Copii rapiti de propriii parinti

In Romania, rapirile paren-tale nu sunt considerate infractiuni grave. Agreso-rul care incalca o hotara-re judecatoreasca defini-tiva de incredintare a mi-norului poate raspunde pentru fapta... achitand o amenda. Politia Romana trateaza cazurile copiilor care au fost rapiti de unul dintre parinti ca pe niste certuri conjugale. Investi-gatia incepe tarziu si se deruleaza in lehamite.

In luna noiembrie a anului trecut, Giulia a implinit 9 ani. Mama ei i-a cumparat un cadou si i-a facut un tort; in lumanari a suflat fratele mai mic al Giuliei, care nu si-a vazut sora niciodata. I-au cantat si "La multi ani!", desi, de cinci ani, femeia nici macar nu stie daca Giulia mai traieste. In decembrie 2000, fetita a fost rapita de propriul ei tata...

Tatiana Barbu, mama Giuliei, l-a cunoscut pe Paulet Ion in 1980. Erau amandoi clasa a IX-a la un liceu din Bacau. Dupa doi ani, el s-a mutat in Constanta si cei doi au inceput sa corespondeze. S-au indragostit unul de celalalt din scrisori, iar in 1984, cand el s-a intors in Bacau, a cerut-o de nevasta. A rugat-o insa sa-l mai astepte putin, cat isi aranjeaza ceva afaceri...

IUBITOR... S-au casatorit abia in noiembrie 1995. Intre timp, el fusese plecat in Italia, unde, sustine Tatiana ca i-ar fi povestit el, invartise tot felul de afaceri necurate. De frica, ea nu a spus nimic nimanui. Iar de rusine, zice ea, pentru ca il asteptase atata amar de vreme, i-a devenit sotie. In martie 1996 a aflat ca este insarcinata. "Cand i-am dat vestea, isi aminteste Tatiana, a spus ca merge sa-si viziteze niste prieteni la Constanta si dus a fost! Am mai primit un telefon de la el peste trei luni, in care ma anunta ca este in Anglia si-mi spunea sa fac ce stiu cu copilul, ca pe el nu-l intereseaza. Am crezut ca este o gluma si am asteptat. La trei-patru luni trimitea totusi o suta-doua de dolari, spunand ca este munca lui pe cateva luni si sa nu-i mai cer."

DARUL. Giulia a venit pe lume la 24 noiembrie 1996. Cu doua saptamani inainte de termen, pentru ca Tatiana a vrut sa o nasca de ziua tatalui ei si a facut cezariana. Tot ca un cadou, i-a dat si prenumele Ioana. Paulet Ion n-a fost insa curios nici macar sa-si vada fetita. "In noiembrie 1998, povesteste Tatiana, am plecat la Londra in interes de serviciu si am vrut sa-i fac o surpriza sotului meu. Aveam o adresa din Manchester, de unde primisem scrisori de la el. Am descoperit insa ca era doar o casa parasita, de unde venea sa-si ridice corespondenta. Am lasat vecinilor un numar de telefon din Londra, o poza cu mine si cu fetita si i-am rugat sa-i transmita ca vreau sa ne vedem. Dupa doua saptamani m-a sunat si m-a amenintat ca ma va trimite in bucati, in sicriu, in Romania, pentru ca am avut curajul sa-l caut. Apoi mi-a spus ca va merge in tara si-mi va omori toata familia, o va lua pe Giulia si va intretine relatii sexuale cu ea, pentru ca nu o considera copilul lui, dupa care o va taia in bucati si o va ingropa in diferite locuri, turnand beton peste ea, pentru ca nimeni sa nu o mai gaseasca niciodata. Dupa alte doua saptamani a venit si m-a luat intr-o casa in care locuiau falsificatori de pasapoarte si calauze care treceau femei pentru prostitutie din Italia si din Republica Moldova in Anglia. Au fost cateva luni de groaza pentru mine."

7 ANI. Mama si fratele Nicolas, pe care Giulia nu l-a vazut niciodata, ii ureaza la multi ani de ziua de nastere

PRETUL. In aprilie 1999, Tatiana s-a intors in Romania, iar in septembrie a inaintat divort. Tot atunci i s-a oferit ocazia sa mearga in interes de serviciu in Statele Unite. "Aveam voie sa-mi iau si fetita cu mine, spune ea, dar marea mea nesansa a fost ca hotararea de incredintare nu era definitiva, asa ca am lasat-o pe Giulia, cu procura, in grija mamei mele, pana erau gata actele, si am plecat singura". O luna mai tarziu, Tatiana primeste in California vizita lui Paulet Ion. Ii aflase adresa dupa numarul de telefon si ajunsese acolo, spune ea, cu un pasaport fals. A somat-o sa-si retraga divortul, a amenintat-o si a plecat numai dupa ce familia la care statea romanca l-a amenintat, la randul ei, cu politia. "Dupa cateva zile a sunat si mi-a cerut 50.000 de dolari, daca vreau fata. Am crezut ca mor, nu aveam acesti bani. Avocata din tara m-a sfatuit sa continuam procesul de divort, ca Giulia va ramane a mea". La 25 octombrie 2000, prin sentinta civila nr. 8691, instanta i-a incredintat fetita Tatianei. Luna urmatoare, femeia s-a recasatorit in America cu un cetatean de origine romana.

RAPIREA. "In decembrie 2000, Paulet Ion m-a sunat si mi-a cerut sa o vada pe Giulia. Fiica mea avea 4 ani, iar el nu o vazuse pana atunci niciodata. Am gandit pe moment, marturiseste Tatiana, ca in fata lui Dumnezeu si a fetitei mele as gresi daca nu i-as da aceasta sansa." Asa ca a facut procura pe numele uneia dintre surorile lui sa ia fata, dupa care sa o aduca inapoi peste trei zile la familia din Brasov. A fost cea mai mare greseala dintr-un sir de erori comise de Tatiana. De la 7 decembrie 2000 nu mai stie nimic de fiica sa. Nici macar daca mai traieste.

Paulet Ion a mers atunci la Brasov, impreuna cu sora lui, care avea procura. Au luat-o pe Giulia si au dus-o intr-o comuna din Bacau, la o alta sora. Iar intr-o zi, spunand ca merge cu fata sa-i cumpere dulciuri de la un chios din apropiere, a disparut cu copil cu tot...

"La 9 decembrie, vazand ca fiica mea nu a fost adusa inapoi, am inaintat imediat proces si am facut plangere la Politia Bacau, spune Tatiana. Sunam continuu din California la politie si-i imploram sa ma asculte, iar ei inchideau telefonul zicand ca sunt nebuna, cum sa sun din California?"

Nu s-a intors acasa atunci cand a aflat ca fiica ei a fost rapita, pentru ca, spunea ea, avea actele in proces la Biroul de Emigrari SUA, dar de la mii de kilometri departare nu a incetat nici o clipa sa lupte pentru fiica ei. A trimis nenumarate memorii presedintilor Romaniei din ultimii ani, Ion Iliescu si Traian Basescu, Ministerului de Interne si IGPR-ului, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ministerului Justitiei, Ministerului Sanatatii, Ministerului Invatamantului, Autoritatii pentru Protectia Drepturilor Copilului... I-a scris chiar si baronesei Emma Nicholson, de la care nu a primit in schimb nici un raspuns.

8 ANI. Au trecut deja patru ani de cand Tatiana nu si-a mai vazut fiica. In fiecare an ii face tort aniversar

ERORILE POLITIEI. Ani la rand, autoritatile romane au tratat disparitia acestei fetite cu acelasi elan muncitoresc cu care abordeaza, de pilda, subiecul violentei conjugale...

Tatiana a reclamat disparitia Giuliei, prin mama sa, la 9 decembrie 2000. Printr-o adresa solicitata IPJ Bacau aflam insa ca reclamatia a fost depusa "in martie 2001, dispunandu-se imediat darea in urmarire generala a minorei". Are vreo importanta? Are, caci ulterior s-a descoperit ca in perioada decembrie 2000-ianuarie, februarie 2001, Giulia s-a aflat la Bicaz, la niste rude indepartate ale lui Paulet Ion. In martie 2001, tatal fetitei a dus-o pe Giulia la spitalul din Piatra Neamt, unde fetita a fost supusa unei operatii de indepartare a polipilor. Grozava mobilizarea politiei pentru cautarea unui copil disparut!

In toamna lui 2001, Tatiana Barbu e informata in scris de inspectorul general al IGPR, pe atunci general de brigada Florin Sandu, ca un politist din Bacau a fost sanctionat in legatura cu acest dosar si ca pentru solutionarea cazului "se colaboreaza cu Biroul National Interpol si cu alte organisme cu atributii in domeniu". Mai trece un an si nici o veste...

APEL. Spre sfarsitul lui 2004, mama Giuliei trimite memorii catre Ministerul Sanatatii si descopera cu stupoare ca, pana la inceputul lunii noiembrie 2003, fata ei fusese inscrisa la un medic de familie din Bacau. Mai mult, in perioada iunie-decembrie 2002, Giulia beneficiase de mai multe retete gratuite, iar medicamentele fusesera cumparate din doua farmacii din Bacau. Siropuri de tuse, antitermice, picaturi pentru nas si antibiotice foarte puternice si scumpe. IPJ ne-a precizat recent ca medicul care a eliberat aceste retete a comis o ilegalitate, folosind CNP-ul unui pacient pe care nu l-a consultat niciodata, ca s-a inceput urmarirea penala impotriva acestuia in 2004 (n.r. - deci doi ani mai tarziu, dupa descoperirea mamei), dar ca ea a incetat, pentru ca medicul respectiv a decedat... Ca nu s-a aflat de aceste retete pana cand mamei din America nu i-a venit ideea sa ceara si ajutorul celor de la Ministerul Sanatatii. Cine din Politia Romana sa-si bata capul si cu aceste amanunte?

9 ANI. Aceste poze sunt o dovada pentru Giulia ca mama ei nu a uitat-o niciodata. I-a pastrat toate cadourile

PROCESUL. Paulet Ion a fost dat in judecata pentru rapirea Giuliei. In iulie 2002, Tatiana era informata de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau ca "s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de sus-numitul pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 307 al. 1 Cod Penal, intrucat ati formulat plangerea dupa termenul prevazut de lege". In februarie 2003, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau a dispus redeschiderea urmaririi penale in acest dosar. In martie 2004, Paulet Ion e trimis in judecata, in lipsa. Reprezentat la proces de doua avocate cu care a tinut legatura permanent, el sustine prin acestea ca a luat-o pe Giulia, pentru ca "mama sa si-ar fi neglijat fiica atat inainte de a pleca in SUA, cat si dupa, lasand-o in grija unor persoane straine". La 12 ianuarie 2005, instanta il condamna la pedeapsa de... trei luni inchisoare. Cu suspendare! Tatiana Barbu a atacat aceasta hotarare judecatoreasca, iar procesul se judeca si acum. Saptamana trecuta, dupa cinci ani in care a luptat de departe pentru viata fiicei sale, Tatiana Barbu s-a reintors in Romania. Pentru Giulia, fara de care, spune ea, nu mai vrea sa se intoarca in America.

DUS IN EGIPT

Un alt caz cutremurator este cel al lui El Feki Saif Alex, un baietel de numai 3 ani. Rapit de tatal sau, copilul se afla acum in Egipt si sunt sanse mici ca mama lui sa-l mai revada vreodata... Tatal lui Saif este patronul Reprezentantei Toyota din Romania. Si in acest caz Politia a comis gafe elementare. Desi mama baiatului, aflata in proces de divort cu egipteanul, a cerut darea in consemn la frontiera a copilului inca din 17 februarie, intuind ca sotul ei l-ar putea rapi, la 22 februarie acesta a plecat cu Saif din Aeroportul "Henri Coanda" fara ca nimeni sa-l intrebe de sanatate. Saif fusese trecut pe pasaportul tatalui cu date incomplete, adica fara prenumele Alex, insa nici unul dintre politisti nu a sesizat vreo neregula... In 1999, El Feki Tarek Taha Hussein, cetatean egiptean, nascut la 17 februarie 1970 in localitatea Alexandria, Egipt, fiul lui Taha si Fatima, dobandise si cetatenia romana. Era casatorit cu mama lui Saif de sase ani.

LEGI BLANDE SI PASIVITATE Codul Penal (publicat in MO nr. 575 din 29/06/2004), la sectiunea "Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului", art. 230, alin. (1) prevede ca "retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau zile-amenda". Cu alte cuvinte, in Romania rapirea parentala (chiar daca o instanta judecatoreasca stabileste, la divort, ca minorul ramane in grija si responsabilitatea celuilalt parinte) nu este o infractiune grava. In conditiile in care rata divorturilor cunoaste si la noi o curba ascendenta, scenariul "azi rapesc copilul eu, maine-l iei tu de la mine" poate deveni un nou joc de societate. Atunci cand i se semnaleaza astfel de cazuri, Politia Romana le trateaza cu tot subiectivismul. "Haideti, dom’le, sa nu exageram, nu e caz de rapire, l-a luat celalalt parinte", ne declara seful unei sectii de politie din Capitala cu ceva vreme in urma, atunci cand il rugam sa intervina in cazul altei fetite, rapita de la gradinita, tot de propriul ei tata. Directiile pentru Protectia Copilului, atunci cand li se solicita ajutorul, nu pot decat sa incerce sa medieze conflictul dintre parinti. Politia nu da in branci, iar instantelor nu le ramane decat sa aplice o lege blanda care urmareste fireste, asa cum fac mai toate legile din Romania, "interesul superior al copilului".

RAPIREA PARENTALA ESTE O CRIMA In America, acolo unde s-a constatat ca aceasta infractiune este una dintre cauzele disparitiilor de copii. Toate statele Americii au legi care trateaza rapirea parentala ca pe o crima, iar copilul rapit este cautat ca oricare alt copil disparut (n.r. - adica, de-adevaratelea). Statisticile FBI spun ca, desi rapirile parentale pot fi comise si de alti membri ai familiei sau de oameni platiti de acestia, in cele mai multe cazuri rapitorii sunt parintii (80%), aproape intotdeauna adulti (98%), fara deosebire de sex (43% sunt femei). Tinta principala a rapirilor parentale sunt copiii pana-n sase ani, iar incidenta creste in jurul varstei de doi ani. Victimele sunt de ambele sexe, in mod egal. Rapirile parentale au si stereotipii: 84% din ele se petrec de la domiciliul sau resedinta copilului, nu se foloseste forta (doar 3% din victime sufera rani minore, 1% - rani grave, 4% - abuzuri sexuale si doar 2% din rapitori folosesc arme de foc sau arme albe). Cele mai multe din rapiri, 41%, au loc intre orele 12:00 si 18:00, 28% - dimineata (6:00-12:00), 27% - seara (18:00-24:00) si doar 3% noaptea. In 88% din cazuri, copilul e gasit dupa cel putin sase luni.

TRAUMELE PROVOCATE COPILULUI

Studiile FBI arata ca parintele care rapeste copilul fie sufera de instabilitate psihica, fie incearca sa obtina cu forta o reconciliere a cuplului sau incearca sa-si pedepseasca fostul partener. Un alt motiv al rapirilor parentale este parerea celui care comite infractiunea ca astfel protejeaza copilul de acte de abuz, neglijenta sau violenta. Parintii rapitori prezinta un profil variat, dar studiile facute arata ca ei exercita o profesie care le permite sa se deplaseze si sa gaseasca de lucru in diferite locuri. Mai putin de jumatate au studii secundare si doar cativa sunt absolventii unor studii universitare. Conform rapoartelor intocmite de Departamentul American de Justitie, cei mai multi dintre copiii rapiti sufera emotional in urma acestei experiente. Resimt furia si mania, dar si "indoctrinarea mentala" perpetuata de parintele rapitor. Un studiu facut de Centrul National pentru Copiii Disparuti si Exploatati Sexual din SUA arata ca 50% din acesti copii au simptome ale suferintei emotionale si manifestari de anxietate, probleme de alimentatie si tulburari ale somnului. De asemenea, ei pot suferi de crize incontrolabile de plans, comportament agresiv si temeri. Le va fi frica pe viitor sa se ataseze de oameni si sa aiba incredere in ei. Traumele suferite de copil depind foarte mult de varsta pe care el o are in momentul rapirii, de tratamentul la care este supus, de motivele care i se dau pentru a i se explica separarea de celalalt parinte (de exemplu: "a murit" sau "nu te mai vrea"). Daca minorul stie ca celalalt parinte e in viata, se poate invinovati, pentru ca nu a incercat sa comunice cu el. Copiii de varste mici uita repede de parintele care-l cauta, in vreme ce cei mai mari resimt furie si confuzie.

CAUTATI PRIN INTERPOL

Paulet Ion Paulet Giulia Ioana Giulia a fost cautata pana acum in Cehia, Danemarca, Spania, Italia, Franta, Belgia, Olanda si SUA. Fara nici un rezultat. La inceputul acestui an, cazul a fost preluat si de Interpol Londra, care a inscris-o pe fetita ca persoana disparuta pe teritoriul Marii Britanii. Atat Romania, cat si Marea Britanie sunt semnatare ale Conventiei de la Haga privind aspectele civile in cazurile internationale de copii rapiti. Conventia prevede ca minorii care sunt rapiti sau retinuti pe teritoriul altor state trebuie sa fie returnati tarilor unde isi au domiciliul. Desi cazul a ajuns in atentia Interpol inca din 2001, fotografia si semnalmentele Giuliei nu figureaza in baza de date a persoanelor disparute pe site-ul oficial www.interpol.int.