Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Noapte bună, copii!" se difuzează din 1958. In 2008, emisiunea va implini 50 de ani.
"Noapte bună, copii!" se difuzează din 1958. In 2008, emisiunea va implini 50 de ani.
Se ia o poveste, se citeşte, se... Ne povesteşte Attila Vizauer, redactor şef la redacţia teatru din cadrul Radio Romănia. "Forma in care se difuzează acum «Noapte bună, copii!» la radio este una dramatizată, interpretată pe roluri. Cănd a apărut «Noapte Bună, copii!» era o poveste pe care o găseau intr-o carte şi un actor, Octavian Cotescu sau Ruxandra Sireteanu sau Mircea Albulescu, lua rolul de bunic şi o citea. Apoi Florian Pittiş a cerut redacţiei Teatru să facă poveşti - spectacole teatrale. Au apărut un povestitor, dacă este cazul, şi personajele, interpretate de actori. Scenaristul citeşte povestea şi o dramatizează. O transformă intr-o poveste teatrală, in care să apară personajele, să spună replicile, să dezvolte conflictul cu replici şi aşa mai departe. De multe ori, lucruri care in original sunt povestite, aici devin dialoguri. Se face inregistrarea. Sunt mai multe microfoane, actorii vin in faţa microfonului şi interpretează cu textul in faţă. Există multe modalităţi de a crea atmosfera poveştii şi a avea sentimentul de verosimil al acţiunii personajelor prin diferite efecte sonore. Acestea se creează in studio. Şi atunci apare regizorul de studio. Este cel care ajută actorii să toarne un pahar cu apă, şi se aude in microfon cum curge apa. Sau să arunce o piatră sau să deschidă o carte. Iar alte efecte sonore sunt cele care se află intr-o mare bibliotecă de sunete, inregistrate anterior. Pe vremuri, cănd nu existau aceste efecte in acea bibliotecă, tunetele, de exemplu, se făceau aşa: regizorul de studio dădea cu un ciocan imbrăcat intr-o păslă, intr-o tablă şi ieşea un zgomot care semăna foarte tare cu un tunet. Sau cu o stropitoare din care cădea apa pe un pietriş, care era in studio, sau pe ciment. In funcţie de sunetul dorit. Era ploaia care cădea. Regizorul tehnic este un mare dibaci al felului cum sunetul se captează in microfon.."
Dar mersul cailor cum se face? "Este inregistrat. Pe vremuri, am văzut că existau un fel de castaniete care scoteau un zgomot special care semăna foarte bine cu mersul cailor, sunetul copitelor pe caldarăm, pe pămănt. Sunetul este cel care creează imaginea. Studioul. Regizorul muzical este cel care alege sau care compune acea muzică prin care povestea curge şi se deapănă către ascultători." Căt de greu e să te pui la mintea copiilor, sau pănă unde trebuie să ajungi ca să inţeleagă ei? "Există două şcoli de găndire. Cei care spun că, trebuie să te pui la mintea copiilor şi nu mă refer numai la «Noapte bună, copii!» sau la teatrul radiofonic pentru copii, ci in general, la teatru sau la filmele pentru copii, ies povestite cu o uşoară superficialitate, «ca să inţeleagă copilul». Dar lucrurile acestea se simt că sunt povestite cu o anumită detaşare; lasă că tu eşti prostuţ iţi spun eu ţie ca să inţelegi. Cealalată şcoală de găndire ia foarte in serios povestea. Orice mare poveste are nenumărate profunzimi. Am văzut spectacole după «Scufiţa roşie» după «Capra cu trei iezi» povestite foarte serios, spectaculos şi cu multe valenţe şi care plac şi copiilor, dar dau satisfacţie şi oamenilor mari."
Dar focul cum se face? "Am regizat de curănd un spectacol cu o legendă mayaşă in care era vorba despre foc. Şi trebuia să povestesc cum bunicii zeilor stăteau lăngă foc şi, impreună cu nişte boabe de porumb, clădeau corpul primului om de pe această lume. Am căutat in biblioteca de efecte şi erau tot felul de sunete, dar care nu mă mulţumeau. Şi atunci mi-am dat seama că flacăra şi existenţa focului presupune existenţa jarului, a lemnelor care trosnesc sub flacără, a crengilor mici care dintr-odată explodează. Am reuşit să fac asta cu ajutorul benzii de magnetofon care, cănd lucram pe ea, scotea exact sunetele pe care le doream."
PASIONAT. Vasile Manta este regizor, dar interpretează şi personaje. "Viaţa mea se confundă cu cea a radioului. Sunt aici de cănd aveam 9 ani. Veneam zilnic la radio. Era o instituţie foarte generoasă cu emisiunile pentru copii. Prima poveste la care am participat... a fost un serial la Radio Prichindel care se transmitea un sfert de oră. Scenaristul Călin Gruia a scris un serial «Aventurile lui Prichindel»; Bellegante a făcut genericul. Acestea au fost primele emisiuni care m-au făcut celebru - Lumea lui Prichindel; tot felul de evenimente, de situaţii, aveam şi un căntec. După aceea a inceput să curgă tot felul de mari poveşti. Eu fiind toată ziua la radio am fost mult mai atras de oamenii care erau in spatele ciclopului, de cei care asigurau regiile respective; imi plăcea la butoane. Fiind toată ziua la radio şi participănd la inregistrările emisiunilor pentru copii - «Prietenii lui DO-RE-MI», «Inşir-te mărgărite!»,«Roza vănturilor», «Vreau să ştiu!», «Radio Prichindel»,«Radio voinicel»... o «groază» de emisuni.
«Noapte bună, copii!» a avut perioadele ei de glorie in anii â70-â80, cănd scenariştii se intreceau să scrie poveşti. Toate poveştile aveau un tălc, o povaţă; ideea pentru care s-a născut această emisiune era să transmită copilului un gen de educaţie subtilă fără să-l agreseze cu formule, să-l inveţe anumite lucruri despre natură, despre prietenie, despre sensibilitate, curaj, ură, iubire."
MIC ISTORIC. "Ora copiilor", prima emisiune pentru copii, difuzată incă din 1929, cuprindea scenete, poezii, schiţe, povestiri, materiale de mică intindere. Pănă in 1954, cănd teatrul pentru copii s-a inregistrat pe bandă magnetică, emisiunile pentru copii se transmiteau in direct din clădirea veche a radioului, dintr-un studio amplasat la Colegiul "Sf. Sava". Teatrul radiofonic pentru copii s-a bucurat de-a lungul timpului de colaborarea unor scriitori de prestigiu, ca: V. Eftimiu, Victor Ion Popa, Tudor Muşatescu, Horia Furtună, Alecu Popovici, Călin Gruia, Alexandru Mitru, Silvia Kerim, Octav Pancu-Iaşi, Dan Tărchilă, Alexandru Mitru. De asemenea, au fost difuzate scenarii radiofonice după capodopere ale literaturii universale. ,,Noapte bună, copii!" se difuzează din 1958. In 2008 emisiunea va implini 50 de ani. După 1989 emisiunea a fost difuzată la Radio Romănia Tineret, unde a fost lansată şi formula dramatizată a poveştilor de 10 minute cu distribuţie. In anul 2005 "Noapte bună, copii!" revine la Radio Romănia Actualităţi (cu ora de difuzare 20:50) şi la Radio Romănia Cultural, sub genericul "Poveste de seară" (cu ora de difuzare 17:50).
BASMUL NU MOARE. O lume minunată, populată de prinţi şi prinţese, de vrăjitoare şi animale năzdrăvane se conturează de fiecare dată altfel in mintea fiecărui copil care ascultă poveşti spuse cu mult har la radio. Printre cei care işi dreg glasul in fel şi chip pentru a intruchipa diferite personaje de basm se află şi actriţa Ruxandra Sireteanu, posesoarea unei zestre actoriceşti moştenite de la tatăl său, Nicolae, care i-a incăntat copilăria cu poveştile spuse inainte de culcare.
Actriţa a inceput colaborarea la emisiunea "Noapte bună, copii!" spre sfărşitul anilor â70, fiind invitată la inregistrări de redactorul Mihai Jumăneanu. "Este minunat să spui poveşti copiilor, redevii şi tu copil", spune Ruxandra Sireteanu pentru care o poveste nu poate fi mai frumoasă decăt alta. "Schimbarea glasului este unul dintre punctele mele forte", explică actriţa care de 11 ani face şi dublaj de voce pentru desene animate, astfel incăt prinţese, vrăjitoare, roboţei şi animăluţe, toate se regăsesc in universul care o acaparează cu totul in zilele in care merge la inregistrări. Dar şi rolul de povestitor ii este oferit destul de des. Cum decurge o zi in care Ruxandra Sireteanu şi echipa de actori şi tehnicieni pregătesc poveşti pentru urechiuşele atente ale copiilor? "O zi in care inregistrăm poveşti este una minunată. Este o joacă, o nebunie, imprimăm cam patru poveşti pe lună. Ne ascultăm unii pe alţii şi ne bucurăm, şi după fiecare poveste avem căte un mic comentariu. Unele poveşti sunt mai ofertante decăt altele in privinţa interpretării, dar important este ca textele să aibă o poveste, să capteze atenţia copiilor." Cea mai frumoasă intămplare legată de aceste poveşti cărora le dă viaţă actriţa este faptul că o opresc pe stradă copiii şi adulţii care ascultă "Noapte bună, copii!" şi işi exprimă incăntarea sau chiar ii oferă sfaturi.
Regizorului Dan Puican i-au plăcut şi ii mai plac poveştile lui Ion Creangă şi cele ale lui Hans Christian Andersen. Inceputurile sale ca regizor artistic se leagă de lumea basmului. Iată ce povesteşte: "Eu am venit in radio in 1963, după ce la Braşov fusesem actor, şi pentru că aici erau maeştrii care făceau teatru radiofonic, Fira, Moruzan şi Paul Stralilat, mie mi-au dat emisiile pentru copii. Aveam vreo 30 de ani pe atunci. Octavian Cotescu era incăntător, şi aşa cum spunea el «Noapte bună, copii!» nu spunea nimeni... Apoi, Alexandrina Halic, pe care eu am adus-o in radio şi al cărei debut a fost exact la această emisune pentru copii, era o foarte bună actriţă." Dan Puican spune că e greu să realizezi emisiuni pentru copii. E greu să găseşti voci adecvate. Dar nu a dus lipsă, teatrul romănesc a avut destule pe atunci: Veronica Strugaru, Stela Popescu, Silvia Chicoş. Pe aceasta din urmă o consideră cea mai bună voce pentru copii. Cu ea a făcut ultima emisiune inainte ca ea să plece dintre noi.
In fonoteca radioului se află peste 1.000 de piese de teatru radiofonic regizate de Dan Puican, dar maestrul nu mai ştie căte emisiuni pentru copii a realizat. A avut o surpiză extraordinară cănd, recent, "o domnişoară care era studentă la Teatru mi-a spus că toată copilăria a fost incăntată de basmele inregistrate la noi pe discuri"... Şi işi mai aminteşte cu plăcere că pe unii actori mari de azi, printre care Gelu Colceag şi Eugen Cristea, sau oameni de radio ca George Enache sau Vasile Manta, i-a văzut de mici prin radio crescănd şi ajungănd nume cunoscute, vegheaţi de lumea basmului spus la radio. 
"Punguţa cu doi bani" de Ion Creangă; dramatizare: Simona şi Dan Vasiliu; regia artistică, muzicală şi tehnică: Mihnea Chelaru; distribuţia: Vasile Manta, Dumitru Chesa, Ruxandra Sireteanu, Bogdan Caragea, Cristian Iacob, Anne Marie Ziegler. "A fost odată o Baba Dochiaâ¦" de Ina Sterescu; regia artistică, muzicală şi tehnică: Mihnea Chelaru; distribuţie: Mihai Constantin, Ruxandra Sireteanu. "Prinţesa de zăpadă şi tănărul Aprilie" de Guido Gozzano; traducere şi adaptare: Sanda Socoliuc; regia artistică şi tehnică: Mihnea Chelaru; muzica originală: Cristian Matei; distribuţie: Ruxandra Sireteanu, Andrei Barbu, Delia Nartea Lucaci. "Neghiniţă" I şi II, de B.Şt. Delavrancea; dramatizare: Georgeta Răboj; regia artistică, muzicală şi tehnică: Mihnea Chelaru; distribuţie: Bogdan Caragea, Ruxandra Sireteanu, Ioana Chelaru, George Ivaşcu, Bogdan Caragea, Sorin Gheorghiu. "Spărgătorul de nuci" de E.T.A. Hoffmann; dramatizare, muzica originală şi regia artistică: Cristian Mitescu; regia tehnică: Mihnea Chelaru; distribuţie: Violeta Mitescu, Cristian Mitescu, Viorel Cojanu. "Concert in jurul bradului" de Gheorghe Popovici; regia artistică şi tehnică: Mihnea Chelaru; muzica originală: George Marcu; distribuţie: Ioana Chelaru. "Căinele leneş" de Petre Ispirescu; dramatizare: Simona şi Dan Vasiliu; regia artistică, muzicală şi tehnică: Mihnea Chelaru; distribuţie: Sorin Gheorghiu, Bogdan Caragea, George Ivaşcu, Anne Marie Ziegler. "Mergănd după rază" de Georgeta Răboj; regia artistică: Ilinca Stihi; regia muzicală şi tehnică: Mihnea Chelaru; distribuţie: Vlad Ivanov, Mircea Constantinescu, Petre Lupu, Ioana Calotă. Pentru toate poveştile, regia de studio a fost asigurată de Janina Dicu, iar redactor şi producător este Simona Vasiliu.
â Poveşti de Moş Nicolae â Moş Nicolae işi scutură barba â Povestitorul sau omul orchestră â Jucăriile tradiţionale â Povestitorii sunt uneori pămănteni, alteori devin zei⦠â Pieptenele Sfăntului â Scrieţi o scrisoare lui Moş Crăciun!
Â
Citește pe Antena3.ro
