aprilie 1935)