Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Termenul de „Marea Doamnă a Teatrului...” pare demonetizat prin prea deasa folosire, însă în privinţa Luciei Sturdza Bulandra este o necesitate.
Doamna Bulandra era cea care îşi spunea părerea cu voce tare, fără teama că s-ar putea să nu corespundă cu a altora, Doamna de care teatrul românesc ar avea nevoie şi astăzi pentru revigorare, o piatră de temelie a teatrului românesc. Actriţă, manager, profesor, femeie, Lucia Sturdza Bulandra şi-a clădit cariera pe muncă asiduă. „N-am fost atrasă în teatru de focul sacru de care aproape toţi actorii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avântarea în necunoscut, în mrejele îmbătătoare ale unei fantezii pline de făgăduinţi. Nu: aveam 25 de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.” Astfel îşi începe Marea Doamnă a teatrului românesc volumul său de „Amintiri”.
Sinceritate, simţ critic, scriitură modernă. În 1822, Ion Sturdza este numit domnitor al Moldovei, fiind primul după o lungă perioadă fanariotă. Acesta era văr primar cu marele postelnic Constantin Sturdza, tatăl caimacamului Vasile Sturdza, cel care a format primul guvern sub domnia lui Cuza. Vasile Sturdza a avut trei urmaşi, Ernest, Radu şi Emil Sturdza. Ultimul dintre ei se căsătoreşte cu Magda Diamandy, de care se va despărţi ulterior. Lucia Sturdza era fiica acestora şi s-a născut la Iaşi, la 25 august 1873. În seara debutului său teatral a primit o telegramă de la bunica sa, prin care i se interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care făcea parte. Demnă de numele tatălui, Lucia Sturdza-Bulandra nu a ascultat. Dezastrul debutului a determinat-o să urmeze cursurile de la Conservator ale Aristizzei Romanescu.
Lucia Sturdza Bulandra a avut în 1909 curajul părăsirii „scutului” teatrului de stat, pentru proaspăt înfiinţata companie privată de teatru a lui Alexandru Davilla. Lucia Sturdza Bulandra a jucat în doar două filme: „Amor fatal”, 1911, şi „Escadrila albă”, 1943. S-a căsătorit cu Tony Bulandra şi în 1914 a înfiinţat, împreună cu acesta, Teatrul „Regina Maria”, Lucia Sturdza-Bulandra avea cuvântul cel mai greu. Autoritară, severă şi exigentă, cu o putere de muncă uimitoare. Compania Bulandra a trăit până în 1941. După război, Lucia Sturdza Bulandra a avut parte de câteva lovituri precum destrămarea companiei şi moartea lui Tony Bulandra, dar va fi numită în 1947 la conducerea Teatrului Municipal. Invitaţia venită din partea regimului comunist, prin Beate Fredanov, de a înfiinţa acest teatru a însemnat pentru ea o renaştere, o revenire la viaţă.
A scris „Actorul şi arta dramatică” şi a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană şi engleză. Primeşte mai multe distincţii, cum ar fi Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I şi clasa II, Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului. Inteligentă. Independentă. Dreaptă şi generoasă. Doamna de fier a scenei a căzut pe o scară în plină iarnă şi a murit. Avea 94 de ani. După 68 de ani închinaţi teatrului românesc, actriţa a reuşit să înnobileze teatrul românesc printr-o muncă necondiţionată şi cu un talent impunător.
Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române
Citește pe Antena3.ro
