Serialul despre afacerile sefului Par-chetului Urziceni, procurorul Steli-an Guli, continua cu dezvaluirile in-credibile ale inginerului Licu Vale-riu, fost director al SC Rofep SA Urziceni.

Serialul despre afacerile sefului Parchetului Urziceni, procurorul Stelian Guli, continua cu dezvaluirile incredibile ale inginerului Licu Valeriu, fost director al SC Rofep SA Urziceni.

Licu povesteste cum l-a cunoscut pe seful Parchetului Urziceni in calitatea sa de om de afaceri si de sot al directoarei BCR Urziceni. Aflam cum in biroul sau de la Parchet se negociau credite bancare, cum ditamai magistratul intermedia imprumuturi de la camatari sau cum BCR Urziceni reactiona ori de cate ori patronii de firma il calcau pe sotul directoarei pe bataturi. Reclamatiile ulterioare ale inginerului Licu s-au lovit de alte mecanisme bine unse ale justitiei locale, aflate si ele la mila procurorului. Asa vom afla, de pilda, cum a fost posibil ca un dosar sa fie inchis in numai 7 zile, atunci cand invinuitul era asociatul procurorului Guli. La Curtea Europeana a Drepturilor Omului cazul prezentat de Valeriu Licu a fost acceptat. Urmeaza sa aflam in curand care va fi nota de plata pentru "distractia" procurorului Guli. Cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei redam integral povestea incredibila asa cum ne-a fost ea relatata de Licu.

CREDIT BCR CU APROBARE DE LA PROCUROR!. In 1999, dupa ce nu am mai fost director la Rofep, un cunoscut pe nume Dumitru Marian a venit la mine si mi-a propus sa facem o afacere. Mi-a propus sa facem o fabrica de magneti. Initial am refuzat, am crezut ca nu se poate. Dumitru a insistat si mi-a spus ca are o casa pe care o putea pune garantie la banca. Pe directoarea BCR Urziceni, care este sotia procurorului Sterian Guli, o cunosteam si avusesem relatii pe linie bancara, pe vremea cand eram director la Rofep. Am fost la dansa la birou sa intrebam in ce conditii putem avea acces la un credit. Mi-a spus ca nu se poate, ca pe casa lui Dumitru putem imprumuta cam 200 de milioane, iar eu aveam nevoie de circa 800 de milioane. Doamna Guli m-a trimis sa discut cu sotul sau, procurorul, pe care il cunosteam, dar cu care nu avusesem nici un fel de relatii de afaceri. Am dedus ca la BCR Urziceni acest mod de abordare al problemelor era o practica, din moment ce directoarea bancii isi trimitea clientii care doreau sa ia credite la sotul sau, la Parchet. L-am intrebat pe procuror care este treaba si cum pot avea acces la credit. Procurorul mi-a spus ca afacerea trebuie s-o impartim pe din doua, cu el. Adica noi cu carca si el cu vorba pusa la nevasta-sa sa ne dea creditul. Deci nu cerea un comision, cerea procente. Partenerul meu, Dumitru, n-a fost de acord sa impartim jumatate de profit cu procurorul, dar a propus ca firma sa fie impartita in trei parti egale, lucru acceptat de procuror. Am imprumutat astfel de la banca suma de 750-800 de milioane pe numele firmei Mobi Stil Prod, care apartinea in intregime lui Dumitru Marian. Am garantat imprumutul cu acea casa a lui si cu utilajele pe care le-am cumparat. Aici treaba nu a fost in regula, pentru ca noi am cumparat utilajele ceva mai tarziu, nu le-am luat la acordarea imprumutului. Dar treaba a rezolvat-o procurorul cu nevasta-sa. Ne-am inteles ca firma lui Dumitru o vom imparti in trei parti a cate 33% si am dat drumul la treaba. Magnetii pe care urma sa-i producem erau destinati motoarelor mici din industria auto. Eu aveam si piata, si stiinta de a face magneti, Dumitru firma si gajul, iar Guli ne ajutase sa obtinem creditul. Dupa cateva luni, in care ne-a mers mai greu, procurorul a inceput sa ne ceara diverse lucruri. Intai ne-a cerut un telefon mobil pe care sa-l plateasca firma. Apoi a solicitat sa mearga la tratativele noastre cu beneficiarii. Am fost impreuna cu el la Sacele, cu Mercedesul lui, unde s-a recomandat consilier juridic al firmei si unde am obtinut un pret foarte bun.

CONFIRMARE. Plangerea lui Licu a fost acceptata

CAMATA. Aveam greutati cu incasearea banilor pentru ca furnizorii nu plateau prea bine si nici la timp. Dar perspectivele erau evidente pentru ca firma Rofep, concurentul nostru era in pragul falimentului si puteam ramane singuri pe piata. In plus, Guli "imprumuta" tot timpul diverse sume de bani de la firma pe care nu le mai restituia. Telefonul lui ne costa circa 4 milioane de lei lunar si a venit sa-i mai angajam o "cunostinta", una Duzi Nicoleta, care nu facea nimic pentru noi si pe care o angajasem ca sa ii mearga vechimea in cartea de munca. Am mai sesizat ca pe el nu-l prea interesa afacerea, pentru ca era de munca. Pe el in interesau terenurile. Chiar ne-a propus sa implicam firma in tranzactii imobiliare. Se lauda ca la o tranzactie de acest tip in care intermediaza intre cumparator si vanzator castiga foarte multi bani. Noi voiam doar sa facem productie. Urma sa facem acte la firma si el preconiza ca-l va trece pe taica-su ca actionar. Cum firma avea goluri de incasari, am propus sa apelam la credite suplimentare de la banca. Procurorul Guli s-a opus si ne-a oferit solutii alternative: camatarii! Ne-a adus circa 8.000 de dolari de la un oarecare Nitu, pentru care am platit 300 de dolari lunar dobanda. Ne-a mai adus niste bani de la Babagianu, fost viceprimar al orasului, cu care era intr-o stransa prietenie. Ca sa evit sa se mai apeleze la camatarii adusi de Guli am imprumutat niste bani de la fratele meu din Germania, 13.000 de dolari, ca sa restituim ce luasem de la camatari si ca sa putem continua activitatea. Banii au intrat in firma ca aport al lui Dumitru, pentru ca inca nu facusem actele. Greseala mea a fost aceea ca am considerat ca cei doi nu vor putea face magneti fara mine si ca nu ma vor da la o parte. De aceea nici nu m-am grabit cu actele ca sa am si eu calitatea oficiala in firma. La scurt timp aveam sa constat ca m-am inselat.

DESPARTIREA. Exasperat ca procurorul nu facea decat sa incarce firma de cheltuieli, am decis sa iau masuri. Am avut o discutie cu el si l-am informat ca ii desfiintez abonamentul la telefon, ceea ce am si facut. Reactia a fost prompta. Ne-a contactat inspectorul de la BCR si ne-a informat ca trebuie sa rambursam creditul, ca banca nu mai are incredere ca-i putem da banii. Asta desi cu o luna inainte am incercat sa achit circa 400 de milioane ca incasasem niste bani, iar inspectorul de cont mi-a spus ca nu este necesar. Pretextul folosit ca sa ni se puna bete in roate a fost acela ca, din luna septembrie 2001 trebuie sa rambursam cate 100 de milioane lunar. Am decis sa caut un investitor care sa acopere banii bancii. Am gasit o firma interesata sa investeasca, dar Dumitru Marian mi-a spus ca eu nu mai am ce cauta la firma si ca in aceste conditii banca nu ne mai presa cu rambursarea creditului. Practic, potrivit fisei fiscale, incepand cu luna octombrie 2001 nu mai eram angajat al firmei.

Record: 7 zile pentru solutionarea unui dosar de inselaciune

In contextul in care fusesem dat afara de la firma si pierdusem si banii imprunutati de la fratele meu, m-am adresat justitiei. Am facut o plangere la parchetul Urziceni impotriva lui Dumitru Marian, pentru inselaciune. Adica m-am plans fostului meu asociat pe care-l lasasem fara telefon. Eram constient ca nu se putea intampla nimic. Prin rezolutia 651/P/2002 am fost informat ca s-a dispus neinceperea urmarii penale impotriva lui Dumitru. Am atacat solutia Parchetului la Judecatoria Urziceni unde s-a format dosarul penal numarul 2064/2002, rezolvat in numai 7 zile, in care solutia a fost mentinuta pe argumente puerile, cum ca solutiile procurorilor nu pot fi atacate. Sau ceva de genul acesta. Procurorul care s-a ocupat de dosar are nevasta angajata la BCR, subalterna nevestei lui Guli. Am pierdut si recursul care s-a stramutat la Buzau si m-am adresat la Strasbourg, unde mi s-a acceptat dosarul si unde sper sa demonstrez cum am fost escrocat de procurorul Guli si de Dumitru Marian. Am facut o sesizare la presedintie, la Iliescu, in care am aratat ceea ce v-am povestit si dvs. Au trimis sesizarea mea la Parchetul General, iar cazul a fost anchetat de un inspector pe nume Barbulescu. Initial m-au chemat pe mine la Parchetul General si m-au audiat separat. Se faceau ca se mira de ispravile procurorului, iar unii prezenti in birou imi spuneau ca ceea ce povesteam eu e de domeniul incredibilului. Apoi a venit inspectorul asta, caruia ii tremurau suspect mainile, si despre care eu cred ca era un betiv, si a facut un soi de control din birou cu fostul sef de la Parchetul Judetean, procurorul Rascanu. Nici macar nu m-au chemat la confruntare cu Guli, fapt care i l-am reprosat lui Rascanu intr-o convorbire telefonica. Ulterior am aflat ca SRI il supraveghea pe Guli si ca i-au ascultat si telefonul. Bineinteles ca nu s-a confirmat nimic din ce am spus eu. Si asa am ajuns la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.