Pagubele produse de inchiderea cordonului litoral in 1974 au fost mult mai grave decat se preconizase initial. Daunele mai pot fi remediate prin programul de reconstructie ecologica. Este nevoie insa si de o decizie politica.
Pagubele produse prin separarea Complexului de lacuri Razim-Sinoe de mare prin cordonul litoral pot fi reduse prin reconstructie ecologica. Este nevoie insa si de o decizie politica. Decizia lui Ceausescu de a inchide cordonul litoral a fost luata pentru a transforma Complexul Razim-Sinoe in bazin de apa dulce, numai bun pentru asigurarea irigatiilor pentru partea de nord a Dobrogei. Lucrarea hidrotehnica de mare amploare, prin care s-a construit digul pana la Sulina, s-a finalizat in 1974. Constructiile au fost facute cu utilaje grele si s-au folosit tone de balast. Efectele negative, care nu au fost luate in considerare la momentul efectuarii planificarilor, s-au vazut insa in timp si au afectat numeroase zone din toata Delta. Primul dintre acestea: a crescut nivelul apei in complexul de lacuri Rosu-Puiu, aflat intre bratele Sfantu Gheorghe si Sulina. In alta ordine de idei, la sud de Bratul Sfantu Gheorghe, apele lacului Razim, care erau salmastre, au devenit dulci. SEDIMENTE UCIGASE. La aceasta au contribuit mai ales cele doua canale secundare ale Dunarii care se varsa in lac, Dunavat si Dranov, si care aduc apa dulce. Sedimentele aduse de aceste canale au avut un efect devastator pentru Razim, fundul lacului ridicandu-se cu 1,5-2 metri, in conditiile in care adancimea medie este de aproximativ trei metri. In aceste conditii, vegetatia acvatica a fost acoperita in mare parte de aceste sedimente. Acest fapt a condus la alte cateva consecinte dezastruoase pentru fostul complex lagunar. In primul rand pentru ca aceasta vegetatie reprezenta mediul perfect in care salaul isi depunea icrele. Noua situatie a dus la reducerea drastica a efectivelor de salau din Razim-Sinoe. In al doilea rand, vegetatia din lacuri constituia hrana principala pentru guvizi, o specie care traieste atat in mare, cat si in apele salmastre. Si speciile marine au fost afectate de lucrarea din anii â70, efectele cele mai puternice fiind resimtite de specii precum chefalul, care avea zone de reproducere in apele salmastre ale complexului. NIVEL CRESCUT. La toate acestea s-a adaugat si faptul ca volumul de apa din lacuri a crescut foarte mult, alimentarea permanenta crescand nivelul acestuia cu cativa centimetri. Aceasta a condus la cresterea suprafetei de luciu de apa, lacurile incepand sa manance malurile. Una dintre cele mai mari probleme este langa Cetatea Histria, acolo unde apele lacului au ajuns foarte aproape de ruinele antice. Cantitatea mare de apa are efecte si asupra asezarilor limitrofe. Cel mai bun exemplu este localitatea Sarichioi, situata pe malul complexului si care aproape ca se inunda la fiecare furtuna mai puternica ce se abate in zona. Localnicii povestesc cum, indiferent de anotimp, apele lacului se revarsa la fiecare furtuna si ajung pana in mijlocul satului. In plus, scopul initial al complexului de lacuri, asigurarea de apa dulce pentru irigatii, nu mai sta in picioare, in conditiile in care sistemele folosite in agricultura sunt foarte vechi si in mare parte inutilizabile. Articol realizat cu sprijinul Fundatiei Delta Verde
SPRIJIN
|
Reconstructia ecologica a Complexului Razim-Sinoe ar fi de departe cea mai mare lucrare in domeniu realizata pana acum in lume. Romanii ar urma sa reconstruiasca o suprafata de aproximativ 100.000 de hectare, in conditiile in care in alte tari se discuta de renaturari de doar cateva sute de hectare. Expertii spun ca o asemenea lucrare ar necesita doar cateva miliarde de lei, constructiile fizice urmand a se incheia in mai putin de un an, urmand apoi o perioada de patru-cinci ani de observatii si cercetare stiintifica. Lucrarea ar beneficia de sprijin international intens, nenumarate organisme, organizatii si fundatii din toata lumea aratandu-si interesul pentru acest proiect. Este primul semnal ca finantarile proiectului nu s-ar lovi de un refuz.
|
Citește pe Antena3.ro