Cum l-a ascuns Ceausescu pe cel mai vanat terorist: SACALUL

Cel mai temut terorist al anilor ‘80 a avut barlog sigur in Romania. Primea misiuni de la Ceausescu, bani si arme de la Securitate. Paradox: de cate ori isi facea aparitia in Bucuresti, ofiterii USLA care aveau misiunea sa-l captureze erau trimisi de sefii lor sa se bronzeze pe Litoral. Asa, ca sa nu se intalneasca, din intamplare, cu "vanatul".

Ucidea cu sange rece, cu trei gloante in cap. Cu acelasi calm planifica atentate cu bomba. Le regiza si lasa altora sarcina sa le duca la indeplinire. Il vanau CIA si Mossad. Il curtau Arafat si George Habash. Ceausescu il cocolosea. Ii dadea bani, arme si gazduire, cerandu-i in schimb sa-i rezolve murdarele rafuieli cu adversarii politici din Diaspora.
Oficial, si la noi in tara, Carlos era un proscris. Fotografiile lui erau agatate pe pereti, la punctele de frontiera. Fotografii vechi, care n-aveau nimic in comun cu infatisarea reala a teroristului. Unitatea antitero primise misiunea sa-l captureze cand intra in Romania. Paradoxal, cand "Sacalul" intra in Bucuresti, ocrotit de un grup de "initiati" din "celula R" a Securitatii, ofiterii care-l aveau in lucru erau trimisi la plimbare, pe Litoral. Dupa ‘90, colonelul Nica, ofiterul care pastra contactul cu temutul terorist, a confirmat legaturile Securitatii cu "Sacalul". La scurta vreme, Nica si colaboratorii sai apropiati au murit de cancer. Secretele lor i-au insotit in mormant. Teroristul a fost prins in Sudan si condamnat pe viata, in Franta. N-a vorbit nimic despre misiunile primite de la Ceausescu si nici nu va vorbi. Ancheta declansata la Bucuresti de justitia europeana a murit in fasa, din lipsa de probe. Iar dosarele SIE pe aceasta tema (caci cele SRI nu contin decat file albe) vor ramane bine incuiate, clasificate pentru inca multi ani.

Povestea unui gangster in slujba revolutiei mondiale
Cunoscut sub numele de "Carlos ", alias "Sacalul", venezuelanul Ilici Ramirez Sanchez este considerat si acum unul dintre cei mai cruzi si abili dintre teroristii internationali ai ultimelor decenii. Cu mult timp inainte ca atentatele de la 11 septembrie 2001 sa-l fi adus in atentia lumii pe seicul saudit Ossama ben Laden, "Sacalul" a fost cautat cu indarjire de cele mai importante servicii secrete occidentale, care l-au considerat "creierul" unor atacuri teroriste spectaculoase, soldate cu numerosi morti si raniti, dar si cu importante pagube materiale.

Cel mai vanat terorist
Ani la rand, "Sacalul" a fost "vanat" de CIA, FBI, serviciile speciale franceze si Mossad. Norocul a fost de partea agentilor francezi ai DST (Directia Supravegherii Teritoriului), care l-au capturat in anul 1994, pe teritoriul Sudanului. Adus la Paris, in conditii de maxima siguranta, Sanchez a fost judecat si condamnat la inchisoare pe viata. Cu mult timp inaintea arestarii sale s-a stiut ca "Sacalul" si-a asumat calitatea de "brat inarmat" al miscarilor extremiste musulmane. De asemenea s-a mai stiut ca Ilici Ramirez Sanchez s-a bucurat si de ajutorul constant al serviciilor secrete ale tarilor comuniste, inclusiv Romania.
Pe parcursul cercetarilor, care au durat pana in 1997, s-a mai aflat ca raporturile sale cu Securitatea au fost deosebit de complexe. Marea surpriza a aparut in momentul in care s-a constatat ca, in timp ce agentii occidentali il cautau prin toate colturile lumii, "Sacalul" s-a miscat nestingherit prin tara noastra, iar Directia de Informatii Externe (DIE) din cadrul Securitatii lui Ceausescu nu a ezitat sa-l foloseasca pentru rezolvarea unor "afaceri murdare" legate de anihilarea unor contestatari ai regimului comunist aflati in Occident.

Biografie de gangster
cu scoala la Moscova Pana la un anumit punct, biografia "Sacalului" este asemanatoare, atat prin originea lui sociala, cat si prin fanatismul convingerilor sale politice cu cea a multor anarhisti celebri. S-a nascut la 12 octombrie 1949, la Caracas, fiu al unui avocat deosebit de bogat, simpatizant al Partidului Comunist Venezuelan.
La doar 17 ani, Ilici Sanchez a aderat la Miscarea Studentilor Comunisti din aceasta tara si in 1964 a plecat intr-o tabara de tineret organizata in Cuba. In 1968 si-a inceput studiile la Moscova, unde s-a inscris la cursurile Universitatii "Patrice Lumumba", studii pe care insa nu a mai apucat sa le termine.
La inceputul anilor ‘70 a fost retinut si anchetat de autoritatile sovietice pentru participarea sa la un atac incheiat prin devastarea Ambasadei Libanului din Moscova si ceva mai tarziu a fost expulzat din URSS. Dupa o scurta perioada de timp petrecuta in Berlinul de Est s-a stabilit in Liban, la Beirut. In 1972 a plecat si de aici si s-a mutat la Londra, unde s-a inscris la cursurile London School of Economics (Scoala de Economie Politica).
Inca de pe atunci avea o prezenta fizica impresionanta: solid, inalt de peste 1,90 m, cu infatisare specific latino-americana, subliniata de tenul masliniu, fata rotunda si parul negru ca pana corbului. Alaturi de limba spaniola vorbeste curent franceza, engleza, germana, italiana, rusa si araba. Putinele fotografii din timpul tineretii sale il prezinta purtand ochelari fumurii. In timp ce majoritatea lumii il considera "un asasin platit" ori "o fiara dispusa oricand sa ucida cu sange rece", simpatizantii care ii impartasesc idealurile il cred si acum "un revolutionar total", "o legenda vie" sau "un geniu al actiunilor directe".
Citate in marturiile unor oameni care l-au cunoscut indeaproape, cateva afirmatii ale "Sacalului" confirma insa primele opinii. Se relateaza ca el era mandru de recunoasterea sa ca gangster profesionist si ucigas feroce.
Intr-una dintre confesiunile sale s-ar fi laudat ca "Mi-am ucis victimele, in mod normal, prin trei impuscaturi". In alte ocazii, el s-ar fi autocompatimit in mod cinic: "Nu-mi este usor sa impusc pe cineva chiar intre ochi tocmai cand ma priveste si in special cand, in mai putin de zece secunde, trebuie sa omor patru oameni".

Numele "Fiarei"
In perioada sa de glorie, Ilici Ramirez Sanchez si-a atribuit nenumarate identitati, demonstrate cu tot atatea pasapoarte false. Doar in cursul "colaborarii" sale cu Securitatea, el a primit de la DIE aproape 100 de pasapoarte "in alb", pe care ulterior le-a completat cu diverse date de identitate. Infatisarea caracteristica si faptul ca vorbea curent mai multe limbi de larga circulatie i-au permis sa-si asume atat cetatenii europene, cat si unele latino-americane sau musulmane. De-a lungul timpului, el a fost, rand pe rand: Adolpho Bernal, Victor Hibcod Pion, Eduard Palacios Augusto, Alfred de Bourier, Andres Carlos Martinez Torres, Hector Lugo Dupont, Mario Cehon, Clarcke Lemon, Eusepi Massumo, Georg Sharen, Citon Clark, Sauz Erbert Manuel. De asemenea, el si-a atribuit si mai multe nume cu rezonanta musulmana: Falal Aboullah al Bakri, Cheikh Mbarec ben Richard ben Abdelah Al Khalifa, Nazen Ankash, Ahmut Abder Rahman Exel Kholi.

Colaboratorii lui Carlos
Rolul de "eminenta neagra" jucat de Carlos in universul zbuciumat al razboiului rece, dar si dorinta de a-l folosi pentru rezolvarea propriilor "afaceri" au obligat serviciile secrete romane sa cunoasca cat mai multe dintre contactele pe care le avea "Sacalul" atat printre "actorii politici" ai acelei perioade, cat si in cercurile teroriste. George Habache, liderul Frontului Popular de Eliberare a Palestinei (FPLP), si Yasser Arafat, liderul OEP, sunt liderii politici care au avut o deosebita incredere in Carlos. Aceeasi incredere i-a acordat-o si Wadie Haddab, seful ramurii militare a FPLP. In acelasi timp, Carlos a avut legaturi stranse de colaborare si cu liderii miscarilor extremiste din America Latina. Cei mai cunoscuti dintre acestia au fost Redon Sanchez Valdivia, din Armata de Eliberare a Boliviei, Patrichio Antonio Ridman, din Miscarea Revolutionara Chiliana, Alisio Waldimir Komo Akosta, din Miscarea Tupamaros. Pentru realizarea propriu-zisa a atentatelor, Carlos si-a ales "colaboratori" din cele mai diverse paturi sociale, barbati si femei, europeni, latino-americani sau musulmani. Lista acestora cuprinde peste 100 de nume, dar nu se stie cate dintre acestea sunt reale.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

CONTINUARE: In serviciul regimului Ceausescu