Ion Banu s-a ocupat pe vremuri de ţinutele militare ale Regelui Mihai. Le ajusta sau le croia şi, astfel, a cunoscut-o îndeaproape pe Majestatea Sa. Amintirile croitorului care s-a ocupat de ţinutele Regelui până la abdicarea acestuia. O poveste cu un epilog trist şi neaşteptat.

Talent ÅŸi perseverenţă sunt cele două calităţi care l-au făcut pe Ion Banu să devină unul dintre cei mai apreciaţi croitori din ţară. Ba mai mult, să devină croitorul Casei Regale. Mai precis, se ocupa de ţinutele militare ale Regelui Mihai, cunosc�ndu-l �ndeaproape pe vremea c�nd acesta era Voievod de Alba-Iulia ÅŸi fusese numit sublocotenent. Experienţa sa bogată, acumulată �n perioada interbelică, nu putea răm�ne �n umbra vremii.

BucureÅŸtiul de altădată a avut o mare tradiţie �n modă, iar �n frumoasa perioadă c�nd ÅŸi-a căpătat faima de micul Paris, a scos la iveală meseriaÅŸi ÅŸi designeri buni. Atelierele ÅŸi magazinele lor se �ntindeau de-a lungul Căii Victoriei, iar acolo găseai lucruri care rivalizau cu cele de la Paris sau Viena. Pe vremuri, ca să obţii aprecierea Casei Regale a Rom�niei �n materie de haine, trebuia să ai, pe l�ngă experienţă, har, inspiraţie ÅŸi... diplomaţie. Să nu omitem că �mbrăcămintea-standard a celor patru regi ai Rom�niei a fost haina militară.

DIN �NT�MPLARE. Pasiunea ÅŸi talentul lui Ion Banu (născut la 2 februarie 1914, �n Comarnic) pentru "croitorit" au apărut de la o v�rstă fragedă. O păţanie l-a făcut să descopere că are m�nă bună: "Aveam vreo 5-6 ani ÅŸi mama mi-a cumpărat un costumaÅŸ, cu ocazia Sărbătorilor de PaÅŸte. AÅŸa se obiÅŸnuia atunci. Trebuia să primeÅŸti un lucru nou, ca să-ţi meargă bine tot anul. Nu ÅŸtiu cum am reuÅŸit, dar, din joacă, am agăţat haina ÅŸi am rupt-o din faţă p�nă-n spate. N-am spus nimănui de păţanie. Am luat frumos hăinuţa, m-am dus �n magazie ÅŸi am cusut-o de m�nă. După aceea, am călcat-o pe un butuc de lemn ÅŸi am presat-o at�t de bine �nc�t nu s-a cunoscut o perioadă bună că haina a fost ruptă".

Şi-a dorit dintotdeauna să devină inginer, �nsă părinţii nu l-au putut ajuta �n acest sens. AÅŸa că a plecat singur să facă meserie. "Ambiţia mea era să fac o meserie bună. Dar, dacă nu am putut să dau la Inginerie, atunci mi-am zis să fiu un maistru iscusit, ca să obţin un venit la fel de bun ca al unui inginer. Şi aÅŸa s-a ÅŸi �nt�mplat." �n această meserie migăloasă s-a "modelat" de la 13 ani. La 16 ani era deja lucrător-croitor, căut�nd �n permanenţă să se instruiască ÅŸi să fie cel mai bun. La 20 de ani era patron de atelier cu toate actele �n regulă, iar pe vremea aceea, ca să deschizi o firmă, era necesară susţinerea unui examen la Camera de Muncă.

�n perioada stagiului militar, Ion era preferatul tuturor ofiţerilor superiori datorită m�inilor sale "de aur". La expirarea termenului stagiar nu a fost lăsat să plece ÅŸi l-au făcut maistru-militar. "Pentru că mă specializasem �n ţinute militare, eram căutat de toţi locotenenţii ÅŸi generalii care făceau parte din Consiliul Regal. Dar cel mai des �l �mbrăcam pe aghiotantul Regelui Mihai, colonelul Bosi. La un moment dat, au hotăr�t să mă angajeze croitorul Casei Regale.

NEPRETENŢIOS. La v�rsta de 25 de ani, Ion Banu era recrutat ca maistru-croitor la Batalionul de V�nători de Munte, Sinaia, proprietatea Majestăţii Sale, Regele Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen. L-a cunoscut �ndeaproape pe vremea c�nd acesta era Voievod de Alba Iulia ÅŸi fusese numit sublocotenent. "Fiind maistru, eram chemat la Castelul PeleÅŸ de fiecare dată c�nd venea Regele de la BucureÅŸti ca să-l pregătesc de festivităţi. �i ajustam sau �i croiam ţinutele militare, din care nu lipseau accesoriile � decoraţiile ÅŸi insignele erau la loc de cinste".

Prin renunţarea Principelui Carol la tron, fiul sau, Mihai, a devenit moÅŸtenitorul tronului �n 1925, la v�rsta de 3 ani. Peste numai doi ani va deveni rege, deoarece Ferdinand I a murit �n noiembrie 1927, răpus de cancer. �n v�rstă de numai 5 ani, micul rege nu este �mbrăcat �n uniforme militare, apăr�nd �n fotografiile oficiale �n cămăşi sau maieuri albe, sau chiar �n costum de baie. �nsă tatăl său va schimba "politica" vestimentară a fostului rege-copil după �ntoarcerea pe tron, �n iunie 1930. Mihai a fost numit "Mare Voevod de Alba-Iulia", ÅŸi costumat �n concordanţă cu statutul sau, �n uniforma militară.

"La Castel, Regele Mihai stătea de marţi p�nă vineri, c�nd pleca la BucureÅŸti pentru chestiuni arzătoare" �şi aduce aminte domnul Banu de �nceputul relaţiei sale profesionale cu Majestatea Sa. "�n primăvara anului 1947, trebuia să fiu trimis �n Franţa pentru obţinerea diplomei de angajare pentru postul oferit. S-a revocat �nsă ordinul plecării mele pentru că se �mirosise� abdicarea Regelui. Ştiind faptul că unitatea mea urma să fie mutată la SighiÅŸoara, la 13 martie 1947, am cerut demisia la cerere ÅŸi am primit aprobarea trecerii �n rezervă. Patru zile mai t�rziu, unitatea mea defila deja la gară", spunea fostul maistru-croitor. "Regele Mihai nu era un personaj pretenţios ÅŸi nu vorbea de sus. Ba, dimpotrivă. Singurul lucru pe care nu putea să-l suporte era să nu fii punctual. At�ta tot".

�n perioada războiului, iscusitul croitor a fost chemat de Comandantul Aviaţiei engleze, MareÅŸalul Stephenson, care i-a cerut să-i facă echipamente sport. "De c�te ori mergeam la el, MareÅŸalul vorbea cu mine doar prin translator. La finalul războiului, MareÅŸalul a fost at�t de impresionat de "capodoperele" mele �nc�t a vrut să mă ia cu el �n Anglia. Am refuzat, dar mai t�rziu mi-a părut rău că nu am acceptat acea propunere generoasă". "E păcat de meseria pe care o cunoÅŸti să-ţi pierzi timpul de pomană aici. Eu te voi face un mare domn", i-a spus MareÅŸalul talentatului croitor.

După abdicarea Regelui, domnul Ion Banu ÅŸi-a continuat meseria ca patron de atelier, la Sinaia. "Pe l�ngă croitorit ÅŸi schi de performanţă, o altă mare pasiune a mea au fost motocicletele. Pe atunci aveam o motocicletă nemţească Victoria, cu care am străbătut ţara �n lung ÅŸi-n lat. Un litru de benzină era 1 leu ÅŸi 50 de bani", �ncheia domnul Banu un capitol din povestea vieţii sale.

COCHETA. �n afara amintirilor domnului Ion Banu, legate de ţinutele Regelui, �nt�mplarea a făcut ca doamna Marina Tudoran, vecină cu bătr�nul croitor din Sinaia, să aibă amintiri legate de ţinutele Reginei Maria. "De la mama ÅŸtiu că Regina Maria avea un cult pentru portul popular rom�nesc, fapt pentru care a creat ateliere de producţie ÅŸi creaţie �n incinta Castelului unde făceau costume extrem de rare, de elegante, pentru anumite zile naţionale c�nd ea �nsăşi �mpreună cu domniÅŸoarele de onoare ÅŸi cu fetele din anturaj le purtau." Pasiunea ei specială pentru costumul popular rom�nesc a creat astfel o adevărată modă. Majoritatea fetelor de măritat din perioada c�nd Maria era Principesa MoÅŸtenitoare aveau �n garderoba lor c�te un costum popular. "Tot de la mama mea ÅŸtiu că Regina Maria era o mare cochetă (domniÅŸoarele care o admirau, printre care ÅŸi mama mea, aveau ocazia să o vadă pe aceasta merg�nd cu ÅŸcoala, cu �nvăţătorii ÅŸi profesorii lor la colindele de PaÅŸti) ÅŸi o mare admiratoare a culorii mov. De aceea la �nmorm�ntarea ei sicriul a fost ornamentat cu voal mov", subliniază Marina Tudoran.

Europeană prin educaţie ÅŸi prin mentalitate, Regina Maria nu ÅŸi-a ascuns niciodată preocuparea pentru vestimentaţie ÅŸi slăbiciunea pentru bijuterii ÅŸi parfumuri. Devenită regină �n 1914, �n prag de război, Maria va adopta ca vestimentaţie oficială uniforma de RoÅŸiori, dar ÅŸi veÅŸm�ntul alb de soră medicală. Din dorinţa de a fi c�t mai plăcută ÅŸi de a-i impresiona pe cei cu care venea �n contact, Regina Maria era foarte interesată de aspectul ei. Toaletele, achiziţionate de la Casa Patou din Paris trebuiau să-i pună �n valoare distincţia ÅŸi frumuseţea, să impresioneze prin fast ÅŸi strălucire.

Pentru achiziţia unor toalete somptuoase, trecea peste temutele restricţii ale regelui Carol I. O contemporană o descria �n felul următor: "�mbrăcată �ntotdeauna �n rochii frumoase ÅŸi de mare efect din tul vaporos ÅŸi muselină, �mpodobite cu ţechini sau pene ori brodate". Bijuteriile ei erau minunate, iar Carol I achita notele de plată ale acestora. Coroana ei din aur, cunoscută din fotografiile istorice care redau frumosul profil al Reginei cu această impresionantă podoabă pe cap, reprezintă o inestimabilă piesă de artă lucrată la comanda familiei princiare de Casa pariziana Falize. Prinţesa Maria sugera celor cu care venea �n contact imaginea unei actriţe ÅŸi nu a unui personaj princiar. "Frumoasa regină se regăsea �n mătăsuri de brocart ÅŸi voaluri vaporoase, purta bijuterii grele, primitive aproape, imaginate pentru a se potrivi cu decorul", aÅŸa o descria Prinţesa Ana Maria Calimachi.

UNIFORMA. Desigur, este necesară o trecere �n revistă a vestimentaţiei regilor Rom�niei. �ncă de la instalare, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (a urcat pe tronul Rom�niei la 10 mai 1866) a adoptat ca �mbrăcăminte oficială uniforma de ofiţer, �n primul r�nd pentru a-ÅŸi spori autoritatea �n condiţiile �n care mulţi �l considerau un "venetic". Carol I le-a impus ÅŸi membrilor familiei regale comportamentul ÅŸi veÅŸm�ntul său sobru. Chiar ÅŸi la �nt�lnirile particulare cu politicienii rom�ni regele apărea �mbrăcat �n uniforma militară, ceea ce impunea o atmosferă sobră, cazonă. P�nă �n ultimele clipe ale vieţii, Carol I a apărut �mbrăcat �n unifoma de ofiţer, veÅŸm�nt �n care a ÅŸi fost �ngropat. Carol I nu a avut urmaÅŸi, succesor fiind desemnat nepotul său, Ferdinand. Acesta a adoptat stilul militar de �mbrăcăminte al unchiului său, chiar ÅŸi la �nt�lnirile particulare. Chiar dacă uneori adopta o ţinută "civilă", c�nd se �nt�lnea cu apropiaţii săi sau cu politicienii, �n ceremoniile oficiale ţinuta militară s-a menţinut, fiind simbolul autorităţii monarhiei. Carol al II-lea apare �ncă de mic �n fotografiile oficiale �mbrăcat �n uniforma militară. Mai t�rziu, pentru a sugera apropierea de "talpa ţării" a fost fotografiat chiar ÅŸi �n straie de ciobănaÅŸ. Dar nu degeaba Carol al II-lea ÅŸi-a atras porecla de "regele-playboy": vestimentaţia sa a devenit, cu timpul, adecvată acestui statut. �nsă, după ce va deveni rege (iunie 1930), Carol al II-lea va adopta ÅŸi el ţinuta militară.

EPILOG. La puţin timp după interviu, Ion Banu a murit, la v�rsta de 93 de ani. Nefericita �nt�mplare ne-a dus cu g�ndul la o coincidenţă uluitoare. Croitorul oficial al reginei Marii Britanii, Sir Hardy Amies, a �ncetat din viaţă �n 2003, tot la v�rsta de 93 de ani. Sir Hardy a petrecut 48 de ani �n serviciul reginei. Tot el a creat hainele prinţesei Diana ÅŸi actriţei Vivien Leigh. A fost numit �n funcţia de croitor oficial al reginei �n 1955 ÅŸi a creat pentru aceasta zeci de modele �n fiecare an, de la rochii de bal p�nă la haine de zi cu zi. Amies ÅŸi-a deschis o casă de modă �n 1946 ÅŸi ÅŸi-a creat un stil considerat de rivalii săi "bătr�nesc ÅŸi lipsit de eleganţă". TotuÅŸi, respectul său pentru dorinţa reginei de a purta haine mai degrabă confortabile dec�t elegante i-a adus, �n 1989, un titlu nobiliar.

Ion Banu, chiar dacă nu a fost recompensat cu un titlu nobiliar, a dus cu el, dincolo, prestanţa unor ţinute ce aparţin vremurilor demult apuse.

Muza Regelui Ferdinand, cea purtătoare de noroc

Marina Tudoran are o amintire specială legată de Casa Regală a Rom�niei. "Bunicul meu era o persoană extraordinar de pedantă ÅŸi educată ÅŸi ţinea o parte din registrele contabile ÅŸi de achiziţii ale Casei Regale de Hohenzolern la Castelul din Sinaia. �ntruc�t era o persoană jovială, făcea parte din anturajul Regelui Ferdinand �n mod special, deoarece erau destul de apropiaţi ca v�rstă. El era invitat să joace �n fiecare zi de joi a săptăm�nii biliard. Acest lucru nu se petrecea la Cazinoul din Sinaia, ci la o viliÅŸoară situată l�ngă actualul Hotel Stăvilar care mai apoi a devenit muzeul de ceramică al Castelului PeleÅŸ Sinaia (Vila Ceramica). Acolo, �n fiecare joi, Regele Ferdinand obiÅŸnuia să joace biliard �mpreună cu prieteni foarte apropiaţi, unii chiar �n slujba lui. Acesta avea un respect deosebit pentru salariaţii săi ÅŸi o preţuire deosebită ÅŸi pentru familiile lor. Bunica mea era o femeie extrem de frumoasă, t�nără ÅŸi se �mbrăca deosebit. A atras, desigur, atenţia ÅŸi admiraţia Regelui Ferdinand. Astfel �nc�t acesta, c�nd avea �nt�lnirile pentru jocul de biliard, �l ruga pe bunicul să fie �nsoţit ÅŸi de bunica mea, �ca muză ÅŸi purtătoare de noroc�, după cum �i spunea Ferdinand. Din păcate, această viaţă frumoasă a bunicii mele s-a terminat �n 1929 o dată cu decesul bunicului".

"�n primăvara anului 1947, trebuia să fiu trimis �n Franţa pentru obţinerea diplomei de angajare pentru postul oferit. S-a revocat �nsă ordinul plecării mele pentru că se �mirosise� abdicarea Regelui. Ştiind faptul că unitatea mea urma să fie mutată la SighiÅŸoara, la 13 martie 1947 am cerut demisia la cerere ÅŸi am primit aprobarea trecerii �n rezervă" Ion Banu

"Ambiţia mea era să fac o meserie bună. Dar, dacă nu am putut să dau la Inginerie, atunci mi-am zis să fiu un maistru iscusit, ca să obţin un venit la fel de bun ca al unui inginer. Şi aÅŸa s-a �nt�mplat. �n această meserie migăloasă m-am �modelat� de la 13 ani. La 16 ani eram deja lucrător-croitor. La 20 de ani eram patron de atelier cu toate actele �n regulă" Ion Banu