Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daca viata in lume presupune "sa inveti", sa acumulezi cunostinte, sa intelegi modul de a gandi al oamenilor, experienta spirituala presupune sa "te dezveti" de tot ce-ai invatat. Invatarea este experienta copilului, este starea care incepe in copilarie si presupune cunoasterea lumii. Dezvatarea este experienta adultului, a celui care a invatat lumea si acum, pentru a ajunge la intelepciune, la cunoasterea sa ca fiinta spirituala si la o relatie cu Dumnezeu, trebuie sa purifice si sa stearga tot ce-a invatat in experienta umana. Invatarea este experienta Egoului, a acelei parti din noi care cunoaste lumea; dezvatarea este curatarea acestei cunoasteri pana acolo unde ne intoarcem la inocenta copilului din noi, dar – spre deosebire de copil – suntem constienti de inocenta noastra. Batranul intelept, iluminat, cel ce s-a "dezvatat" de cutumele Egoului, de vinovatie si de frica, de toate perceptiile care i-au creat suferinta si intunecare in viata, ajunge sa cunoasca iubirea si frumusetea existentei, precum si sa fie constient de inocenta mintii umane. Lao Tzu, unul dintre marii initiati ai lumii, a spus magistral aceste lucruri: "Inainte de iluminare, car apa, tai lemne. Dupa iluminare; car apa, tai lemne"!
Asadar, pentru cautatorii tainelor existentei si a celor care au ales un drum spiritual, poate fi important sa stie ca Egoul complica, iar Dumnezeu simplifica. In copilarie invatam si ne complicam, apoi – ceea ce cautam nu-i altceva decat revenirea la simplitate. A scapa de propriul nostru Ego, de tot ce am invatat, a ne intoarce la cea mai simpla forma de experienta si la cel mai simplu mod de a exista ar putea fi cheia catre lumina. A fi constient de propria inocenta se poate sa fie marele castig al marii intelepciuni. Fara a fi constienti de inocenta innascuta a mintii, a fiintei umane, a existentei, vom asculta strigatele indurerate ale Egoului, criticile lui justificate sau – adesea – inventate si vom percepe ca viata-i tare, tare complicata. Mai aproape de iubire, mai aproape de inocenta noastra si de tot ce suntem, dincolo de ceea ce credem ca suntem, traim in clipa in care simtim din interior, din inima, impulsul sincer de a trai simplu. A planta flori, rosii, patrunjel, a dori cu toata fiinta comuniunea cu natura si cu toate lucrurile simple ale vietii ar putea fi tocmai semnalul categoric al unei evolutii spirituale reale. Dezvatarea de rigorile si pretentiile Egoului ne indeparteaza de dorintele, trucurile si obisnuitele cautari si angoase ale vietii de zi cu zi; dorintele ni se schimba, preferintele se simplifica, asteptarile se deosebesc drastic de cele ale oamenilor care populeaza peisajul extins al societatii. Egoul este patetic; el vrea sa castige, sa aiba putere, sa fie invingator, sa alerge dupa lucrurile exterioare, care-i creeaza sentimentul sigurantei si al puterii. Pe masura ce-si recunoaste si constientizeaza inocenta, sufletul cauta linistea, pacea si iubirea, iar toate acestea nu pot fi gasite decat prin dezvatarea de ceea ce nu aduce pace, liniste si iubire. Cautarea de sine este, din punct de vedere spiritual, un proces de renuntare la cel ce ai crezut ca esti si o intoarcere la Sinele tau, care este "un copil intelept", un copil care rade din toata inima, plange din toata inima, iubeste sincer si, in inocenta sa, nu se ocupa de treburile marete ale lumii, ci "taie lemne si... cara apa"!
Citește pe Antena3.ro
