Curajoasa Doamnă Bulandra

Termenul de „Marea Doamnă a Teatrului...” pare demonetizat prin prea deasa folosire, însă în pri­vinţa Luciei Sturdza Bulandra este o necesitate.

Doamna Bulandra era cea care îşi spunea părerea cu voce tare, fără teama că s-ar putea să nu corespun­dă cu a altora, Doamna de care teatrul românesc ar avea nevoie şi astăzi pentru revigorare, o piatră de temelie a teatrului românesc. Actriţă, manager, profesor, femeie, Lucia Sturdza Bulandra şi-a clădit cariera pe muncă asiduă. „N-am fost atrasă în teatru de fo­cul sacru de care aproape toţi ac­torii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avân­tarea în necunoscut, în mrejele îm­bă­tătoare ale unei fantezii pline de fă­gă­duinţi. Nu: aveam 25 de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.” Astfel îşi începe Marea Doamnă a teatrului românesc volumul său de „Amintiri”.

Sinceritate, simţ critic, scriitură mo­dernă. În 1822, Ion Sturdza este numit domnitor al Moldovei, fiind primul după o lungă perioadă fanariotă. Acesta era văr primar cu marele postelnic Constantin Sturdza, tatăl caimacamului Vasile Sturdza, cel care a format primul guvern sub domnia lui Cuza. Vasile Sturdza a avut trei urmaşi, Ernest, Radu şi Emil Sturdza. Ultimul dintre ei se căsătoreşte cu Magda Diamandy, de care se va despărţi ulterior. Lucia Sturdza era fiica acestora şi s-a născut la Iaşi, la 25 august 1873. În seara debutului său teatral a primit o telegramă de la bunica sa, prin care i se interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care făcea parte. Demnă de numele tatălui, Lucia Sturdza-Bulandra nu a ascultat. Dezastrul debutului a determinat-o să urmeze cursurile de la Conservator ale Aristizzei Romanescu.

Lucia Sturdza Bulandra a avut în 1909 curajul părăsirii „scutului” teatrului de stat, pentru proaspăt înfiinţata companie privată de teatru a lui Alexandru Davilla. Lucia Sturdza Bulandra a jucat în doar două filme: „Amor fatal”, 1911, şi „Escadrila albă”, 1943. S-a căsătorit cu Tony Bulandra şi în 1914 a înfiinţat, împreună cu acesta, Teatrul „Regina Maria”, Lucia Sturdza-Bulandra avea cuvântul cel mai greu. Autoritară, severă şi exigentă, cu o putere de muncă uimitoare. Compania Bulandra a trăit până în 1941. După război, Lucia Sturdza Bulandra a avut parte de câteva lovituri precum destrămarea companiei şi moartea lui Tony Bulandra, dar va fi numită în 1947 la conducerea Teatrului Municipal. Invitaţia venită din partea regi­mului comunist, prin Beate Fredanov, de a înfiinţa acest teatru a însemnat pentru ea o renaştere, o revenire la via­ţă.

A scris „Actorul şi arta dramati­că” şi a tradus numeroase piese din limbile fran­ceză, italiană, germană şi engleză. Primeşte mai multe distinc­ţii, cum ar fi Bene Merenti, clasa I, Me­ritul Cultural, clasa I şi clasa II, Ordi­nul Mun­cii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului. Inteli­gentă. Independentă. Dreaptă şi gene­roasă. Doamna de fier a scenei a căzut pe o scară în plină iarnă şi a murit. Avea 94 de ani. După 68 de ani închinaţi teatrului românesc, actriţa a reuşit să înnobileze teatrul românesc printr-o muncă necondiţionată şi cu un talent impunător.

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav