Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inainte de a-l marturisi, de a-l recunoaste, de a i se confesa, de a se pocai si de a-i cere ajutor pentru pacatele comise, omul modern si profan se intreba daca Dumnezeu se poate manifesta in fiinta lui necredincioasa; cum poate irumpe eternitatea in temporalitate, cum poate el comunica cu divinitatea pe baza vocabularului derivat din experienta acestei lumi? Sunt intrebari de inceput pe care lumea noastra, tot mai instrainata de credinta, si le pune in tot mai putinele clipe de ragaz.
Biserica afirma ca primul pas catre credinta e rugaciunea; dar cum sa i te adresezi, cum sa-l invoci pe Dumnezeu fara a avea puritatea necesara?
Cu ani in urma aflasem din carti ca Mircea Eliade considera 'Confesiunile Sfantului Augustin' drept una dintre scrierile fundamentale ale crestinismului, care l-a marcat profund. Reintorcandu-ma, azi, la aceasta lectura draga lui Eliade, redescopar ca, dupa 1.600 de ani de la scrierea 'Confesiunilor', raportul omului cu divinitatea si intrebarile aferente au ramas aproape aceleasi.
Daca problema increstinarii e, intr-un fel, 'rezolvata' prin traditia botezului, cea a relatiei subtile cu Dumnezeu ramane deschisa. Suntem botezati, dar percepem mecanic aceasta taina. De ce? Omul, citim in 'Confesiunile Sfantului Augustin', traieste, in permanenta, in neliniste, cu dorinta de a dobandi ceea ce ii lipseste. Acest zbucium il poate insoti pana la moarte. Uneori, atunci cand lucrurile dobandite dinafara nu-l mai satisfac, ori il deceptioneaza, incepe sa caute binele absolut. Astfel, nevoia lui de bunuri fizice se poate converti in dorinta de a ajunge, inlauntru, mai aproape de Dumnezeu, parcurgand calea-ntoarsa, de la neliniste la liniste interioara.
El e capabil de aceasta reconvertire pentru ca, la nastere, a primit scanteia divina. 'Nu M-ai fi cautat daca nu M-ai fi gasit', spune Dumnezeu, iar Sfantul Augustin intelege sa dea curs tentatiei de a-si descrie viata si pacatele, pentru a dovedi ca binele absolut exista, se manifesta, latent, in fiecare om si poate fi atins prin credinta.
Facand bilantul pacatelor sale de tinerete, Sfantul Augustin scrie 'Confesiunile...' mai mult decat ca o autobiografie, cat ca o meditatie inteligenta asupra creatiei, binelui si virtutii. El ne transmite ca sufletul omului e incapabil sa se intoarca la bine fara gratia divina si ca masura iubirii lui Dumnezeu nu poate fi decat iubirea nemasurata.
Citește pe Antena3.ro
