Contrabandă la bax, confiscări la bucată

Companiile producătoare de ţigări estimează că piaţa neagră a ţigărilor este de 15% din 1,7 miliarde de pachete de ţigări, adică peste 262 de milioane. Profiturile sunt enorme, în condiţiile în care preţurile în România sunt de cinci-şase ori mai mari decât în ţările vecine non-UE, prezenţa magazinelor duty-free la aceste frontiere nejustificându-se economic.

Profit la negru ● Peste 262 de milioane de pachete de ţigări scapă de plata taxelor
Companiile producătoare de ţigări estimează că piaţa neagră a ţigărilor este de 15% din 1,7 miliarde de pachete de ţigări, adică peste 262 de milioane. Profiturile sunt enorme, în condiţiile în care preţurile în România sunt de cinci-şase ori mai mari decât în ţările vecine non-UE, prezenţa magazinelor duty-free la aceste frontiere nejustificându-se economic.


Ţigările pe care autorităţile le confiscă se predau, conform Codului Fiscal, firmelor producătoare a căror cotă de piaţă depăşeşte 5% pentru a fi distruse: SC JTI International România SRL, SC British American Tabacco Investment SRL şi SC Philip Morris România SRL. Fiecare dintre aceste companii distruge pe cheltuială proprie produsele de contrabandă din portofoliul său de mărci, dar şi ţigări ce nu aparţin producătorilor legali din România. Cantitatea de ţigări pe care fiecare o preia spre distrugere corespunde cotei de piaţă a fiecăreia. Am încercat să aflăm de la cei trei producători care sunt cauzele traficului cu ţigări şi ce se poate face pentru a-l combate. Reprezentanţii Philip Morris România au declarat că nu fac nici un comentariu pe această temă. Atitudinea lor este cel puţin bizară, având în vedere faptul că ţigările care urmează a fi distruse sunt proprietatea statului român. Singurul lucru pe care l-au menţionat a fost că se fac patru, cinci distrugeri anual la uzina Faur SA sau în altă parte.


PROCENT MIC. JTI a vândut circa 350 de milioane de pachete de ţigări: Camel, Winston, Salem, ca mărci globale, dar şi mărci regionale, ca More, Winchester, Monte Carlo, iar după achiziţia Gallaher, o altă companie producătoare de ţigări, în portofoliul JTI au intrat Benson & Hedges, Sobranie, LD, Ronson şi Saint George. În perioada decembrie 2006 – septembrie 2007, JTI a primit pentru distrugere aproape 1,5 milioane de pachete, din care aproape 500.000 sunt propriile mărci, iar restul, adică de două ori mai multe, sunt branduri care nu aparţin producătorilor legali din România. În urma achiziţiei de către JTI a Gallaher, s-a colectat în aceeaşi perioadă şi mărcile acesteia, peste 100.000 de pachete. Din punctul de vedere al JTI, contrabanda în România apare din cauza diferenţelor de taxe dintre România şi statele limitrofe care nu sunt membre ale Uniunii Europene, unde ţigările sunt de cinci sau şase ori mai ieftine decât în România. Pe de altă parte, la noi preţurile sunt mult mai mari decât puterea de cumpărare şi de aceea ţigările de contrabandă cel mai des întâlnite sunt cele ieftine: More, Saint George, Winchester, Ronson, dar şi Marble, Doina, Plugarul, Fluieraş sau Leana. Cantitatea pe care JTI a preluat-o spre distrugere a crescut în 2007 comparativ cu 2006, dar nu semnificativ. Este interesant că cele mai multe mărci de ţigări distruse de JTI nu provin din portofoliul de branduri ale companiei. Conform JTI, totalul volumului pieţei româneşti de ţigări este de 1.7 miliarde de pachete din care 262.500.000 sunt de contrabandă, adică o cotă de 15% din această cantitate. Volumul ţigărilor confiscate de autorităţi reprezintă un mic procent, fiind scoase din circuitul contrabandei anul trecut aproximativ 7.000.000 de pachete.


PROCEDURI. Pentru distrugerea acestora, autorităţile care confiscă ţigări trimit o înştiinţare în scris către JTI – sau o altă societate producătoare, dintre cele trei – în care se precizează locul şi cantitatea mărfii confiscate, pentru ca reprezentanţii companiei să le poată ridica. În funcţie de cantitatea confiscată, un delegat al JTI sau Cargus, o companie de transport cu care JTI are contract, se prezintă la autorităţi şi preia ţigările pe baza unui proces-verbal în care se menţionează căror mărci aparţine marfa confiscată şi cantitatea. Ulterior, ţigările se depozitează şi se păstrează în spaţii din incinta JTI unde nu intră în contact cu cele produse legal, pentru a evita pericolul infestării dar şi datorită regimului fiscal special al antrepozitului. Periodic, compania informează Ministerul de Finanţe în legătură cu cantitatea de ţigări existentă şi solicită aprobare pentru distrugerea acesteia. După ce se primeşte această aprobare, reprezentanţii ministerului stabilesc o zi în care ţigările urmează a fi distruse. La data stabilită, oficiali de la Finanţe şi de la Interne confruntă la sediul JTI cantitatea de ţigări din depozit cu cea care apare în documentele autorităţilor care le-au confiscat şi împreună cu reprezentanţi ai companiei asistă la distrugerea acestora. Pachetele se ardeau tot în cuptoarele uzinei Faur, însă acum locul de distrugere este groapa de gunoi Iridex de la Glina. Ovidiu Cernei, reprezentantul JTI, a arătat că procedura de distrugere a ţigărilor confiscate a fost greoaie şi a trebuit actualizată: "Pentru noi a fost o dificultate majoră să convingem autorităţile, acum cinci, şase ani, să nu mai valorifice ţigaretele de contrabandă şi pe cele contrafăcute, mai ales că o făceau la preţuri inferioare celor legale, aşa că am preluat sarcina distrugerii pe propria cheltuială. În prezent însă contrabanda a crescut, confiscările sunt mai mari, mai ales de când Vama a îmbunătăţit regimul contravenţional, iar dificultăţile noastre logistice şi costurile au crescut substanţial. Avem oameni special angajaţi să se ocupe de colectarea ţigaretelor confiscate şi plătim servicii de curierat. În plus, distrugerea în sine e o problemă. Distrugerea la Groapa Glina nu e tocmai ecologică şi igienică, iar distrugerea la cele câteva incineratoare particulare existente costă enorm. Însă autorităţile au motivat permanent că nu dispun de mijloace şi resurse pentru distrugerea ţigaretelor confiscate, aşa cum se procedează în toate ţările".


SCUMPIRI. O problemă pentru autorităţile care confiscă ţigări, dar şi pentru producătorii care le primesc pentru distrugere, o reprezintă lipsa spaţiilor de depozitare, având în vedere că se adună cantităţi tot mai mari de ţigări. Şi convocarea comisiei care supervizează distrugerea acestora a fost până la sfârşitul anului trecut un procedeu anevoios, pentru că un sinfur reprezentant al Finanţelor trebuia să se ocupe de distrugeri pentru toţi producătorii. În decembrie 2007 a avut loc o întâlnire la care a participat ministrul Economiei şi Finanţelor, Daniel Chiţoiu de la ANAF, reprezentanţi ai Vămii, Gărzii Financiare şi ai companiilor producătoare. S-a stabilit că nu este necesară modificarea legislaţiei, ci flexibilizarea procedurilor şi distrugerile se pot face şi pe plan local fără ca ţigările confiscate să fie aduse la Bucureşti. S-a hotărât şi creşterea numărului inspectorilor de la finanţe care urmează să supravegheze distrugerile. Potrivit companiei, contrabanda cu ţigări de toate tipurile în zona frontierei cu Ucraina, Moldova şi Serbia este foarte evidentă, atât în complexele en-gross, cât şi în cele de vânzare cu amănuntul. "În structura de preţ, cea mai importantă componentă o constituie taxele. În România, nivelul taxelor, accize, taxa pentru sănătate şi alte taxe reprezintă circa două treimi din preţul unui pachet. În prezent, valoarea accizei este de 41,5 euro pe mia de ţigarete, urmând ca în 2010 să ajungă la 74 de euro, nivelul minim negociat cu UE, plus taxa de viciu. România este în proces de aliniere la nivelul taxelor din Uniunea Europeană, iar preţurile vor creşte din ce în ce mai mult. În acelaşi timp, România are cea mai mare graniţă comună cu ţări non-UE, în care taxele sunt mult mai mici. De aceea, România reprezintă atât o destinaţie pentru produsele de contrabandă, cât şi o ţară de tranzit a acestora către ţări UE, în care preţurile sunt şi mai ridicate. Contrabanda cu ţigarete produse legal în ţări non membre UE, guvernate de niveluri mult mai scăzute ale taxelor, generează profituri uriaşe pentru contrabandişti, iar fenomenul trebuie combătut cu toată seriozitatea", a menţionat Cernei.


BRITISH AMERICAN TOBACCO. Este cel de-al treilea producător care depăşeşte cota de cinci procente de piaţă. Conform lui Adrian Popa, director Corporate, Legal and Regulatory Affairs, în 2007, BAT România a preluat pentru distrugere 1.940.000 pachete de ţigări, cu aproape 700.000 mai multe decâ în 2006. Alte 75.000 sunt în curs de preluare, mărcile cel mai des primite spre distrugere fiind Viceroy – marcă a BAT – Plugarul, Marble sau Super Kings. Până la demararea procedurii de distrugere, ţigările confiscate de autorităţi şi alocate BAT în vederea distrugerii sunt depozitate la fabrica de ţigarete a companiei din Ploieşti, în containere sigilate. Distrugerea se face în prezenţa unei comisii care este convocată la sediul companiei. Este formată din reprezentanţii companiei şi câte un reprezentant de la Finanţe şi un poliţist de la IPJ Prahova. Pentru distrugerea ţigărilor se foloseşte un utilaj de tocare pe care firma l-a cumpărat special pentru această activitate, rezultând deşeuri de tutun amestecate cu bucăţi mici de ambalaj şi filtre. În acest mod se asigură denaturarea produselor, astfel încât să nu mai poată fi folosite. Tocătura se transportă la groapa de gunoi a Ploieştiului.


CORUPŢIE. Din punctul de vedere al companiei, contrabanda cu ţigări are forme variate, profiturile din comerţul ilicit cu ţigări alimentând corupţia, dar şi traficul de droguri, armament şi carne vie. Adrian Popa a arătat că: "În anul 2006, magazinele duty-free ajunseseră să alimenteze cam 55% din piaţa ilegală din România. De aceea, în iunie 2006, Guvernul a adoptat o hotărâre de închidere a acestora. Ulterior, printr-o altă prevedere legislativă aparută în aproximativ două săptamâni după hotărârea menţionată, acestora li s-a permis în continuare să funcţioneze. De la 1 ianuarie 2007 au fost închise pentru ca, printr-o lege adoptată şi promulgată în mai 2007, să se permită funcţionarea în continuare a acestor magazine de pe graniţele non-UE. Nu înţelegem justificarea economică a acestor magazine duty-free. Un pachet de Kent costă în magazinele duty-free 0,9-1 euro/pachet, pe când în Ucraina 0,75 euro/pachet, iar proporţia se păstrează şi în cazul celorlalte branduri". Directorul mai consideră că s-a făcut un pas important în ceea ce priveşte decizia Guvernului de a nu mai comercializa ţigările confiscate şi atât timp cât diferenţele de preţ dintre ţigările vândute în România şi cele din Ucraina, Moldova şi Serbia vor fi semnificative, iar legislaţia nu va fi foarte aspră pentru a-i descuraja pe traficanţi, contrabanda va lua amploare.

Pierderi enorme la buget

Euromonitor

Citiţi şi: