Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sistemul derivatelor sintetice a fost conceput atat de machiavelic, incat o data cu prabusirea valorii artificiale a acestora, cei expusi nu au fost speculatorii (fie ei individuali, fie institutionali) care au castigat sume imense, ci insasi "vaca sfanta" a sistemului bancar si financiar. Un sistem care a operat pe piata de capital inclusiv cu ceea ce se cunoaste sub numele de datorii suverane, adica datoriile angajate de state pe diferite termene pentru necesitati de ordin intern.
In conditiile mult laudate ale legilor intangibile ale pietii libere, situatia de facto ar fi impus ca structurile bancare si financiare participante volens or nolens in aceste actiuni speculative sa fie lasate sa dispara prin faliment. Numai ca sub aspect politic aceasta ar fi insemnat un urias haos economico-financiar mondial cu efecte inimaginabile in plan socio-politic si ar fi condus simultan si la prabusirea actualului model de ordine mondiala.
De aici, aparita sloganului-scuza din partea factorilor politici din zona amintita: "It's to big to let it fail" – "E prea mare pentru a-l lasa sa esueze, sa falimenteze". Ca urmare s-a trecut la pomparea din banii publici a sumelor necesare recapitalizarii bancilor si acoperirii pagubelor provocate de prabusirea pietei acestor instrumente financiare. Cum dolarul este principala moneda de rezerva valutara internationala, Trezoreria Federala (Federal Reserve) si-a putut permite sa plaseze prin tiparirea de bani sumele imense necesare acoperirii marilor "gauri" din sistemul financiar american, desi asta marea semnificativ datoria publica si asa la nivelul PIB, adica peste 14 trilioane de dolari.
Aceasta situatie a declansat faza intai a discutiilor politice pe plan international, cand pentru prima data dupa al doilea razboi mondial atat o parte a aliatilor traditionali ai SUA, cat si a fostilor competitori geopolitici au ridicat problema reformarii si restructurarii sistemului, regulilor si instituiilor financiare mondiale. Totul, pornind de la premise logice de ordin economico-financiar, dar si de la ceea ce s-a considerat a fi o oportunitate unica de a instaura un nou model de ordine mondiala. Un model in care SUA sa renunte de facto la pozitia de unica superputere si inlocuirea acestuia cu un model multipolar format din grupul tarilor dezvoltate augmentat cu noile puteri economice emergente precum China, Brazilia si India. Tonul initial a fost dat de Franta si de Rusia, urmate apoi si de alte tari pe o voce mult mai coborata.
Au fost explorate sub aspect tehnic mai intai o serie de solutii alternative. S-a propus crearea unei noi unitati monetare internationale constituite dintr-un cos al principalelor monede pe plan international simultan cu crearea unui sistem regulatoriu mai eficient pe piata de capital. Statele Unite au promis sa studieze problema, dar practic nu s-a intreprins mare lucru pe fondul problemei. Si nu intamplator. In aceste zile a aparut o informatie (ce apare intr-o carte ce va fi publicata in Statele Unite in aceasta luna, "Oameni de incredere", autor Ron Suskind), conform careia presedintele SUA a cerut secretarului de Finante in plina criza sa elaboreze un plan menit "sa dizolve Citigroup", intre altele si ca efect al implicarii in operatiunile speculative amintite. O masura de mare impact la opinia publica menita sa raspunda unui val imens de indignare fata de autorii crizei financiare. Si in care victimele au platit oalele sparte fara a primi nici un fel de compensatii. Secretarul pentru Finante, altfel un produs al cercurilor financiare de pe Wall Street, a refuzat tacit sa puna in aplicare indicatia presedintelui. Intervievat de autorul cartii, presedintele Barack Obama avea sa recunoasca ca asa stau lucrurile si ca a fost destul de iritat de actul de insubordonare. Cazul nu a fost insa unul singular, mentioneaza fostul jurnalist de la ziarul Wall Street Journal, "autoritatea presedintelui fiind sistematic subminata sau eludata de experimentatii sai consilieri economici". Un exemplu simbolic despre raporturile de forta intre cercurile financiare si cele ale puterii.
China detine o pozitie speciala azi in lume prin faptul ca in plina criza financiara si economica mondiala este detinatoarea unei rezerve valutare lichide de peste 3 trilioane de dolari pe care ii poate folosi drept o puternica parghie de negociere internationala nu numai sub aspect economic, dar mai ales politic. Atat in relatiile cu occidentalii care au pus o serioasa surdina criticii regimului de la Beijing, cat si cu tarile lumii a treia ce se confrunta cu reale dificultati economico-financiare.
Statele Unite au rezistat cu succes in aceasta prima faza a tentativelor de a se aduce la masa negocierilor internationale propunerile mentionate si care de facto se constituie in anticamera discutiilor privind o noua ordine mondiala multipolara. Grupul celor 20 de tari ce a inlocuit de facto Grupul celor 8 joaca momentan rolul de solutie intermediara. Negocierile asadar se amana, dar tema ramane pe agenda prioritatilor mondiale. Intre timp, nava-amiral americana a continuat sa pluteasca datorita masurilor de urgenta luate, dar fara a reusi sa relanseze cresterea economica dorita. Mai mult, situatia s-a inrautatit o data cu aparitia posibilitatii ca Grecia sa intre in incapacitate de plata.
Va urma
Citește pe Antena3.ro
