Cordonul litoral, decizie politica

Construirea in anii ’70 a cordonului litoral, prin care s-au inchis toate canalele dintre Complexul de lacuri Razim-Sinoe si Marea Neagra, a provocat pagube mai mari decat s-a anticipat la vremea respectiva.

Construirea in anii ’70 a cordonului litoral prin care s-au inchis toate canalele dintre Complexul de lacuri Razim-Sinoe si Marea Neagra a provocat pagube mai mari decat s-a anticipat la vremea respectiva. Dupa Revolutie s-a adus de cateva ori in discutie, timid, redeschiderea cordonului pentru limitarea pagubelor. Aceasta se poate face cu minimum de resurse, insa este nevoie de o decizie politica.

Separarea Complexului lagunar Razim-Sinoe de Marea Neagra a insemnat un nou proiect ratat pus la cale de Partidul Comunist. Ctitoria viza transformarea marilor lacuri din sudul Deltei intr-un rezervor de apa dulce, care sa fie folosit la irigarea ogoarelor din partea de nord a Dobrogei. Daca pana in 1989 acest scop a fost atins pentru ca sistemul de irigatii era functional, nu acelasi lucru s-a intamplat dupa Revolutie, cand, incet-incet, sistemul de irigatii a devenit o ruina. Numeroase surse confirma faptul ca in acest moment sistemul este practic nefunctional, o parte din el fiind furata pe bucati in anii ’90, iar restul ramas fiind invechit si foarte costisitor de folosit. Practic, apa din Complexul de lacuri Razim-Sinoe nu mai este folosita catusi de putin pentru agricultura. Iar aceasta a atras nenumarate consecinte, care de care mai grave din punct de vedere ecologic. Asa s-a nascut ideea abandonarii proiectului initial si a redeschiderii cordonului litoral, realizandu-se astfel reconectarea la mare a Complexului de lacuri.

Cordonul litoral a fost inchis in 1974 pentru a transforma Complexul de lacuri Razim-Sinoe in rezervor de apa dulce, pentru irigatii in Dobrogea

PLANURILE OAMENILOR DE STIINTA. Despre reconstructia ecologica a zonei Razim-Sinoe a inceput sa se vorbeasca prin 1990, anul in care a fost pus la punct planul de reconstructie a Rezervatiei Delta Dunarii. Intre cele trei brate, Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe, proiectul viza renaturarea amenajarilor agricole si piscicole construite in perioada regimului comunist si redarea lor circuitului natural. Primele care au fost supuse programului de reconstructie ecologica au fost zonele Babina (2.100 de hectare) si Cernovca (1.580 de hectare) din partea de nord a Deltei, in apropierea Bratului Chilia. Lucrarile au inceput in 1994, iar doi ani mai tarziu se vedeau deja rezultatele. Proiectul a fost foarte apreciat de specialistii internationali, primind Premiul Eurosite din partea Comisiei Europene si Conservation Merit Award din partea Fondului Mondial pentru Natura (WWF). Urmatoarea etapa, zona Popina, de 3.600 de hectare, a fost inceputa abia in anul 2000, dupa trei ani de monitorizari si studii. Reconstructia ecologica a amenajarii Fortuna (2.115 hectare) a fost finalizata in noiembrie 2004. In prezent ar fi trebuit sa fie in derulare inca o mare lucrare: fosta amenajare piscicola Holbina-Dunavat (5.630 hectare). Lucrarile erau planificate pentru primavara, fondurile fiind asigurate, insa nu au inceput. Succesul programului de reconstructie ecologica, foarte apreciat in strainatate, reprezinta garantii si pentru deschiderea cordonului litoral.

PASI. Pentru realizarea proiectului ar fi nevoie in primul rand de un studiu efectuat de expertii Institutului National de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunarii" din Tulcea. Inginerii de aici au contribuit de-a lungul timpului la multe lucrari de anvergura in strainatate, iar experienta si comenzile avute ii recomanda ca pe niste profesionisti. In momentul in care studiul ar fi gata, acesta ar urma sa fie trimis la Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, care il va analiza. Pasul urmator ar fi finantarea proiectului fie de la bugetul ministerului, fie prin atragerea de diferite fonduri din tara sau din strainatate. Mai multe institutii financiare europene au fost de acord pana acum sa finanteze proiectul de reconstructie ecologica. Odata asigurati banii, lucrarile fizice la fata locului ar dura aproximativ un an. Etapa cea mai importanta a proiectului ar urma insa abia dupa momentul redeschiderii cordonului. Pentru o perioada de 4-5 ani ar urma sa fie monitorizate si cercetate din punct de vedere stiintific impactul lucrarii si evolutia ecologica a complexului, intervenindu-se din timp in timp cu alte lucrari de mai mica anvergura acolo unde este nevoie.

Articol realizat cu sprijinul Fundatiei Delta Verde

PIEDICI

IDEE. Una dintre sparturile din digul dintre lacuri si mare s-ar putea realiza la sud de statiunea Gura Portitei Desi in teorie suna foarte promitator, previziunile practice pentru ca acest proiect sa fie pornit nu sunt prea roz. Si asta pentru ca este nevoie de o decizie politica. Actualii guvernanti nu par prea dispusi sa continue proiectul de reconstructie ecologica. Astfel, intr-una din sedintele de guvern de luna trecuta s-a discutat despre sprijinirea amenajarilor agricole si piscicole, este clar ca aceasta inseamna stoparea reconstructiei ecologice in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. In plus, exista semnale ca Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nu este dispus sa renunte la rezerva de apa dulce din Razim si Sinoe, chiar daca aceasta nu-si mai are rostul, in favoarea refacerii activitatilor traditionale in zona si a protejarii habitatelor. Ramane de vazut care va fi evolutia situatiei.