x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Curba morţii - Regimul Băsescu este mai pustiitor decât războiul mondial

Curba morţii - Regimul Băsescu este mai pustiitor decât războiul mondial

14 Mai 2010   •   00:00

Cine ar fi crezut că, la 20 de ani după dispariţia lui Ceauşescu, românii vor strânge cureaua cum nici în cele mai negre vise nu şi-ar fi închipuit după ce guvernanţii au decis să taie din pensii, salarii şi indemnizaţii? Chiar în criza economică a anilor '30, gu­ver­nele României au impus po­pulaţiei mai puţine sacrificii, ope­rân­du-se reduceri de 10% din salarii. Prin­tre măsurile drastice luate atunci s-au numărat suspendarea a 1.690  de posturi în învăţământul primar şi a trei teatre din provincie şi redu­cerea bugetului Operelor de la Bucureşti şi Cluj. Mai târziu, în timpul lui Nicolae Ceauşescu, au existat două conflicte de muncă. În 1977, în Valea Jiului, minerii, nemulţumiţi de unele prevederi care prelungeau durata de muncă şi vârsta de pensionare, au declanşat prima grevă de după ins­taurarea regimului. Apoi, la Braşov (1987), în contextul res­tric­ţiilor la alimentele de bază, provocate de plata datoriei externe.

Ca o comparaţie, Băsescu nu a coborât din înălţimile Cotroceniului printre pensionarii care solicitau imperios prezenţa celui care-i minţise în campania electorală, dar Cea­u­şescu s-a deplasat cu elicopterul în Valea Jiului. E adevărat că, ulterior, Securitatea a dispersat capii grevei, au fost şi arestări pentru "ultraj public", dar toate deciziile care-i iritaseră pe mineri au fost retrase. Nici ieri, când sindicatele au continuat protestele în ţară şi în Capitală, preşedintele şi guvernanţii n-au catadicsit să-i bage în seamă. Motiv pentru care sindicaliştii îi cheamă, dacă au curaj, să vină la marele mi­ting anunţat la 19 mai în Piaţa Victoriei. Oricum, atitudinea guvernanţilor nu face decât să-i îndârjească pe contestatari, care sunt decişi să nu se lase in­ti­mi­daţi, pentru că oricum nu mai au nimic de pierdut. Şi până la urmă, de ce ar accepta românii aceste sacrificii când aproape jumătate dintre bugetarii care lucrează în ad­mi­nis­traţia pu­bli­că, învăţământ şi sănătate, reprezentând 454.805 de angajaţi, sunt plătiţi lunar cu până la 1.500 de lei, în timp ce salariile între 4.000 de lei şi peste 8.000 de lei sunt împărţite între 54.315 persoane? De ce ar accepta românii aceste sa­crificii când apara­tul bugetar este supradimensionat, iar 500.000 de an­gajaţi ai statului nu au ce să facă, şi nu doar 100.000-200.000 de angajaţi cum se spune? De ce şi-ar amaneta ro­­mânii viaţa de zi cu zi şi viitorul co­­piilor acceptând aceste măsuri atunci când există şi alte soluţii? În aceste condiţii nu e de mirare că mă­surile prezentate de guvernanţi în­tâmpină foarte multă rezistenţă, iar România intră în grevă generală.

×
Subiecte în articol: special