Copilul disparut - Au trecut pe langa el!

Vladut a murit cu zile. Cei care l-au cautat au fost prea putini si nu au avut dotarea necesara. Vlad Tudor, baietelul de patru ani pierdut prin padurile Niculitelului, a murit cu zile. Daca in Romania ar fi existat dotarea necesara pentru misiuni de cautare, Vladut ar fi zambit acum din bratele parintilor. La ora la care scriem aceste randuri baiatul este dus la cimitir...

ULTIMUL DRUM. Ieri, Vlad Mihail Tudor a fost inmormantat la Constanta. In urma lui raman lacrimi si multe semne de intrebare

Cazul lui Vlad este doar varful aisbergului. In primele noua luni ale acestui an, 45 de copii cu varsta pana in 14 ani au disparut de acasa si au fost dati in urmarire generala pe tara. Dintre ei, pana la sfarsitul lunii septembrie, 12 nu au fost inca gasiti si sunt considerati "cazuri nerezolvate..."

COLABORARE? Din punctul de vedere al autoritatilor care au organizat operatiunile de cautare, Vladut Tudor a devenit "copilul ghinionist". Cei care incercau sa-l descopere in padure au trecut pe langa rapa in care se afla, fara sa-l vada. "Ghinionul" lui Vladut se masoara insa in cifre: a supravietuit singur, in padure, sase zile, dar politistii si jandarmii au batut zona la pas doar in primele doua zile. Apoi s-au concentrat mai mult pe varianta rapirii.

Daca tragedia copilului disparut s-ar fi petrecut intr-o alta tara, poate ca finalul n-ar fi fost acelasi. Pentru ca, in alte state, autoritatile colaboreaza cu societatea civila, urmarind acelasi scop: salvarea copilului.

VOLUNTARI? In Canada, de pilda, exista "Asiociatia de salvare a Copiilor Disparuti" (MCSC), care asista familia si politia in cautari. Exista o intreaga retea de voluntari care participa activ la operatiuni, distribuie fotografii si raspandeste stirea disparitiei, pentru a mobiliza comunitatea. In cazul lui Vladut, familia Tudor si-a lipit singura afisele. O suta la numar.

E drept, au fost si voluntari. Veniti de la Bucuresti - au ramas numai doua zile, veniti din Craiova - doar o zi, dupa care au fost chemati la sediu de patronul care le-a reprosat telefonic: "Ce, ba, ati aparut la TV, sunteti vedete?" Au fost si voluntari din satele din jur - adusi cu arcanul de primarul venit si el la fata locului dupa patru zile de cautari. Dar localnicii erau mai degraba preocupati de "Sarbatoarea Vinului", aflata in plina desfasurare...

Dupa cum vedeti, au fost si in Tulcea oameni care au pus umarul si sufletul in cautarea lui Vladut. Prea putini insa. Daca numarul celor care au periat zona padurii ar fi fost nu de 150, ci de 1.500 de oameni, s-ar fi putut acoperi o arie de 6 kilometri patrati in jurul locului disparitiei in numai cateva ore. De unde insa 1.500 de voluntari intr-un judet ca Tulcea? De unde, intr-o tara cu o populatie de 22 de milioane de locuitori?

CONSILIERE PSIHOLOGICA? Ne intoarcem in Canada, acolo unde MCSC asigura consiliere psihologica familiei copilului disparut. Ce fel de consiliere a primit la noi familia lui Vlad? Va descriem o singura situatie delicata, una din multele pe care le-a avut de indurat intr-o saptamana de agonie... Un anchetator, stand de vorba cu mama baiatului, ii spune "degeaba cautati, doamna, in padure, ca am cautat si noi". "Dar eu ce sa fac, sa stau cu mainile in san, cand copilul meu este acolo?" Si vine raspunsul: "Duceti-va, doamna, ca o sa-l gasiti probabil DECEDAT pe acolo!"

RECOMPENSA? Tot in Canada, MCSC colecteaza fonduri de la oamenii de afaceri pentru recompensele oferite in gasirea copiilor. Sumele anuntate ca premiu pentru informatii ajung si la 30.000 de dolari. In cazul lui Vladut, familia a putut oferi doar 1.000 de dolari. Peste cateva zile, suma a fost marita de un unchi la 10.000 de dolari. "Lasa, ca eu n-am nevoie de masina bengoasa sau de alte chestii, sa fiu eu linistit ca am facut ceva pentru copil", marturisea unchiul din Dacia lui 1310...

Trebuie sa recunoastem ca si la noi un om de afaceri din Bacau, auzind povestea lui Vladut, s-a oferit sa mareasca recompensa cu inca 20.000 de dolari. Numele lui nu figureaza in clasamentul celor mai bogati romani, "Top 300".

DOTAREA POLITIEI? Tot prin tarile dezvoltate, in astfel de cazuri, echipele de cautare lucreaza non-stop. Scotocirea se face pe timp de zi, dar si de noapte, pentru ca acolo politistii dispun de aparatura. "Politia Romana nu are nici macar un sistem de supervizare in infrarosu, marturiseste comisar-sef Gheorghe Chitu, sef Serviciu Urmariri din IGP. Fiecare soldat american are cascheta dotata cu asa ceva! In 1992, cand a trebuit sa facem filaj pentru a-i aresta pe Duduieni, am fost nevoit sa imprumut o luneta pentru vizare pe timp de noapte de la o unitate militara... Exista aparate care pot detecta radiatiile de caldura, dar nu le avem. Tot armata americana le are... Exista amplificatoare de lumina, asa cum au camerele de luat vederi profesioniste. Politia nu le are. Si nici nu speram sa fim dotati cu asa ceva prea curand, pentru ca un astfel de sistem de supervizare in infrarosu, de exemplu, costa peste 400.000 de dolari!" Cati copii ar trebui sa dispara si apoi sa fie cautati cu "mainile goale" pentru ca Politia Romana sa primeasca dotarea necesara unor astfel de situatii?

Singurul aparat de scotocire pe intuneric de care dispun politistii este elicopterul cu viziune nocturna. In cazul lui Vladut, un astfel de elicopter a fost adus abia dupa trei zile...

Din punctul lor de vedere, toti cei care au participat la cautarea lui Vladut si-au facut datoria. Nimeni nu se simte vinovat. Dar acest copil a murit. Iar moartea lui a lasat in urma un sentiment de neputinta si culpabilitate.

"Vladut nu a fost rapit"

Concluziile la care au ajuns anchetatorii din Tulcea infirma toate suspiciunile legate de moartea copilului. Vladut Tudor, baietelul de 4 ani care a disparut in padurea Niculitel, s-a ratacit. A murit de foame, de frig si de sete. Aceasta ipoteza este intarita si de declaratiile procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, Marian Alexandru.

Jurnalul National: Domnule procuror, in acest moment mai sta in picioare varianta rapirii lui Vladut?

Marian Alexandru: In urma analizarii acestei probleme, impreuna cu politia si jandarmii, pana acum nu se confirma varianta rapirii. Nici cea cu premeditare, pentru ca excursia familiei Tudor la Niculitel a fost ad-hoc, parintii s-au decis spontan sa mearga la manastire. Nici macar nu s-au decis asupra destinatiei in momentul plecarii si nici alte persoane nu stiau de planurile lor. Nu se confirma nici varianta rapirii intamplatoare, adica sa fi fost cineva in padure si sa-l fi luat. S-au verificat toate pistele, toate informatiile primite, chiar si de la clarvazatorii care i-au contactat pe parinti, s-au verificat toti bolnavii psihic din zona, eliberatii din puscarie, toti calugarii, satenii, ciobanii si nu s-a descoperit nimic. Plus ca pe corpul copilului nu s-a gasit nici o urma. Si daca era luat in brate, tot ramaneau semne, echimoze (n.r. - vanatai).

Care este adevarul despre data mortii copilului? A murit in bratele tatalui sau cu mult timp inainte?

Cei care l-au gasit au fost indusi in eroare cu privire la data mortii. Trebuie sa luam in calcul insa si starile emotive prin care treceau acei oameni. Nu mai exista nici un dubiu: copilul era deja mort cand a fost gasit. Va dau un singur argument: in urechiusa copilului au fost gasite larve de musca, iar pe deasupra lui roiau deja mustele, ceea ce inseamna ca murise de ceva vreme.

Rezultatele analizelor pe care le asteptati de la IML mai pot schimba aceste concluzii?

Aceste analize ar putea infirma definitiv varianta sechestrarii.

Ati reusit sa reconstituiti drumul parcurs de copil prin padure?

E greu de reconstituit acest traseu, fiind padure, pe jos erau frunze, baietelul avea talpa piciorului mica. S-au gasit insa urmele lui de la marginea rapei pana la locul unde a fost descoperit. Deci baiatul a coborat singur acolo.

Cei care l-au gasit sustin ca hainele copilului era curate...

Nu este adevarat. S-au gasit urme de noroi pe pantaloni, semn ca mergand prin padure a cazut in genunchi sau s-a sprijinit pe fund. Hainele nu erau curate, asta e o certitudine.

V-ati mai ocupat de astfel de cazuri, de disparitii de copii?

Nu-mi aduc aminte sa mai fi fost un asemenea caz, sa fi existat vreun precedent. Pentru noi este un caz deosebit. E adevarat ca si emotia colectiva a fost mare, generata de media. Dosarul este in continuare deschis.