Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul lui Adrian Păunescu - necesitate, şansă, condamnare (102)
_______________________________________________________
1 mai 1987, Bucureşti-Sinaia-Breaza
De Ziua Muncii, profesorul Robi Urs declară solemn că îşi va pune în casă o placă de marmură. În acest fel ţine să lase posterităţii faptul că, azi, Adrian Păunescu i-a vizitat casa şi i-a onorat masa. Domnul Urs este cel mai bun prieten al celebrului om de fotbal Mircea Angelescu, care ne-a şi dus în Bulevardul 1 Mai. Ne însoţeşte bioenergeticianul Valeriu Popa. Între două feluri de mâncare, el face comesenilor comunicări amuzante: “...aveţi colită de fermentaţie (bine că nu e de putrefacţie!) ... Vă pasc diabetul şi ciroza... Ulcerul îl puteţi trata cu alimentaţie naturistă doar în câteva săptămâni... Când eraţi mic, v-a dat cineva cu o rangă şi v-a spart capul uite aici, sub părul de lângă creştet” şi alte veşti bune, înainte de telejurnal.
Cântăm câteva din cele mai frumoase cântece ale Cenaclului, dar nu lungim întrevederea, pentru că ne aşteaptă la Sinaia familia Vaida.
Ploaie pe Valea Prahovei
Căutăm prin ploaie vila “Retezat” din Sinaia. Apar primele semne de enervare în vocea lui A.P. Sigur că Vişu, Anuţa, Nae şi Lelia Vaida nu ne puteau aştepta la intrarea în Sinaia, sub stropii destul de reci, încă de acum două ore, când am promis că ajungem. După ce ajungem la destinaţie, A.P. hotărăşte să plecăm înapoi la Bucureşti. Cum să stea să se distreze, iar noi să ne învârtim ca nebunii prin staţiune? Nu ar fi avut farmec să plecăm fără să ştie şi greşiţii că facem pasul. Lăsându-l pe tata în maşină, comunic prietenilor că am ajuns ca să ne întoarcem. A.P. abia îmi spusese că nu trebuie luată nici o hotărâre importantă, când eşti sub presiunea unui deranjament stomacal.
Trecem prin Breaza, ca într-un gest de masochism asumat. Ne uităm la casa pe care am construit-o din temelii şi pe care prieteni din conducerea de partid şi de stat ne-au luat-o, împotriva tuturor evidenţelor şi a autorizaţiilor legale de construcţie, pe care tot ei le-au emis. Astfel ne petrecem miezul nopţii dinspre Ziua Muncii spre Ziua Tineretului. L-am luat cu noi, la Bucureşti, pe tânărul de 16 ani, Nae Vaida. În semn de omagiu, oaspetele ne-a bătut la tenis de masă, atât pe mine, cât şi pe A.P., dovedind că este un jucător de excepţie.
___________________________________
2 mai 1987, Bucureşti
Medicină tradiţională în casa ministrului sănătăţii clasice
Îl însoţesc pe tata în vizita pe care o face, acasă, ministrului sănătăţii, profesorul Victor Ciobanu. Soţia domnului ministru este cea mai distinsă dintre colegele de liceu şi de facultate ale lui A.P., doamna Stanca Fotino Ciobanu. Sigur că sunt impresionante primirea cu icre negre, pahare de cristal şi atmosfera de roman burghez interbelic, dar pe A.P. îl preocupă să-l convingă pe domnul Ciobanu de câteva chestiuni fundamentale, a căror desfăşurare depinde de semnătura ministerială. E vorba de trecerea într-un cadru legal, oficial, a metodei Valeriu Popa, prin care se pot salva bolnavii incurabil (inclusiv cei clasaţi de toate spitalele din România). Metoda naturistă se realizează ieftin şi e la îndemâna oricui. Dar e greu de crezut că ministrul sănătăţii construite pe medicamentaţie şi educaţie aşa-zis modernă, oricât de binevoitor ar fi, ar putea da, singur, gir “ştiinţei de a fi sănătos”, care demonstrează, în primul rând, că fiecare om îşi poate fi propriul medic, renunţând la medicamente, la tratamente clasice, adică la metoda al cărei ministru este tocmai domnul Ciobanu. Şi dacă ar fi vorba doar de autoconservarea propriei bresle! Dar mai e şi contextul socio-politic-doctrinar, materialist-dialectic, care nu acceptă nici el că omul este altceva, decât materie. Or, Valeriu Popa şi curentul nou (bazat pe vechi experienţe euro-asiatice) subliniază tocmai dimensiunea bioenergetică, aşa-zis paranormală, a fiinţei noastre. Totuşi, rămân deschise, măcar teoretic, posibilităţile ca inginerul Valeriu Popa să lucreze într-un viitor cabinet, asistat de cadre medicale, abilitate special, care să contribuie la confirmarea diagnosticului şi la atestarea cazurilor clasate de medicina alopată. Tata îl mai roagă pe domnul ministru Ciobanu să îi avizeze favorabil doctorului Vasile Iacob din Sibiu deplasarea în China, patria acupuncturii. Doctorul Iacob tratează miraculos surditatea, cu ace şi masaje.
Şi pentru că particip, nu-i aşa, la o întrevedere importantă, mi-am luat pe mine hainele cele mai bune, care, fără excepţie, sunt şi cele mai rigide. Vizite de protocol zero, cu cămaşă apretată, costum băţos, de la naftalină, şi pantofi care te rod, că sunt pantofi buni, ăia pregătiţi pentru propria înmormântare. Iată de ce trebuie să recunosc că una dintre preocupările mele principale, în timpul discuţiilor de importanţă capitală pentru medicina românească, era cum să mă foiesc mai eficient şi să-mi bag mâna prin buzunarele pantalonilor, ca să-mi îndrept lenjeria de corp, ce intră pe unde nu te aştepţi, tocmai când nu trebuie.
Citește pe Antena3.ro
