Cseke şi Boc sau atentatul asupra naţiunii române

Dacă aş scrie pe măsura fărădelegii plănuite, consecinţă a intenţiilor de "reformă" ale ministrului nesănătăţii, ar trebui să vituperez – cum nu imi este felul – părând că mănânc unguri pe pâine, în stilul România Mare. Sau, ca să fiu imparţial şi mai aproape de adevăr, părând că mănânc proşti pe pâine. Aş pomeni atunci despre monstruosul hibrid aflat la putere, născut din împerecherea unui ungur atipic, Attila Cseke de la Mărghita cu un moţ atipic, Emil a’ lu’ Boc din Răchiţele, un produs de inepţie – căci de concepţie nu încape vorbă –, care l-ar face pe Horia să se răsucească în mormânt, dacă ar vedea astăzi sfidarea dreptului la sănătate şi asistenţă medicală al poporului român.

Nevrând asta, vă las pe dumnea­voastră să judecaţi drept, strâmba judecată a ministrului Cseke şi preţul plătit UDMR-ului de către PDL, pe spinarea românilor bolnavi. Exemplul reprezentativ pentru lipsa oricăror criterii ministeriale – fie ele obiective (de situaţie, adresabilitate, statistice) sau umanist-europene – îl constituie intenţia desfiinţării noului Spital din Gura Humorului, faptul dovedind clar un singur lucru: pedepsirea comunităţilor locale care au o altă opţiune electorală decât cea PDL-istă sau UDMR-istă la nivel de primării, asociată impotenţei admi­nistrative.

Iar luarea deciziilor ministeriale cu degetul pe o hartă, bălmăjind din ochi distanţa de la spitalele desfiinţate până la centrele medicale ceva mai moderne, îmi aminteşte de un alt dictator de import, gruzin de data asta, pe nume Iosiv Vissarionovici Stalin care, tot cu unghia, marcase viitorul traseu al Canalului, menit şi el unui crud atentat antiromânesc, însă ceva mai făţiş.

Spitalul din Gura Humorului, unitate cu locaţie nouă, cu investiţii de extindere şi modernizare chiar în derulare actuală cuprinde secţii de boli interne, chirurgie, radiologie, obstetrică ginecologie, neonatologie, pediatrie, gastroenterologie, neurologie, boli profesionale, laborator de analize medicale, cameră de gardă şi urgenţe, cabinet de planificare familială, dispensar de pneumoftiziologie (TBC) şi farmacie cu circuit închis. Acestea, adăugate saloanelor confortabile de câte patru paturi cu grup sanitar, răspund unei patologii "medii" sub aspectul complexităţii, care, neputând fi inves­tigată ambulator şi tratată la domiciliu, necesită spitalizare, fără a reclama însă dotările unui centru medical sofisticat.

Altcumva spus, cei mai mulţi dintre cei peste 65.000 de locuitori ai urbei şi ai nenumăratelor sate afe­rente găsesc alinarea suferinţei aici. Ieftin şi scutiţi de deplasările lungi şi statul pe la uşile de la judeţ. Căci oraşul este la întretăierea drumurilor Mânăstirii Humorului şi Poienii Micului, Voroneţului, Stulpicanilor, Negrilesei, Cacicăi şi Câmpulungului, toate acestea însemnând distanţe de zeci de kilometri la care, dacă spitalul ar dispărea, s-ar adăuga cei 35 de kilometri dintre Gura Humorului şi Suceava.
Un drum în plus, adesea înzăpezit, oricum, devorator de carburant şi de timp, atunci când moartea nu dă timp. Venind şi cu argumentul statistic (indicii "de utilizare" şi "complexitate" în creştere), Spitalul din Gura Humorului nu întrunea nici un motiv pentru a fi atins de "reformă", cu atât mai mult cu cât comunicatul ministerial afirma că măsurile sunt menite "funcţio­nalităţii sistemului şi tratamentului corespunzător al pacientului", fiind determinate "mai puţin de pro­ble­mele financiare".

Dacă ar fi un fapt izolat, datul cu stângul în dreptul, în cazul ministrului Attila Cseke, ar putea fi pus în seama limbii române care, nefiindu-i şi limbă maternă, îi poate juca inocente feste. În guriţa domniei sale, un argument al desfiinţării spitalelor este existenţa unei singure linii de gardă, pacientul găsind "la urgenţă", după caz, medicul unei singure specialităţi, fie el internist, fie, de pildă, chirurg.

Desfiinţând aşadar un întreg spital şi un întreg serviciu de gardă cu specialişti, bolnavii "de urgenţă" nu vor mai găsi în acel loc nici un medic şi nici un spital, ceea ce, după capul domnului ministru – logic, nu? – este în avantajul lor. Al morţii lor. Mai mult decât atât, ministrul Cseke intenţionează să înfiinţeze "centrele de permanenţă", unde se vor perinda, cu un chef de lucru ne­mai­po­me­nit... medicii de familie. Adică medici fără nici o specializare, sătui până peste cap de birocraţie. Iată avantajul ca un ministru al Sănătăţii să fie un notar, absolvent al unui liceu industrial de pe lângă ţarcul de la Balc.

Argumentul cu care - în cazul Spitalului din Gura Humorului – mi­nistrul nădăjduia să-i "facă din vorbe" pe membrii personalului medical, a fost acela că unitatea va deveni o sec­ţie exterioară a Spitalului Judeţean Su­ceava şi că doar angajaţii din secto­rul administrativ vor fi afectaţi prin dis­ponibilizare. Adică, divide et im­pe­ra.

Declaraţiile de "om pragma­tic" ale directorului Casei Judeţene de Asi­gurări Suceava (un individ care, ca şi Gheorghe Flutur, crede că a fi  "prag­matic" e de bine şi că înseamnă nea­părat "inteligent") de-a dreptul inu­mane şi crude, clamând ghilotina eco­nomiei de piaţă când este vorba des­pre boală şi viaţă, l-au contrazis pe mi­nistrul Cseke.

Cât despre cele ale di­rectorului Spitalului Judeţean, Va­si­le Râmbu, ele au pus capac: Spita­lul Judeţean Suceava nu îşi poate permite dublarea secţiilor cu cele de la Humor şi nici cheltuieli suplimentare pentru acestea. Pe scurt, la puţină  vreme după "trecerea la Suceava", acest nou spital – înghiţind doar în ul­ti­mul an, pentru moder­nizare, peste 7 miliarde de lei – va deveni "o secţie de îngrijiri paleative destinată bola­v­ilor în stadii finale de boală". Adică, o morgă pâl­pâi­toare, exact în centrul veselului orăşel turistic.

După lege, desfiinţarea unui spital orăşenesc nu se poate face însă decât cu aprobarea Consiliului Local. Şansa reuşitei ministrului Attila Cseke se va lovi, foarte probabil, de reprezentanţii comunităţii locale, care cunosc şi susţin  nevoile de asistenţă medicală ale acesteia.

Normal ar fi ca acum să continuu, de pildă, prin a scrie şi despre intenţia de desfiinţare, sub tandemul Boc-Cseke, a unicului spital din Delta Dunării, cel de la Sulina. Cedez însă spaţiul altui coleg doritor, care nu ar avea decât să înlocuiască, în acest text, toponimele.

Mă întreb totuşi ce va fi vrând să spună Gheorghe Flutur în urmă cu câţiva ani, când declarase că "noi, PDL-ul şi UDMR-ul, avem aceeaşi grupă de sânge". Şi unde aveau mă rog sângele ăsta?... Pe mâini?