Dupa mai multe expozitii organizate in mai multe colturi ale Europei, Mihail Gavril a ajuns la jubileu, fix 50 de ani de viata, si din nou pe simezele bucurestene. Si nu oriunde ci la sala 'Constantin Brancusi' de la Palatul Parlamentului. Spatiul, mai mult decat generos, este cel mai potrivit pentru o expozitie ampla care, de nu ar fi varsta pictorului, care il plaseaza in plina maturitate artistica, am putea-o numi retrospectiva. Regasim in expozitia 'Dar din har' a lui Mihail Gavril pictura sa cu subiecte religioase, imagini cu fresca vestita din nordul Moldovei dar si remarcabila redare in tuse de culoare a pietrei si lemnului. Din drumurile sale prin lumea credintei profunde, Mihail Gavril a adus la Bucuresti peisaje din Tara Sfanta, imagini de la Sfantul Munte Athos, lumina din Santorini si planuri de la Melamare, pe malul francez al Atlanticului, unde a pictat o capela ortodoxa.
La inceputul anilor '90, cand libertatea mirosea inca a proaspat, Mihail Gavril a plecat intr-o tabara de pictura pe cont propriu si 'avant la lettre' tocmai la Balcic, orasul mitic al artei si culturii romanesti, ba chiar si al istoriei romantice a Romaniei. Si nu o data, ci trei ani de inceput, aducand de acolo, in ranita de pictor 'plein air', de fiecare data cate o expozitie. A plecat apoi sa vada marile catedrale ale Europei, pe care le-a intruchipat apoi pe hartie abraziva, material neconventional dar atat de potrivit sub mainile sale de artist creator. Drumurile vietii si ale creatiei l-au dus pe Mihail Gavril si la locurile sfinte ale crestinismului, in Israel, a urcat si pe muntele Athos unde a regasit minunea frescei in care s-a nascut si a crescut acasa, in Bucovina.
Expozitia de la sala Brancusi aduce pe simeze, dupa mai mult timp, picturi mai vechi ale artistului, ceea ce ne permite sa remarcam evolutia definitorie si cautarile care caracterizeaza opera lui Mihail Gavril. In discursul de prezentare rostit la vernisajul expozitiei, venerabilul critic si istoric de arta Mircea Deac a readus in atentie problema originalitatii si a specificului national in opera artistilor romani. 'Intrand in sala de expozitie, am avut impresia ca sunt intampinat de soare si de curcubeu. Adica de lumina si de culoare', a spus Mircea Deac.
Elementele determinante, cele care au sanse sa devina o 'marca' Mihail Gavril, sunt 'altarele', alcatuirile pe diferite teme din mai multe picturi in rame de lemn curat, cel mult ceruit. Cu imagini din Balcic sau de la Athos, aceste combinatii in hexagon cu colturi aurite sau tot numai fibra de brad, in inegalabilele sale volute cromatice. Dispunerea picturilor, cate patru, cu o alta dispusa in centru, de obicei reprezentand o bolta de biserica, acolo unde chipul Dumnezeirii ne binecuvanteaza, creeaza si o dinamica energetica a altarelor lui Mihail Gavril, o roata a vietii care ne calauzeste si ne stapaneste.
Iar secretul pregatit prietenilor de jubileu este un intreg perete de portrete ale prietenilor, artisti, critici si oameni din lumea artei, colectionari, apropiati sau pur si simplu admiratori pe care Mihail Gavril i-a redat pe hartia buna de acuarela sau pe panza, pentru la fel de obisnuita tehnica a culorilor de ulei.