Constantin Brâncuşi. A smuls materiei adevărul ei, spiritul

A intelege arta poate fi de multe ori o intreprindere grea chiar si pentru cei scoliti sau pentru cei care creeaza. In cazul nostru, este vorba de Brancusi. Constantin Brancusi, romanul. Cel care i-a pus pe multi pe jarul cautarii “adevarului brancusian'. Nu a fost usor pentru cei din vremea sa. “Zdrobiti' de frumusetea pura a creatiilor lui Brancusi, intuind ca spun povesti adanci.

Nu este usor nici pentru cei de astazi. Un noroc a facut sa descoperim intr-o carte ­ “In cautarea lui Brancusi' de Dumitru Daba, aparuta la editura Facla in 1989, un fragment care reda o discutie intre Brancusi si Nicolae Titulescu. Acesta din urma, marele diplomat, l-a rugat pe Constantin Brancusi sa-l “invete' despre el. Redam cateva fragemente din aceasta lectie unicat despre Brancusi, data chiar de el.

- Nicolae Titulescu: “­ Ei bine, exista un adevar Brancusi. Eu nu spun mister. Adevar! Acest adevar vreau sa-l cunosc. (…) Cate formulari, supozitii, afirmari n-am citit si n-am auzit! Nu m-am lamurit. Ce esti: avangardist, dadaist, cubist, sur-realist, baroc, abstractionist? Ce este arta dumitale noua? Cum ai ajuns la acest fel de a sculpta? Ce vrei sa comunici lumii?... Astea vreau sa le stiu. De la dumneata, mestere Manole. Doresc sa te admir nu bajbaind, ci cu ochii deschisi. (…)'

- “Apai..., n-am sa te las corigent la «materia Brancusi». Vezi, in general, cand e vorba in arta de ceva nou, lumea vrea sa fie ceva senzational si cauta mereu sofisticari, termeni afectati. Eu nu sunt nici sur-realist, nici cubist, nici baroc, nici altceva de soiul asta. Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi... eu am fost intai de toate taran. Taran am ramas si azi (era superb spunand asta cu ochi diamantind si barba in rascoala)., Taranul?... Rumanul?... Il stii. Unul canta din frunza, altul ­ din fluier. Unul coace argila, zugraveste oale... Eu am cioplit. De copil m-a chemat lemnul si cutitul. Apoi, piatra si dalta. Arama si ciocanul... Aveau, pesemne, sa-mi spuna ceva. Le-am ascultat... S-am ajuns, asa, sa am si eu de spus ceva, prin glasul lor... Le-am invatat limba. Multi ani, pana am cuprins bine meseria... Am ajuns sculptor. Am mers si eu o buna bucata de vreme pe cai batute. Am «facut sculptura»… (accent de usoara ironie). Ar fi nedrept sa-mi reneg perioada aceea. (…) Eu, de pe cand eram abia un baietan si hoinaream pe un mal de apa ori prin padure, am avut o credinta: ca orice lucru, fiinta sau nefiinta, are un suflet… asa cred si acum. S-atunci, la raspantia meseriei mele, am zis ­ ei, acest suflet al subiectului trebuie sa-l redau. Caci sufletul va fi mereu viu... Sau, daca vrei, ideea subiectului. Aceea nu moare niciodata in cel ce priveste acea opera de arta. Din contra, creste in el, ca viata din viata... (…) De la gandul acesta ajungi in chip firesc la concluzia ca nu amanuntul creeaza opera, ci ceea ce este esential. (…) La o sinteza care sa sugereze ceea ce vreau sa redau... Si am tot cautat, ani multi, sa ajung sa scot din lemn, din bronz, din marmura, acel diamant ascuns – esentialul ­ asa cum il scot minerii din adancul pamantului...(...)'

Brancusi a inventat forma aerodinamica. Prin pasarile sale. O spun expertii.
- “Ai vazut vreuna dintre «pasarile» mele? (...) Ei, la multa lume au placut. Mai mult: au fost intelese intentiile mele. Direct, intuitiv. Ce-am facut, practic? Am aruncat deoparte aripile si ciocul, ghearele si creasta, ochii si picioarele...

- Nimic... din banal. Dar toata esenta pasarii, ideea, sufletul, ei: cateva linii, in anumit unghi, si curbe, care redau vertiginoasa avantare in vazduh. Ideea de pasare: zborul! (...) Pentru ca eu am cautat, si caut, si voi cauta mereu forma-cheie care sa fie adevarul esentialului... «Cocosul» meu nu e cocos, «Pasarea» mea nu este pasare. Sunt simboluri... Caut, iubesc naturalul, frumosul primar, direct , nemijlocit. Etern! Vreau sa inalt totul dincolo de pamant. Vreau ca pasarea mea sa umple tot vazduhul, sa exprime marea eliberare...(...) Da, asta am cautat: drum spre universal... de aceea, necuvantatoarele mele nu se afla in nici o carte de zoologie... Si tot astfel, fiintelor cioplite de mine, chiar daca unele au nume, eu nu le pot atribui nici o stare civila... Am cautat tot esenta, caracterul profund, ideea personalitatii lor... care sa fie simbol de puritate, de gratie, de mister, de framantare, de avant... Si am credinta ca daca am putut smulge materiei adevarul ei, spiritul, si sa-l cuprind in acea idee-cheie, exprimata in lemn, in marmura ori in bronz, am aflat si calea spre cugetul si sensibilitatea celui care contempla sculpturile mele.(...).'

Constantin Brancusi a murit la 16 martie 1957. La Paris. In acest martie s-au implinit 55 de ani.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

Reproducerea fotografica a operelor lui Constantin Brancusi din aceste pagini se face cu acordul VISARTA. Mentionam ca articolul are ca scop comemorarea celor 55 de ani de la moartea marelui artist roman.