Un grup de escroci internationali, sprijiniti constant din zona cercurilor de putere ale Romaniei, sunt artizanii operatiunilor clandestine de comert cu produse ARO. Pierderile financiare inregistrate de industria romaneasca de automobile sunt de ordinul zecilor de milioane de dolari.
VERA ALBULESCU, MIHAI MUNTEANU, PAUL CRISTIAN RADU
SMD si-a creat o retea proprie de dealeri americani, pe care i-a intoxicat cu informatii false. De exemplu, prin intermediul site-ului, SMD a publicat un plan de marketing in care a anuntat fara prea multe greturi ca sunt autorizati in urma unui contract perfectat cu ARO sa comercializeze si sa distribuie vehiculele produse la Campulung. Unul dintre cei mai importanti dealeri ai SMD este firma Gulfstream Management Corp. LLC, condusa de americanul Howard Wiener, vechi partener de afaceri cu actionarii SMD, pe care ii vom identifica in continuare.
Firma parazit
In momentul in care ARO SA - Cross Lander a semnat un acord cu Ford, in vederea echiparii vehiculelor cu motoare produse de cunoscuta companie, SMD a incercat sa saboteze si aceasta actiune, declarand in fals ca numai ea are dreptul sa vanda masini ARO in SUA. Pe de alta parte, tartorii SMD au „bombardat" cu e-mail-uri reteaua de distribuitori din Brazilia ai Cross Lander, cerandu-le sa nu mai colaboreze cu acest concern. Intr-una dintre aceste scrisori electronice, trimise la data de 5 noiembrie 2003, SMD motiva ca ARO nu a intrat inca in proprietatea lui Perez, pentru ca o vor cumpara ei in cel mai scurt timp. De fapt, la acea data, trecusera deja trei luni de cand APAPS adjudecase oferta Cross Lander, privind uzina din Campulung, iar SMD nici macar nu a participat la procesul de privatizare. Acestia din urma au premeditat insa crearea unei stari de confuzie care sa domine asupra sistemelor de dealeri inregistrati ai ARO. Boicotarea acestora ar fi oferit prilejul interpunerii si preluarii neautorizate de catre SMD a vanzarilor ARO in SUA. Toate acestea induc ideea ca singura ratiune a existentei SMD este sa paraziteze efectiv uzina romaneasca.
Efectele pirateriei
Lovitura financiara pe care o primeste industria de automobile romaneasca este usor de intuit. In conditiile piratarii constante a marcii ARO, in SUA, exista pericolul intoxicarii cererii de masini de teren produse la Campulung. Desi modelele ARO sunt catalogate de catre cumparatorul american ca apartinand esalonului secund al clasei masinilor de teren, acesta este totusi sedus de pretul lor. De aceea, miza pietei americane derivata din forta inepuizabila a cererii de automobile reprezinta unul dintre obiectivele principale ale strategiei de marketing a oricarei companii producatoare de masini. Nici noii proprietari ai ARO nu fac exceptie de la regula. La fel, si „piratii" produselor uzinei din Campulung-Muscel. Problema care ramane pe tapet este aparitia pe piata din SUA a doua modele de masini identice, dar care se numesc altfel. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unul dintre acestea este pur si simplu furat. Dilema cumparatorului american care nu va sti ce sa aleaga dauneaza pe termen lung uzinei romanesti. Neexistand nici o relatie contractuala intre ARO si SMD, primii nu au nici macar posibilitatea verificarii produselor care sunt vandute in diferite zone ale lumii si care sunt prezentate fraudulos sub licenta ARO. Cel mai recent exemplu a fost reconditionarea unui intreg lot de masini intr-un service auto privat din Campulung (SC Roettjer Florian SRL) si, apoi, transportul acestora peste ocean, unde au fost „maritate" de SMD.
Dincolo de toate acestea, politica frauduloasa a SMD viciaza imaginea industriei romanesti, prin faptul ca retelele de dealeri contactate de obscura firma se vor trezi in incapacitate de a distribui masinile promise. Si aceasta din simplul motiv ca nu SMD produce automobilele, ci ARO. Iar intre cele doua firme, repetam: nu exista nici un parteneriat.
Escroci internationali
Sub costumele de oameni de afaceri respectabili ale celor de la SMD Automotive Group Inc. se ascund, de fapt, cativa escroci internationali patentati. Incepem cu cel mai „nevinovat" dintre acestia, si anume cu directorul de vanzari al SMD, Pier Jules. La 10 martie 1996, acesta a fost arestat pentru furt in oraselul american Plantation, statul Florida. In anul urmator, Tribunalul din Broward l-a condamnat pe Jules la zece ani de inchisoare in acelasi dosar. In prezent, acesta este eliberat conditionat, aflandu-se sub o stricta supraveghere judiciara, perioada care va expira abia in anul 2007.
Unul dintre fondatorii firmei americane se numeste Michael Mervish. Cazierul acestuia bate de la o posta istoricul infractional al lui Pier Jules. Mervish a fost condamnat in anul 1991, fiind acuzat de evaziune fiscala. Un an mai tarziu, povestea se repeta, iar Mervish incaseaza fara sa clipeasca cateva luni de inchisoare tot pentru evaziune. In ambele cazuri, instantele au retinut in sarcina lui Mervish si tentativa repetata de inducere in eroare a Fiscului prin intocmirea unor declaratii de venit false. Cuprins de pasiunea fentarii taxelor, Michael Mervish a mai ajuns in spatele gratiilor si in anii 1995, 1996 si 1998.
Cei trei tepari
Americanul Michael Von Kanel este un alt personaj dubios in ecuatia afacerilor care otravesc piata masinilor ARO in America de Nord. Actionar de vaza al SMD si presedinte al acesteia, Von Kanel mai este asociat in firma cu alti doi compatrioti: Douglas D. Handley si Scott Allan Frye. Primul este trezorierul SMD, iar al doilea ocupa postul de secretar al societatii. Anul trecut, cei trei au fost sanctionati drastic de catre Comisia de Securitate a statului Alabama, o instanta specializata in judecarea infractiunilor financiare. De fapt, este vorba despre niste tepe pe care Von Kanel, Handley si Frye le-au dat prin intermediul Worldwide Wall Street Inc. din Nevada, o alta societate infiintata de ei, profilata pe intermedieri financiare. In speta, Worldwide a vandut pe banda rulanta polite de asigurare lipsite de valabilitate. Mai grav este ca aceeasi firma a fost acuzata ca ar fi inselat mai multi cetateni americani, pe care i-a determinat sa cumpere actiuni SMD. Naivii investitori habar n-aveau ca firma nu este inregistrata ca dealer autorizat si ca plasamentul lor era nul. Argumentul prin care inselatoria a functionat a tinut de invocarea unui alt contract inexistent, incheiat, vezi Doamne, de SMD cu ARO si Ford, in urma caruia ar fi trebuit sa se obtina profituri fantastice din vanzarile masinii-hibrid, intitulata „Rhino".
Al treilea cap de acuzare pe numele lui Von Kanel, Handley si Frye a vizat strict tot activitatea SMD, de distributie a masinilor si componentelor ARO. Cei trei nu au dispus de documentatia necesara prin care sa dovedeasca ca sunt dealeri autorizati ai ARO. Drept urmare, Comisia de Securitate a emis o hotarare judecatoreasca conform careia „impricinatilor" li s-a interzis orice activitate legata de consultanta financiara sau de vanzarea vehiculelor de teren romanesti in statul Alabama. Ulterior, sentinta s-a extins si in alte trei state: Florida, Texas si Nevada.
Delicte federale
Severa sentinta nu i-a potolit deloc pe actionarii SMD. Acestia continua sa intermedieze afacerile SMD prin cealalta firma a grupului, Worldwide. De altfel, pagina de web a acesteia din urma gazduieste site-ul SMD, in care sunt prezentate falsele marci de automobile, „Rhino" si „Comarth". Totodata, pe acelasi site (www.wwstreet.com), grupul de firme SMD-Worldwide se lauda ca reprezinta asa-numita firma Cross Lander North - America (CLNA), o alta cacealma flagranta. Aceasta nu are absolut nici o legatura cu Cross Lander USA, firma-mama a ARO Romania SA, si unica societate care are dreptul de a distribui in SUA produsele uzinei romanesti. Prin inregistrarea si utilizarea unui nume izbitor de asemanator la oficiul american de marci (USPTO), falsificatorii au urmarit sa alimenteze confuzia deja creata pe piata americana. Si se pare ca au reusit, pentru ca pusa in fata unor pierderi financiare masive, adevarata Cross Lander a deschis rapid un alt proces reclamand frauda. Drept urmare, sentinta definitiva a Curtii Federale Americane, semnata de judecatorul Jose Gonzalez, a interzis fondatorului CLNA sa mai faca afaceri de natura sa prejudicieze interesele ARO pe teritoriul american. Condamnatul este un roman naturalizat in SUA, se numeste Catalin Tutunaru si are, la randul lui, un cazier incarcat.
„Tunurile" lui Tutunaru
In vremuri mai putin tulburi, Tutunaru a fost unul dintre asociatii lui John Perez, presedintele Cross Lander - ARO Romania. Anumite divergente i-au facut insa pe cei doi sa apuce pe drumuri diferite in afaceri. La un moment dat, interesele romanului s-au intersectat cu cele ale grupului SMD, iar acesta s-a asociat rapid la vanzarile neautorizate de produse ARO. Mai precis, prin CLNA si un punct de lucru al acesteia din Delaware, Tutunaru a devenit distribuitorul exclusiv al SMD pentru autovehiculele romanesti. In prezent, individul isi vede linistit de aceleasi afaceri, ca si cum sentinta Curtii Federale Americane ar fi trecut pe langa el.
Catalin Tutunaru este veteran in incalcarea legilor. Tot pentru o tentativa de a importa si distribui vehicule ARO in Statele Unite, la 3 februarie 2000, el a fost condamnat la 18 luni de inchisoare si obligat sa plateasca daune de un milion de dolari. In afara de ARO, al doilea pagubit de pe urma acestei operatiuni comerciale dirijata de Tutunaru a fost Banca Tiriac care a creditat tranzactia cu 700.000 de dolari. Banii nu au mai putut fi recuperati.
Un alt matrapazlac comis de Tutunaru a presupus aducerea unor motoare Ford in Romania, care urmau sa fie imbracate in caroserii de ARO. Asamblarea nu a mai fost posibila. Motoarele livrate de Tutunaru prin firma romana de comert exterior Comincex erau incomplete.
Eminenta cenusie
Urmatorul pe lista traficantilor de produse ARO este americanul John Ernest Trotman, un alt fost partener de afaceri al presedintelui Cross Lander - ARO SA, John Perez. Desi motivele despartirii celor doi ne scapa, cert este ca Trotman este in prezent un personaj-cheie in ecuatia afacerilor SMD. De altfel, el detine un procent important din actiuni ocupand si functia de director de strategie al SMD. In planul de marketing al acesteia, Trotman este prezentat ca fiind detinatorul „unor cunostinte unice despre industria de automobile din Romania, avand contacte foarte extinse la nivelul superior al structurilor guvernamentale romanesti". In contextul prezentat pana acum, cartea de vizita a lui Trotman devine de-a dreptul dubioasa.
Incercarile individului de a influenta deciziile directorilor ARO dateaza inca din 1994, cand Trotman a pus prima oara piciorul in Campulung Muscel, animat de intentia de a incheia un contract de promovare a produselor ARO pe piata americana prin EEI Inc., firma sa de atunci. Afacerea insa a inceput sa se deruleze abia in anul 1997, cand Trotman a revenit si a incheiat un contract de consultanta cu Pro East Consulting, societatea care a intermediat tranzactiile dintre EEI Inc. si intreprinderea de stat ARO SA. Mai trebuie spus ca Pro East Consulting este firma Norinei Boru, nimeni alta decat fiica presedintelui Romaniei, din acea vreme, Emil Constantinescu. Contractul incheiat de Trotman cu ARO nu a avut insa viata lunga. In alta ordine de idei, mai trebuie mentionat ca unul dintre contestatarii virulenti ai privatizarii uzinei ARO a fost firma Florida Motors Corporation Inc., infiintata de Trotman in 2002. Nu va mai spunem de ce, pentru ca deja stiti.
Conexiunea romana
Mecanismul parazitar construit de SMD in jurul ARO se ramifica si in Romania. Parghia de legatura este o firma fondata in 2003, in tara noastra, al carei nume este SMD Automotive Group R SA si al carei rol aduce cu cel al unui „cal troian" in razboiul financiar despre care am vorbit pana acum. Printre actionarii societatii sunt „eroii" nostri de mai sus: Michael Von Kanel, Scott Alan Frye, Douglas Handley si creierul operatiunii, John Trotman. Cei patru sunt asociati in procente egale, fiecare detinand 20% din firma. Restul se imparte intre doi romani. Primul dintre acestia este Corneliu Stefanescu, care se legitimeaza si cu functia de director general al SMD Romania. Omul are un trecut tulbure. Imediat dupa Revolutie, Stefanescu a activat intr-un post de director in structura Ministerului Transporturilor, de unde s-a si pensionat. Perioada de glorie profesionala a cunoscut-o insa pe vremea regimului comunist, in care a fost remunerat ca director al cunoscutei firme de stat Industrial Export. Cum, in acea vreme, operatiunile de comert exterior erau coordonate strict de fosta Directie de Informatii Externe (DIE), iar in functiile de raspundere nu accedeau decat ofiteri de informatii cu state vechi si grade mari, va lasam sa trageti singuri concluziile.
Umbrele batranei DIE
Si pentru ca tot a venit vorba despre veteranii activitatilor informative, trebuie sa il amintim si pe Gheorghe Motrun, fostul sef al securitatii pe platforma ARO pana in anul 1989. El reprezinta in acest moment interesele SMD la Campulung-Muscel. Motrun este unul dintre pionii importanti ai jocului datorita conexiunilor pe care si le-a facut de-a lungul carierei sale de ofiter prin diferite servicii. Aruncat de Revolutie de pe platforma ARO, Motrun s-a trezit ca se transforma intr-un timp-record din maior in colonel SRI.
Ultima functie detinuta de Gheorghe Motrun in unitatea din Arges, a serviciului pastorit de Radu Timofte, a fost de ofiter specialist I, sef al sectiei din Campulung-Muscel. Desi este banuit de implicare in comertul clandestin cu piese de ARO in Libia, Motrun nu se sfieste sa se lase recrutat si de SMD, pentru acelasi tip de operatiuni. In acest context, nota SRI in care se critica privatizarea ARO, desi este bine fundamentata, capata un substrat delicat.
Pe de alta parte, surse foarte bine informate ne-au soptit pe la colturi ca SMD incearca din rasputeri sa il capaciteze si pe deputatul PSD Ristea Priboi (fost ofiter DIE), pentru ca acesta sa le sustina interesele.
Nu stim deocamdata cata influenta mai are Priboi in Consiliul de Administratie al SIF Oltenia, din care a demisionat la data de 1 august 2003, pe motive de incompatibilitate. Oricum, putem sa va spunem ca, in prezent, SIF Oltenia este al doilea actionar al ARO SA dupa Cross Lander.
SMD a incheiat un contract in China cu doua firme-fantoma
In repetate randuri, oficialii Cross Lander au atras atentia celor de la SMD sa inceteze practicile ilegale in urma carora, de-a lungul timpului, uzina romaneasca de automobile a inregistrat pierderi de peste 10 milioane de dolari. Intr-un sfarsit, in reclamatiile ajunse pe masa instantelor de judecata americane, pagubitii au somat SMD sa nu se mai foloseasca in fals de numele ARO, de fotografiile, marcile, informatiile sau de orice asociere din care s-ar putea intelege ca aceasta firma este autorizata sa distribuie astfel de vehicule. Astfel, autoritatile americane au inceput sa investigheze cazul. Deloc speriati de acuzatiile de publicitate mincinoasa si de incalcarea legilor federale, fondatorii SMD au amplificat metodele de frauda. Ultima gaselnita este aparitia unui contract semnat, la data de 11.02.2004, de SMD cu doua firme din China. Obiectul contractului este bineinteles distributia de vehicule 4x4 romanesti in China, plus cooperarea industriala pentru infiintarea unei linii de montaj in aceeasi tara. Stupoare insa! Verificarile incrucisate au demonstrat ca ambele firme chinezesti nu exista! Desi este o facatura, falsul contract este, mai degraba, un soi de eticheta prin care SMD incearca sa-si nauceasca potentialii clienti. Si pentru a lasa impresia ca operatiunile firmei se deruleaza la o anvergura inspaimantatoare, SMD intinde cacealmaua, laudandu-se ca va livra anual in China 60.000 de automobile.