Credinţe legate de Mărţişor

1 Martie, o zi ce zburdă pe aripi de primăvară, pictată în simbolurile mărţişorului şi condimentată de aroma ghioceilor.

La început a fost un şnur împletit în alb şi roşu, apoi un bănuţ sau o monedă preţioasă, dar dintotdeauna – o sărbătoare şi un obicei tradiţional românesc. Mărţişorul, la fel ca şi alte obiceiuri, se bazează pe credinţe şi practici diferite de la o zonă la alta. Despre toate acestea ne povesteşte Doina Işfănoni, director ştiinţific la Muzeul Satului: “Timpul acesta al sfârşitului de fe­bruarie, început de martie este un timp care în ca­lendarul şi în credinţele populare este conside­rat pe de-o parte început de an, deoarece în vechime aveam două anotimpuri, în funcţie de naşterea şi moartea vegetaţiei. Pe de altă parte, ca orice început, a adunat o serie întreagă de practici, credinţe şi comportamente ritualice care se petrec nu atât în spaţiul public, cât în cel fami­lial. De aceea ele sunt privite ca taine, ca anumite prac­tici magice cu aspect ezoteric. Acest gen de mister şi secret face din casa fiecărei familii un fel de perimetru sacru în care se pot manifesta tot felul de activităţi a căror finalitate este bunul mers al vieţii, obţinerea unor beneficii în sens fizic, frumuseţe, în sens terapeutic, sănătate, pu­tere, forţă, în sens spiritual, capacitate de a fura minţile”.

DATINA. “Întotdeauna femeile sunt autoarele principale ale acestor moduri de a înfăptui, de a transpune în realitate convingerea şi spiritul acestei datini, spune Doina Işfănoni. De aceea, de regulă, familiile pe vremuri la noi erau legate de ideea aceea a două, trei generaţii care locuiau în aceeaşi gospodărie: mama, bunica, nora şi uneori nepoţii. Acestea fac ca femeia cea mai bătrână din casă, la Mărţişor, să aibă obligaţia de a-l confecţiona. Ziua de 1 este un prag simbolic, de intrare într-un alt timp, într-o altă stare în care trebuie să te găsească pregătit. A fi pregătit înseamnă să te poţi apăra de tot ceea ce putea să-ţi afecteze integritatea înţeleasă ca aspiraţie de bine, de frumuseţe, de sănătate, de putere. Mărţişorul exact aceste funcţii are! Şnurul alb cu roşu, care în vechime însemna împletirea vieţii cu lumina, roşul simbolizând viaţa de la substitutul culorii sângelui, vitalitatea pe care sângele întotdeauna o exprimă, la alb, care însemna şi puritate, şi lumină, şi care duce la un alt tip de simbolism: roşu înţeles ca pu­terea Soarelui, ca putere fertilizatoare, şi albul, care însemna lumina Soarelui care duce la creşterea plantelor. Dar mai are încă o calitate: lumina albă, lumina iernii, care înseamnă răceală, frig, gheaţă. De aceea, mărţişorul luptă pentru vitalitate, pentru fecunditate, dar luptă şi pentru a elimina frigul şi răul acelei lumini albe. Simbolurile care se leagă de firele mărţişorului presupun năzuinţele omeneşti care oferă purtătorului puteri în plus: vitalitate, frumuseţe, puritate.”

TRADIŢII. “Purtatul Mărţişorului era dife­renţiat de la un segment de vârstă la celălalt şi pe sexe. Fetele îl purtau întotdeauna în jurul gâtului, având câte o monedă de aur şi argint ca substitut al strălucirii solare şi lunare. Le purtau şi ca o podoabă, şi ca o fală. La fetele nemăritate şi cele tinere exista credinţa, povesteşte Doina Işfănoni, că Mărţişorul ajută şi la ceea ce se cheamă puterea de a rodi, de a avea prunci. De asemenea, copiii poartă mărţişorul pe încheietura mâinii drepte. În general, încheieturile sunt protejate ca locuri de maximă vulnerabilitate. Femeile căsătorite, femeile bătrâne poartă mărţişorul nu la vedere, ci ascuns pe sub cămaşă, direct pe trup, legat în jurul taliei, pentru a proteja pântecele roditor, deci fecunditatea. Bătrânele şi uneori tinerele poartă Măr­ţi­şorul ca să fie «tari de şale», adică să aibă rezistenţă la muncile care le aşteaptă de acum înainte. Bărbaţii poartă totdeauna mărţişorul la vedere, pe căciulă sau pe pălărie. Sigur că fastuos la tineri, la feciori, la persoanele care sunt între aleşii comunităţii, mărţişorul poate fi puţin dezvoltat, adăugându-i-se mărgeluţe, alături de şnur şi alte elemente de podoabă. Poate că de aici sunt date acele conexi­uni pe care o dată cu trecerea vremii s-au făcut între mărţişor şi această podoabă pe care continuăm să o purtăm ca datină la 1 Martie.”

Citește pe Antena3.ro

Timp de 12 ani, medicii i-au spus unui norvegian că este gras și i-au dat Ozempic. Avea, de fapt, o tumoare de 27 kg în abdomen 

SEMNE. “Există credinţa că în luna martie omul este foarte vulnerabil. Se pot face farmece, se pot face vrăji şi o sumedenie întreagă de lucruri care se leagă, de unde şi această nevoie de protecţie suplimentară realizată prin purtarea metalelor pure, precum aurul şi argintul, care simbolizează protecţia magică pe pământ. Se spune că mărţişorul se pune înainte de răsăritul Soarelui, înainte de a coborî din pat. Să nu atingi pământul până nu îţi legi mărţişorul! În felul acesta eşti protejat. Aşa cum credinţa spune că orice creştin când se dă jos din pat se închină, se roagă lui Dumnezeu să-i ofere încă o zi de putere, aşa şi mărţişorul trebuie pus înainte de a coborî din pat. Este vorba de legătura cu forţele telurice, cu pământul, care poate fi aducător de bine, dar şi de rău, pentru că în credinţa creştină se asociază cu Iadul, care este coborât pe pământ. Mărţişorul se ţine între trei şi nouă zile, în funcţie de Baba Dochia: în Dobrogea acesta se poartă până când vin păsările călătoare, în Transilvania, până când înfloresc primii arbuşti, iar în Muntenia, mărţişorul se pune pe un copac înflorit ca să te bucuri de flori, dar şi de rodul lor. Tot în Muntenia, tinerii cumpără caş dulce şi vin din moneda de aur sau argint pentru a avea pielea albă şi pentru a fi rumeni ca vinul şi la final dau o petrecere”, încheie Doina Işfănoni.

“Un morman de pietre încetează a fi un morman de pietre în momentul în care un singur om, care îl contemplă, vede în el imaginea unei catedrale.”

Antoine de Saint Exupery

“Credinţa e suprema armă secretă, care anihilează toate necesităţile, împrejurările şi pulverizează ha­zardul.”

Nicolae Steinhardt

“Cre­­dinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă.”

Emil Cioran

“Credinţa este o aventură; este curajul sufletului de a înfrunta necunoscutul.”

Henry VanDyke

“Credinţa înseamnă să faci primul pas, chiar dacă nu vezi toată scara.”

Martin Luther King

“Cre­­dinţa nu este un act săvârşit o singură dată, ci o neîntreruptă privire aruncată din inimă lui Dumnezeu.”

A.W. Tozer

“A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru aceas­tă credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.”

Sfântul Augustin