Copiii cu dizabilitati, imbolnaviti de sistem

Copiii cu dizabilitati internati in Centrul din Movila merg la scoala din comuna si invata cot la cot cu copiii sanatosi. 13 din cei 40 de a-sistati nu au nici un diagnostic in acte, recunoaste directorul centrului. (fotoreportaj de Dan Marinescu)

Fotoreportaj de Dan Marinescu

NEDUMERIRE. Copiii se intreaba ce se va intampla cu ei cand centrul va fi desfiintat, mai ales ca, spun ei, s-au obisnuit cu "mamele lor de schimb"

Copiii cu dizabilitati internati in Centrul din Movila merg la scoala din comuna si invata cot la cot cu copiii sanatosi. 13 din cei 40 de asistati nu au nici un diagnostic in acte, recunoaste directorul centrului.

Conducerea Centrului de Plasament pentru copii cu dizabilitati din Movila (Ialomita) s-a pregatit ca de sarbatoare pentru "marea intalnire" cu presa. A laudat progresele copiilor si s-a plans de personal insuficient. Ba mai mult, nu a uitat sa puna sapunase noi la baie, sa mature curtea de la un cap la altul si sa dea hainute si pantofiori noi copiilor. Pentru ca, dupa cum insusi directorul institutiei marturiseste, facand cu ochiul, "nu poti sa-i tii in permanenta asa curati cum sunt azi". Mai ales intr-un centru aproape pe duca.

SANATOSI. Trenul huruie peste capetele copiilor din curte, insa nimeni nu-l mai ia in seama. S-au obisnuit. Calea ferata este tot ce se vede dincolo de poarta centrului. In rest, pustiu ca-ntr-o localitate parasita. Cei cativa copii din curte sunt atenti la mingea de ping-pong care sare lovindu-se de paletele celor doi concurenti la titlul de campion. Unul dintre ei, imbracat in pantaloni noi si cu adidasi albi, parca abia scosi din cutie, da sa se aseze pe ciment, insa colegul ii sopteste la ureche: "Ba, o sa te murdaresti!". Celalalt nici nu se sinchiseste. Asa s-a obisnuit, spune el. Si-apoi, "doamnele nu se supara pe mine!", adauga copilul. Il cheama Bobi Pandele. Are 12 ani si este elev in clasa a V-a. La scoala ii place si nu prea. Ii e dor de "acasa". Acasa e la bunicu’, si nu la mama care "ne-a parasit de tot. Am incercat sa vorbim cu ea la telefon, dar nu ne raspunde nimeni", spune Bobi, si incepe sa se scarpine nervos cu unghiile murdare. Casandra, sora cu care este in centru, inca o mai asteapta pe mama. Imbracata in uniforma de scolarita, cu guler de dantela la gat, spune ca vrea sa se faca directoare de scoala, ca sa ajute copiii. Are 8 ani, e in clasa a II-a si ii place sa citeasca, desi in centru nu are nici o carte. Cei doi frati sunt diagnosticati cu handicap usor. In realitate, Mocanu Constantin, director al centrului de mai bine de 30 de ani, este de parere ca "de vina e lipsa unei familii, au stat de prea mult prin leagane si centre de copii ca sa mai poata fi fara pata!". Asemenea lor, la Movila mai sunt inca 11 copii, conform statisticilor directorului. Restul, pana la 40 de copii, cati se afla acum in centru, sufera de handicap mediu, accentuat si sever.

AGITATI. Etajul destinat celor cu handicap sever forfoteste cand vine ora somnului de dupa-amiaza, copiii fiind greu de stapanit

IN LICHIDARE. Copiii din centru, exceptand pe cei sapte cu handicat sever, invata la Scoala Generala din Movila. Noua sunt in clasa a X-a, la Scoala de Arte si Meserii, vreo sase in clasa de alfabetizare si 10 in clasa rezervata numai copiilor cu handicap. La scoala merg pe jos, impreuna cu doamna asistenta, un kilometru si jumatate prin toata comuna, "ca sa le zambim oamenilor", ne dezvaluie o fetita care se uita crucis. Radian are 14 ani, dar mai are mult pana sa invete sa scrie si sa citeasca. Face parte din clasa de alfabetizare. Cand a venit in centru, nici sa mearga nu stia, iar pentru a-i scoate certificat de nastere "a trebuit sa alergam vreo doi ani de zile", spune invatatoarea Zoia Popescu. Lucreaza cu astfel de copii de 28 de ani si rau ii pare ca centrul se desfiinteaza, marturiseste femeia, nedumerita de decizia autoritatilor. Inca de-acum doi ani de zile, acestea ii tot "ameninta" cu transformarea centrului intr-un azil de batrani cu probleme. "Cand o vad pe doamna Zoica, parca vad pe Dumnezeu", spune Octaviana, suparata ca poate cu desfiintarea centrului nu o sa mai poata merge "acasa pe la doamna, ca sa o ajut prin gradina". Fata are 16 ani. A terminat 8 clase si s-a lasat de restul. Doarme cu ursuletul langa ea, iar in dulap mai are unul. Deschide usa. Printre rafturile pline de praf si frimituri de paine mucegaita, printre cateva bluze facute ghemotoc, troneaza obiectul ei cel mai de pret: o jucarie de plus alb, data de doamna Zoia. Nu aude bine cu urechea dreapta, iar de cand a suferit un accident de masina, o doare un picior. In rest, pare sanatoasa si e fericita aici, ca are patul ei, desi stramt si prapadit. Nu-i pasa ca peretii sunt cam darapanati, ca incaperea este aproape goala sau ca mirosul este acru si intepator. "In cladire nu s-a mai investit nimic", spune secretarul Consiliului Judetean Ialomita, Stoenescu Constantin. "Ce folos, atata vreme cat se desfiinteaza? Important e ca cei de-acolo au ce manca si ce imbraca". Si toate cheltuielile acestea, spune secretarul Consiliului, s-au ridicat in anul 2005 la peste 5 miliarde de lei vechi, iar in primele patru luni ale anului 2006 suma a ajuns deja la 1 miliard de lei.

PUSTIU. Singura distractie a copiilor, si mai cu seama a celor diagnosticati cu "handicap usor", este tenisul de masa. Ceilalti, cu handicap sever, nu pot nici sa se joace....

FARA PSIHOLOG. Camerele mici si joase, cu peretii cojiti, se impart pe doua etaje: parterul este destinat copiilor cu handicap usor, iar etajul, celor cu handicap sever - "o mica jungla", cum o numea una dintre ingrijitoare. Este ora 13:30 si toti, cu exceptia catorva mai mari, care sunt afara la joaca, merg la culcare. Si azi etajul isi canta povestea trista ca-n fiecare zi. Au uitat ca e sarbatoare, ca au musafiri: unul plange ca nu are bluza de pijama, altul se plimba buimac, de colo-colo, descult pe cimentul rece. Nutica ii ia pe toti si-i imbratiseaza, Iulian mai ca s-ar duce pe-afara, sa faca ce-i place cel mai mult: sa prinda fluturi. "Are 7 ani. Cand a venit aici, nu putea sa mearga. De vorbit, nu prea vorbeste, dar intelege tot", spune educatoarea Steluta Lintes. Colega lui, Nina, are 17 ani dar se comporta ca un copil de 3-4 ani, dupa spusele educatoarei. Nu stie sa se imbrace, scoate doar cateva onomatopee, iar mancarea o baga in gura cand cu mana, cand cu lingura, cu o repeziciune de parca cineva i-ar fura portia. "Din orice, face gheme", spune supraveghetoarea. Irina, tot de 17 ani, e in lumea ei. Se balangane inainte si-napoi, priveste in gol si nu baga pe nimeni in seama. "Cea mai mare realizare a noastra este ca nu mai face pe ea!", spune cu mandrie Steluta Lintes. Singura din grupul celor de 17 ani diagnosticate cu handicap sever care stie sa numere si sa denumeasca culorile este Alexandra. Toate au avea nevoie de psiholog in centru, insa acesta nu exista. "Recuperarea se face numai prin medicamente", spune Cionaru Viorica, asistent medical. Dar nu apuca sa incheie fraza, ca directorul Mocanu o corecteaza rapid, ca nu cumva, zice el, "sa se inteleaga gresit": "Psihologul este inlocuit de profesori de sprijin, cu care cei cu handicap sever fac activitati ludice, iar scolarii, dupa-amiaza, temele. Copiii nostri au facut mari progrese. Din pacate, lipsa parintilor se resimte. De Sarbatori au plecat acasa doar trei". Vorbele directorului se bat cap in cap cu spusele consilierului judetean: "Cate 12 copii vor merge in cate o casuta de tip familial, iar pentru 7-8 dintre ei am luat legatura cu parintii, care si-au luat angajamentul ca ii vor lua acasa". In realitate, rezolvarea problemei acestor copii nu este nici pe departe asa de simpla, cum sustin autoritatile locale. Caci nici copiilor nu prea le-ar da inima branci sa mearga acasa, dand vina ba pe "prietenu’ lu’ mama care nu ma vrea", ba ca "la mama nu am mancare" sau ca "tata ma pune sa stau pe strada sa cer bani la oameni si mi-e rusine!"

LA FEL. In Centrul de Plasament Movila, 13 din cei 40 de copii sunt perfect sanatosi. La scoala sunt elevi silitori si nici nu se deosebesc de colegii lor

PE NEMESTECATE. La centru, suma de bani alocata pe zi pentru hrana unui unui copil este de 70.000 de lei. Pentru a ajunge in sala de mese, trebuie sa traversezi curtea. Copiii mananca intr-o anexa a centrului, care, la fel ca si cladirea principala, arata deplorabil. "Mancarea este foarte buna. Ieri am mancat ficatei. Astazi am mancat supa cu taitei si cartofi cu carne de pui", spune Genica, diagnosticata cu handicap usor. Este in clasa a X-a la Scoala de Arte si Meserii si "foarte isteata", dupa cum o lauda profesorii. Ora mesei este partea zilei cea mai asteptata de copii. Se cam codesc ei cand e vorba de spalat pe maini, mai ales ca apa-i rece, iar robinetele - daca functioneaza doua din cinci, cate sunt. Sapunasele troneaza insa la fiecare chiuveta, cat sa ne impresioneze, vizibil abia scoase din ambalaj. Foamea-i mare, iar rabdarea mica. Odata asezati la masa, copiii infuleca cele doua feluri de mancare aproape pe nemestecate. Educatoarele si asistentele medicale ii mai mustruluiesc din cand in cand, fara succes. Copiii inghit tot cum s-au obisnuit, murdari la gura si pe maini de mancarea ce le mai cade si pe care incearca sa o adune de pe masa.

LAOLALTA. La amiaza, scolarii isi fac temele, ceilalti, cu handicap sever, nu se desprind de lumea lor de neinteles

TRAGIC. Uitati de rude, copiii isi gasesc alinarea in bratele oricui isi arunca privirea catre chipurile lor. O parte din ei isi dau seama ca in lipsa unei familii, tot prin centre isi vor duce copilaria. Ceilalti, vreo 20 de copii cu handicap sever, traiesc in lumea lor, de neinteles pentru nimeni. Sansa ca acestia din urma, care de-abia tin lingura in mana, sa ajunga intr-o casuta de tip familial este mica, daca ne gandim la sarcinile enumerate de secretarul Consiliului Judetean, pe care ar trebui sa le indeplineasca fiecare intr-un astfel de loc: sa dea cu aspiratorul, sa-si incalzeasca singuri mancarea sau sa spele la masina de spalat...

PARASITI
"La noi, sunt copii care n-ar avea ce sa caute in centru. Ei sufera doar din cauza lipsei unei familiii adevarate. De Craciun doar trei au plecat acasa. Parintii le-au promis ca ii mai viziteaza. Nimeni insa n-a mai dat nici un semn de viata" - Mocanu Constantin, directorul Centrului de Plasament Movila

"FABRICA DE ABANDONATI"

Un raport intocmit de SERA, in aprilie 2005, descrie conditiile in care traiesc copiii din Centrul Movila: "Instalatiile sanitare sunt rudimentare: patru sali de baie cu patru chiuvete la 50 de copii, 26 de angajati, din care nici un educator calificat, sala de masa aflata intr-o anexa. Copiii sunt obligati sa iasa afara, indiferent de vreme, pentru a manca. Scoala se afla la o distanta de 1,5 km, traversand calea ferata. (...) Copiii care au intre 4 si 18 ani, baieti si fete ce nu pot fi distinsi, se inghesuie in 14 camere minuscule (in jur de 16 metri patrati), cu cate patru paturi lipite in fiecare dormitor. Cel mai mic dintre asistati este un baietel de 4 ani, Dumitru Sofora. Prezenta lui in centru e o dovada ca se continua plasarea copiilor aici, fara motive. Dumitru a fost primit, doar pentru ca Alexandru (7 ani), fratele sau mai mare, e internat si el in acest centru. Constantin Stoenescu ne declara ca "centrul trebuie inchis cat mai repede". Proiectul consta in ducerea celor 50 de copii de aici la Slobozia inainte de luna iunie viitoare (n.r. - adica iunie 2006), iar ajutorul financiar solicitat organizatiei SERA este de 40.000 de euro". In raport se mai precizeaza ca acest centru, fost "scoala speciala" este de fapt, "o fabrica de copii abandonati si de copii cu dizabilitati", si ca multi dintre cei aflati in centru au doar "handicapul" cauzat de lipsa de afectiune. (Nota redactiei: Raportul SERA din aprilie 2005 a fost trimis redactiei noastre din Franta. Rapoartele de vizita intocmite de SERA au fost facute pentru identificarea de noi proiecte ale fundatiei. SERA nu are nici un amestec in demersul nostru.)

NEAJUNS

De ingrijirea celor 40 de copii se ocupa 23 de angajati. Cele care se ocupa efectiv de copii sunt doar doua asistente medicale, doua infirmiere, doua educatoare, doua supraveghetoare de noapte, plus profesorul care lucreaza cu copiii dupa-amiaza. Ceilalti 14 sunt ba fochisti, ba bucatari... "Prea putin personal avem, se plange directorul. In centru sunt copii care fac pe ei mai tot timpul, care trebuie spalati si schimbati, ajutati sa manance, iar cei cu handicap sever trebuie supravegheati in permanenta. Din pacate, autoritatile locale considera ca si asa suntem prea multi."

LA SCOALA

Copiii din centru au varstele cuprinse intre 6 si 20 de ani. Aproape 30 dintre ei merg la scoala din Movila. Asezati in primele banci, la rugamintea directorului Mocanu, copiii din Centru s-au imprietenit cu colegii lor, desi, ne spune directorul, "la inceput parintii celorlalti s-au impotrivit". In cadrul scolii s-au infiintat si cinci cercuri la care participa si cei de la centru: cercul de literatura, de croitorie, de meserii traditionale, formatie vocal-instrumentala si arta dramatica. Ele se desfasoara de doua ori pe luna. Mircea are 18 ani si este la centru de 10 ani. El s-a inscris la cercul de croitoie, ba si la cel de arta dramatica. Cu toate astea, spune el, "cel mai mult mi-ar placea sa ma fac tamplar, ca sa pot sa am banii mei!".

SOLUTIA AUTORITATILOR

Centrul de Plasament Movila a functionat in 1974, cu peste 400 de copii, ca un internat pentru scoala ajutatoare, ambele cladiri fiind situate in aceeasi curte. Copiii care nu se descurcau la scoala normala erau trimisi de parinti intr-un astfel de orfelinat. Din 2002, scoala a fost desfiintata, iar caminul, trasformat in centru de plasament, a fost preluat de Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Cladirea are mai mult de 50 de ani si, desi Consiliul Judetean Ialomita finanteaza centrul, nu au fost investiti bani in imbunatatiri, cu exceptia montarii unei centrale proprii. Din septembrie a.c. se preconizeaza ca centrul va fi desfiintat, iar 24 de copii din cei 40 vor fi dusi in casute de tip familial. "Aici va trebui sa se obisnuiasca, sa se gospodareasca singuri, vor avea bucatarie, baie cu apa calda in permanenta, dormitoare. La fel ca-ntr-o casa normala, trebuie sa devina si ei responsabili. Va trebui sa invete sa foloseasca masina de spalat, aragazul, aspiratorul", enumera Stoenescu Constantin conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cei mici, "impuse de intrarea in UE". Cat priveste personalul din casute, "el va fi in functie de problemele celor care vor locui in ele. Ceilalti 16 copii din Centrul Movila vor fi transferati fie la parinti, fie la alte centre din Faurei, Urziceni, Slobozia, nici un copil nu va ramane pe drumuri", ne asigura secretarul Consiliului Judetean.

NU RATATI!

Maine veti citi despre copiii cu dizabilitati din Maramures. O fetita sta de doua luni cu fractura de femur, medicii refuza sa o opereze; cei mici sunt internati la Spitalul de Adulti Cronici din Sighet, pentru ca DPC nu are psihiatru.