Copii sanatosi printre cei bolnavi psihic

Pentru cativa baieti din Centrul de la Maicanesti, faptul ca nu au familii sau parintii au uitat de existenta lor ii condamna sa stea la un loc cu cei cu dizabilitati. Pentru ei, visul de a ajunge la liceu este unul imposibil.

Printre cei 86 de baieti din Centrul de la Maicanesti sunt copii care nu ar fi trebuit sa ajunga niciodata aici. Nu au nici o forma de retard, singura lor "deficienta" fiind faptul ca sunt orfani sau provin din familii dezorganizate.

Diagnosticul pus copiilor din Centrul de Recuperare si Reabilitare pentru Copii Scolari cu Deficiente Maicanesti este de "intarzieri mintale" in diferite grade. Directorul centrului, Vlad Stan, recunoaste ca nu toti au "ceva la cap" si ca unii dintre ei ar face fata cu brio scolilor "de masa", adica normale. Dovada sunt cei patru copii care in acest moment urmeaza scoala normala din sat si care s-au integrat perfect acolo.

TRAGIC. Mihai, 18 ani, nu are nici o problema mintala, dar sta la internat si urmeaza scoala speciala. Diagnosticul lui: "Provine dintr-o familie dezorganizata". Ar fi vrut sa fie la liceu, dar acum invata tamplaria la profesionala. Care nu-i place deloc. "Dar trebuie sa am o meserie cand ies de aici, ca nu ma angajeaza nimeni", spune trist.

Se pricepe la tenis de masa mai bine decat la fotbalul pe care baietii il joaca in curtea scolii cu o minge sparta.

Jumatate dintre baietii de aici sunt orfani si zece dintre cei care au familie nu vor sa mearga acasa. De altii, parintii nu mai vor sa stie nimic. Fratii Bratu au 14 si 15 ani si o poveste aparte. Mama copiilor il accepta doar pe unul dintre baieti. Il mai viziteaza si il ia si acasa, in vreme ce pe celalalt, facut "din flori", il lasa in centru ca si cum nu ar avea pe nimeni pe lume.

PREGATIRE. La Centrul din Maicanesti sunt baieti cu varste intre 8 si 23 de ani. Copiii urmeaza opt clase la scoala speciala, vizavi de internat, dupa care "cei mai slabi" invata la profesionala agricultura, croitorie sau tamplarie. In vreme ce directorul centrului ne lamurea cati copii are in grija, ce varste au, un ingrijitor intra in birou, intreband naiv: "Domnu’ director, dam cu spray si in camera aia?". "Da, da, da. Ca de obicei, dezinfecteaza peste tot", raspunde precipitat dom’ director.

BANI DE BUZUNAR. Baietii, iesiti in pauza, sunt la inceput sfiosi, raspund la intrebari ca scosi la raport. Numerosi sunt imbracati neingrijit si au incaltamintea ponosita. Unii au hainele de acasa, altii le-au primit de la "ajutoare". Cei mai mici poarta pulovere groase, desi afara sunt 35 de grade C. Un baiat blond si cu ochii albastri marturiseste ca se duce la sapat si la prasit pe la oamenii din sat de la 15 ani. "Dar, doamna, unii isi iau tigari din bani, in loc de ceva de mancare", ii paraste un pusti pe aia mai mari. Baietii au voie sa mearga in sat, numai sa respecte ora la care li se spune sa se intoarca. "Mai mergem si noi sa bem un suc din banii de alocatie", spune un baiat gelat, imbracat cu maiou. Adica din cei 21 de lei primiti lunar. Directorul recunoaste ca unii dintre baieti fumeaza. "Eu le zic sa nu fumeze, dar nu ma asculta", admite Stan, adaugand ca "baietii trebuie convinsi de vorba buna ca sa faca ceva, cu forta nu se poate".

"INTEGRARE". Directorul spune ca ii ajuta pe multi dintre tineri sa-si gaseasca un loc de munca. Un angajator venit de curand este chiar varul sotiei sale, care a vrut sa faca o fapta buna. Despre ce se intampla cu acesti tineri dupa ce parasesc centrul, Stan ne-a spus ca majoritatea se integreaza in propriile familii, cei care au, iar restul se descurca. "Cand merg la Focsani, ma intalnesc cu cate un copil care a fost la noi la centru: multi vand casete sau sacose in piata."

DORINTA. Gheorghita devine agresiv daca cineva ii spune ca nu are parinti. Dorinta lui cea mai mare e ca acestia sa vina si sa-l ia din centru

"SPORT". Una dintre putinele distractii ale pustilor din Centrul de la Maicanesti este fotbalul

CA IN ARMATA. Dormitoarele copiilor amintesc de cele din armata sau dintr-o tabara "modesta" de copii. Camerele sunt uriase, cu cate zece paturi, un televizor si o soba de teracota. Desenele cat un perete, infatisand personaje de desene animate, nu inveselesc golul si raceala incaperilor. Cu exceptia dormitorului unui baiat mai sensibil, "fire artistica" - explica domnul director - , care a decupat hartie colorata in forma de braduti si i-a lipit pe pereti. In dormitorul vecin, un alt baiat si-a lipit langa pat oferte la mezeluri si la scule electrice. Pe post de poza de familie are un bebelus decupat dintr-o revista de profil, chiar la capatai.

Baietii stau in camere in functie de preferinte: cei mai mari stau cate trei-patru, "partea leului", spune Stan. Cei incontinenti stau separat. Baile, la parterul cladirii, au veceuri turcesti ruginite si miros a clor. "E apa foarte dura in zona noastra", explica directorul.

VIATA IN CENTRU. Printre "vedetele" centrului se numara un fan Fuego, care spune ca are casete cu idolul sau, incuiate in sertar. El isi croieste singur hainele, ca dovada pantalonii "la dunga" pe care-i poarta.

Printre cei cinci copii din centru care urmeaza tratament NPI (neuro-psihiatric infantil) se numara si Gheorghita, un baiat orfan cu un comportament imprevizibil. Baiatul nu si-a cunoscut parintii niciodata. Daca cineva indrazneste sa-i spuna ca nu are parinti, Gheorghita devine violent. Ca sa-l mai linisteasca, directorul se preface ca da telefon si-i spune copilului ca acum parintii nu sunt acasa. Dar ca vor veni sa-si ia baiatul. Ionut si Danut sunt apropiati ca varsta. Te privesc zambind, iti iau mana si te mangaie ca sa le dai atentie. Povestesc apoi cum mai au probleme cu cei mari care-i mai lovesc. De fata cu profesoara lor incep sa insire ce cantece au invatat pentru 1 Iunie, de Ziua Copilului, si cat de mult le place aici. Capetele baietilor sunt pline de cicatrice. Personalul care se ocupa de acesti copii este format din patru referenti-educatori, sase supraveghetori. Asistenta medicala e angajata scolii speciale. Majoritatea salariatilor este din localitate si castiga aproximativ cinci milioane de lei lunar.

LA SCOALA. In scoala aflata vizavi de dormitoare, la una din clase, scrie pe tabla: "Dreptul la asociere". "Ce ora avem noi, copii?", intreaba profesoara. "Matematica", spune un elev. "Ei, nu, avem educatie…" "Civica", raspund cativa. In alta clasa, copiii de diferite varste invata sa scrie. Unul dintre fratii Bratu, cel pe care mama il accepta, are un scris caligrafic, dar nu indrazneste sa te priveasca in ochi cand il lauzi. Una dintre profesoare ne intreaba daca ne insoteste cineva de la Protectia Copilului, ca a cerut de mai multe ori ochelari de la ANPCD Vrancea pentru un baietel si nu a primit raspuns. Directoarea DPC Vrancea, Luminita Liciu, promite ca micutului i se vor da ochelari.

CREDINCIOSI. Baietii de la Maicanesti merg des la biserica. Unul dintre ei spune ca s-a dus chiar duminica sa puna flori la mormantul lui Florin, un coleg care a murit anul trecut, la doar 12 ani. "A avut un atac de epilepsie si nu a mai putut fi salvat", explica directorul centrului.

Cinci dintre copii sunt "martori ai lui Iehova", dar numai unul este dedicat noii sale religii. Baiatul, care rade tot timpul si-si arata dintii stricati, nu stie sa spuna cum a ajuns sa faca parte din iehovisti. "Merg la ei (n.r. - martorii lui Iehova) pentru ca citesc Biblia si invat lucruri bune."

RAPORTUL SERA

In vizita pe care au facut-o la Centrul din Maicanesti, francezii au constatat ca personalul este insuficient: "Pentru cei 86 de baieti, 30 de salariati, din care doar trei educatori si, noaptea, patru supraveghetori. Conditiile materiale sunt inacceptabile: 11 dormitoare, fiecare cu cate 10 paturi, fara noptiere sau alta mobila, ceea ce semnifica faptul ca cei mici nu au nici un obiect personal. In camera de «recreere» am gasit 50 de copii inghesuiti in fata unui televizor care urla. (…) Chiar daca nu sufera de handicap, copiii sunt intr-o stare proasta. Dovada este ca 20 dintre ei sunt incontinenti." "Nu dispunem de scutece, precizeaza directorul Vlad Stan. Cateva dormitoare le sunt rezervate lor."

NU RATATI

In ziarul de maine veti citi despre conditiile in care traiesc cele 61 de fete cu dizabilitati din Centrul de la Mihalceni. Copii cu cheia de gat. Nu de la usa casei, ci de la dulapurile unde-si incuie hainele. Stiu cand e ziua lor, dar n-au primit niciodata un cadou.