Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În februarie 2008, un băieţel de 7 ani a murit în Spitalul din Vaslui. De subnutriţie. DGASPC-ul i-a luat pe ceilalţi fraţi ai lui din familie. Mai ales că asupra uneia dintre fetiţe existase o tentativă de incest. La aproape un an de la moartea copilului, părinţii nu au fost decăzuţi din drepturile părinteşti. La Dorohoi, în martie 2008, un băieţel de 9 ani a fost lovit de tată cu pumnii peste faţă, dat cu capul de mobilă şi crestat cu lama pe spate şi pe burtă. Apoi, agresorul a presărat peste răni sare de bucătărie. Nu a fost decăzut din drepturile părinteşti. În iunie 2008, un băieţel de 7 ani din Iaşi a ajuns la spital cu politraumatism facial şi fractură de claviculă. Vecinii abia reuşiseră să-l scoată din picioarele tatălui său. Care nu a fost nici acum decăzut din drepturile părinteşti. Tot în iunie 2008, la Iaşi, o fetiţă de 8 ani a fost internată, după ce tatăl ei a bătut-o cu lanţul. Mama era cea care o ţinea sub lanţul soţului. Nici ea, nici torţionarul nu au fost decăzuţi din drepturi. România este ţara care încurajează violenţa asupra minorilor. Deşi legislaţia îi apără pe copii de părinţii agresori, prin decăderea acestora din drepturile părinteşti, autorităţile locale se mulţumesc cu rolul de spectator pasiv. Devenind astfel complici cu bestiile care-şi nenorocesc copiii...
Nu de puţine ori intră în atenţia mass-media cazuri, unele de o ferocitate înspăimântătoare, în care victimele sunt copiii, iar agresorii, chiar părinţii lor. Copii bătuţi, legaţi, abuzaţi, torturaţi, mutilaţi, neglijaţi sau exploataţi de propriii părinţi. Mai toate ştirile au acelaşi final. Fie că e transmis de reporter sau de reprezentantul unei autorităţi, anunţul cade greu, ca o sentinţă pe viaţă. Dă impresia că vinovaţii vor fi pedepsiţi, iar copilul, măcar de acum încolo, va avea o viaţă liniştită: “Părinţii riscă să fie decăzuţi din drepturile părinteşti”.Ce se întâmplă mai departe cu copiii ai căror părinţi “au riscat”, la un moment dat, să fie decăzuţi din drepturile părinteşti? Ce se întâmplă cu părinţii lor, au fost sau nu decăzuţi din drepturi? Şi ce înseamnă acest concept, care sunt efectele “decăderii”? Am încercat să aflăm răspunsurile la aceste întrebări investigând cazurile mediatizate ale unor copii care au fost la un pas de moarte, din cauza abuzurilor părinţilor sau a neglijenţei acestora.
CE SPUNE LEGEA
Conform art. 109 din Codul Familiei, “dacă sănătatea sau dezvoltarea
fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti,
prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor părinteşti
ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se
face în spirit de devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la
cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti”.
Iar art. 36 din Legea 272/2004 prevede, la lit. c), că “Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa
judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute
de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre
ei din exerciţiul drepturilor părinteşti”.
Cazurile copiilor care au suferit un abuz din partea părinţilor, care sunt maltrataţi ori neglijaţi până la înfometare sunt raportate de serviciul local de asistenţă socială a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din judeţul respectiv. Aici vin sesizări şi din partea Poliţiei sau a spitalului unde aceştia ajung arşi, tăiaţi, plini de râie şi păduchi, cu traumatisme craniene sau fracturi. După ancheta socială la faţa locului, copiii sunt luaţi din familie cu acordul părinţilor sau, când aceştia nu vor, pe baza unei ordonanţe prezidenţiale. O astfel de ordonanţă are ca efect suspendarea temporară a drepturilor părinteşti. Imediat după instituirea măsurii de protecţie, DGASPC are obligaţia, conform Legii 272/2004, să întocmească planul individualizat de protecţie, adică “documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului (...), în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil”. Partea referitoare la “integrarea copilului într-un mediu familial stabil permanent în cel mai scurt timp” nu se întâmplă chiar aşa, din cauza aceleiaşi legi care, ceva mai jos – la art. 54 – menţionează că “la stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie sau, dacă aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în familia extinsă”. Proces ce poate dura ani buni, timp pe care copilul, dacă e norocos, îl poate petrece la un singur asistent maternal, dacă nu – la mai mulţi. Sau poate trece, printr-o combinaţie deloc stabilă, de la un asistent maternal în centru, apoi la alt asistent maternal... şi tot aşa. Cât despre “decăderea din drepturile părinteşti”...
16 COPII ŞI OPT DECESE
Un caz similar, cu efecte mult mai grave însă, s-a petrecut şi
în Constanţa,
comuna Rasova, într-o familie în care de ani buni mor copii. Cel mai probabil,
din cauza neglijenţei şi a sărăciei. Din cei 16 copii născuţi de Marena Guţă până
în iunie 2007, opt (fete) au murit până să împlinească 2 ani. Acest fapt s-a
constatat abia anul trecut, pe 21 iunie 2007, când Poliţia din comună a fost
sesizată de decesul ultimului nou-născut (de atunci) al familiei – o fetiţă de
11 luni. Familia Guţă a avut odată casa ei, dar, nefiind întreţinută, s-a dărâmat.
Când lucrătorii DGASPC Constanţa au ajuns la faţa locului au găsit familia
locuind într-o cameră insalubră dintr-o fostă IAS. Doi copii, o fetiţă de
aproape 5 ani şi un băieţel de 6, erau închişi acolo, murdari, bâzâiţi de muşte,
semidezbrăcaţi, pe ciment. Mama a povestit că i-a murit fetiţa în urmă cu câteva
zile, că un băiat de 7 ani e plecat de-acasă şi că fraţii lor mai mari sunt
plecaţi în lume. Şi nici nu mai ştie cum îi cheamă. Cei doi copii găsiţi acasă
au fost luaţi de lucrătorii direcţiei şi internaţi în spital. La momentul respectiv,
presa era informată că Poliţia a demarat o anchetă şi în acest caz. Care e
finalitatea? Adjunctul şefului de post de la Poliţia Rasova ne-a spus că “încă
se mai aşteaptă rezultatele de la Mina Minovici”. Deşi purtătorul de cuvânt al
IJP Constanţa ne-a declarat că “n-au fost suspiciuni cu privire la comiterea unei infracţiuni,
deoarece, la examinare, cadavrul nu prezenta urme de violenţă”. La acel moment,
Marena Guţă era din nou însărcinată.
Singura fetiţă, care a reuşit să treacă de pragul critic de vârstă şi să rămână în viaţă a fost plasată la un centru de servicii pentru copii cu dizabilităţi. Copilul are un retard sever, la 5 ani, vârsta ei de dezvoltare e de 10 luni. “Fetiţa manifesta tulburare de ataşament cu sechele de neglijare şi a fost încadrată în grad grav de handicap. Băieţelul, dus şi el la un centru de plasament, avea o întârziere în dezvoltarea cognitivă, dar şi în dezvoltarea fizică, având statura unui copil de 4-5 ani. Avea un vocabular sărac, tendinţă de izolare şi era timorat”, explică purtătorul de cuvânt al DGASPC Constanţa, Roxana Onea. “Acum merge la grădiniţă, a început să colaboreze şi să comunice, este mai încrezător în forţele proprii. Nu întreabă de familie.” De altfel, nici familia nu s-a interesat de cei doi copii până acum. În schimb, numărul de naşteri din familia Guţă a mai crescut. Părinţii nu au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, nici măcar faţă de cei doi copii pe care statul i-a luat în grijă. Acum, soţii Guţă au în grijă un alt băieţel de 10 luni şi pe băiatul de 8 ani, cel despre care anul trecut nici nu ştiau pe unde umblă.
UCIS PRIN ÎNFOMETARE
Un alt caz cutremurător este cel al lui Grigore Marcu şi al
fraţilor săi din comuna Pungeşti, Vaslui. La 6 februarie 2008, Grigore Marcu a
murit în Reanimarea Spitalului de Urgenţă Vaslui, unde fusese adus cu Salvarea,
cu o zi înainte. Valeriu Lupu, şeful Secţiei Pediatrie, declara atunci unui
cotidian central că băieţelul “avea 7 ani, dar arăta de parcă avea 5. Suferea şi
de o afecţiune rară, sindromul Barter. Copilul era aproape distrus, lipsa
alimentaţiei sau alimentaţia foarte slabă l-a adus în acest hal”. Cu toate
acestea, DGASPC Vaslui susţine acum că “Grigore nu a murit de foame”, chiar dacă
din, relatarea ulterioară, reiese că toţi copiii din familie erau foarte prost
hrăniţi, la evaluarea medicală constatându-se “numeroase tulburări datorate
carenţelor alimentare”. Grigore făcea parte dintr-o familie cu cinci copii.
Mama, cu afecţiuni psihiatrice, tatăl abuzând de alcool şi apoi de copii şi de
nevastă. După moartea lui Grigore, familia a intrat într-un program de
monitorizare al DGASPC, ce avea ca scop menţinerea copiilor în familie. Conform
reprezentanţilor instituţiei, “în aceeaşi perioadă, familia a beneficiat din
partea Direcţiei de Muncă şi Solidaritate Socială Vaslui de un sprijin material
în cuantum de 1.000 de lei, ce a constat în produse alimentare şi nealimentare
(butelie cu aragaz, inclusiv ceas şi furtun, pături, prosoape, încălţăminte
pentru ei şi copii, detergenţi etc.). În cursul vizitelor ulterioare, produsele
nealimentare nu au mai fost identificate, ba, mai mult, copiii erau tot în
picioarele goale, hainele cu care erau îmbrăcaţi erau murdare, iar aragazul şi
butelia nu mai existau”. O dată cu începerea culesului viei, bătăile s-au înteţit
în familia Marcu şi mizeria s-a accentuat. “Având în vedere motivele ce au
condus la instituirea măsurilor de protecţie pentru doi dintre copiii familiei
(măsurile au fost instituite înaintea decesului băieţelului de 7 ani) –
tentativă de incest (nedovedită însă), afirmaţiile unuia dintre copii din care
reiese că una dintre fetiţe este «preferata lui tata, cu ea se joacă cel mai
mult şi pe ea o alintă cel mai des» – ceea ce ridică suspiciuni asupra tatălui şi
în acest sens, decesul celor doi copii ai familiei în condiţii suspecte (primul
copil a decedat în 1989 – n.r.), dorinţele copiilor manifestate verbal de a părăsi
mediul familial, precum şi cele prezentate anterior, conchidem că viaţa şi
securitatea copiilor sunt periclitate în familia naturală, motiv pentru care am
solicitat emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare în regim de urgenţă
a celor patru copii”, se încheie informarea DGASPC Vaslui pe acest caz. Cu
toate acestea însă, nici pentru aceşti părinţi nu s-a pornit acţiunea de decădere
din drepturile părinteşti.
SINGURI ACASĂ, ÎN
FRIG ŞI FĂRĂ MĂNCARE
La jumătatea lui ianuarie 2008, mass-media prezenta un alt
caz, în care viaţa unor copii fusese pusă în pericol de mama lor. Mariana Roşu
din satul Sărbătoarea, comuna Bucovăţ (Dolj), a plecat de acasă lăsându-şi
singuri cinci copii cu vârste cuprinse între 2 şi 10 ani, în miez de iarnă, fără
încălzire şi fără mâncare. Copiii, mânaţi de foame şi de frig, au început să
cerşească prin vecini. Vecinii, văzând că zilele trec, copiii se îmbolnăvesc şi
mama lor nu se întoarce, au anunţat Poliţia. “În urma investigaţiilor efectuate
la data de 15.01.2008, s-a constatat că este în interesul superior al copiilor
să fie plasaţi în regim de urgenţă la Centrul de Urgenţă pentru Copilul Abuzat”,
spune DGASPC Dolj. Ulterior, pentru copilul de 2 ani s-a dispus plasamentul la
Centrul pentru Copii cu Dizabilităţi 0-2 ani. Până în aprilie, mama şi-a
vizitat periodic copiii la centrul în care erau plasaţi şi a solicitat
reintegrarea lor în familie, însă nu s-a prezentat la termenul stabilit de
instanţă. Apoi, nu a mai ţinut legătura cu copiii. În iunie, copiii au fost daţi
în asistenţă maternală, iar în iulie 2008, în urma unei anchete sociale, s-a
aflat că mama a plecat la muncă în străinătate şi nu a mai luat legătura cu
nimeni. Tot conform DGASPC Dolj, pentru mamă nu s-a propus decăderea din
drepturile părinteşti, deoarece, la acea dată, era cercetată de Poliţia Bucovăţ
pentru rele tratamente aplicate minorului. Nu s-a început urmărirea penală,
pentru că la dosar nu existau suficiente probe…
Citește pe Antena3.ro
TĂIAT CU LAMA ŞI DAT
CU SARE
Deşi pare o poveste scoasă la lumină din vreo temniţă a
Evului întunecat, e o corecţie cât se poate de reală din lumea modernă,
asimilată de un tată din Dorohoi procesului de educaţie a fiului său de 9 ani. “A
fost lovit cu pumnii peste faţă, a fost dat cu capul de un corp de mobilier şi
a fost crestat cu lama pe spate şi apoi în zona toraco-abdominală. După care
tatăl a presărat peste rănile produse prin tăiere sare de bucătărie”, relata,
la 14 martie 2008, Manuela Irimie, purtătorul de cuvânt al IJP Botoşani.
Mai mult decât atât, presa a prezentat atunci declaraţiile vecinilor, care ba spuneau că Văcariu Sergiu-Daniel (tatăl copilului – n.r.) îl ţinea nemâncat pe băiat, ba că au văzut cum îl băga cu capul în iazul din marginea satului. Faptul că tatăl îl agresa constant pe băiat a fost confirmat şi de medicii legişti, care au găsit pe corpul copilului urmele unor leziuni mai vechi. Copilul a mai declarat poliţiştilor că după ce-a fost bătut, tăiat şi dat cu sare, tatăl l-a încuiat într-un dulap, lăsându-l flămând. Mama copilului a apărut şi ea într-un reportaj tv, articulând greoi că “e un copil cu probleme, trebuia dus, normal, la o şcoală specială”. Pentru băiat s-a dispus imediat plasamentul în regim de urgenţă. Ulterior, el a fost plasat la Complexul de apartamente Dorohoi. “Conform evaluării psihologice, copilul exprima puţine afecte pozitive, iar ataşamentul dezorganizat faţă de părinţi se exprima prin comportamentul de respingere a imaginii paterne şi prin învinovăţirea mamei că nu l-a apărat atunci când a fost abuzat fizic de tată”, spune DGASPC Botoşani. “Copilul nu menţine legătura cu mama sau cu membrii familiei extinse, părinţii manifestând o atitudine de respingere a copilului, etichetându-l ca fiind «greu de stăpânit». Copilul a fost inclus în programul de consiliere din cadrul unităţii rezidenţiale unde se află, în scopul depăşirii situaţiei traumatizante prin care a trecut”. Prin aceeaşi adresă, prin care ni s-a adus la cunoştinţă starea actuală a copilului, am fost informaţi şi că tatăl nu a fost decăzut din drepturile părinteşti.
CĂLCAT ÎN PICIOARE,
BĂTUTĂ CU LANŢUL
În iunie 2008, alte două cazuri de o cruzime greu de
imaginat atrăgeau atenţia mass-media. Ambele din judeţul Iaşi. Un băieţel de 7 ani din Drăgăneşti a
ajuns la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi cu politraumatism facial, fractură de
claviculă şi o contuzie la ureche, după ce vecinii abia au reuşit să-l scoată
din picioarele tatălui său. Conform declaraţiilor făcute atunci, cazul lui
Cosmin era monitorizat de asistentul social al Primăriei încă din luna
februarie 2008, însă asta nu a împiedicat dezlănţuirea bestiei. “În familia
respectivă sunt trei copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani”, declară acum
Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt al DGASPC Iaşi. “Copilul în cauză provenea
dintr-o relaţie anterioară a tatălui agresor. În prezent, el se află în
plasament la asistent maternal. Mama lui locuieşte în alt sat şi nu menţine legătura
cu copilul. Ceilalţi doi copii au rămas în familie şi se află în grija mamei
lor, actuala concubină a tatălui agresor. Poliţia din comună instrumentează în
prezent cazul pentru rele tratamente aplicate minorului.”
Tot în iunie 2008, Petronela, o fetiţă de 8 ani din Bivolari, a ajuns la spital după ce tatăl ei a disciplinat-o cu un lanţ. Fetiţa avea o contuzie toraco-abdominală şi o contuzie de braţ şi antebraţ stâng. Însă ca şi cum brutalitatea corecţiei tatălui nu era suficientă, episodul torturării copilului a fost desăvârşit de mama ei, care o ţinea sub lanţul tatălui. La momentul respectiv, familia Petronelei trăia doar din alocaţiile celor patru copii. După ce s-a repus pe picioare, Petronela a fost reîncredinţată familiei, deoarece “acela a fost un episod singular”, explică Tiberiu Bantaş. “Copilul a fost consiliat şi monitorizat de psihologii DGASPC, iar tatăl este consiliat şi monitorizat permanent de psiholog şi asistent social. Poliţia din comună instrumentează cazul, pentru rele tratamente aplicate minorului.”
În ambele cazuri, în iunie 2008, purtătorul de cuvânt al DGASPC declara presei următoarele: “În urma anchetei se poate ajunge şi până la decăderea din drepturile părinteşti, dar până atunci se impune o măsură de protecţie”. “Se poate ajunge”, însă nici măcar nu se încearcă. Nici până în ziua de azi, DGASPC Iaşi nu a pornit în instanţă acţiunea de decădere din drepturi a părinţilor abuzatori. Ni s-a spus că Poliţia instrumentează cazurile pentru rele tratamente aplicate minorului. Dar acţiunea Poliţiei nu degrevează DGASPC de obligaţiile ce-i revin.
A DAT CU EL DE
PĂMĂNT. DE CĂTEVA ORI...
Ianuarie 2008, Plugari, Iaşi. Vasile Luca, renumit în sat pentru
scandalurile pe care le făcea în urma beţiilor zilnice, a ajuns acasă şi a început,
ca de obicei, cearta. Nevasta, îngrozită de iminenţa pumnilor şi a picioarelor
ce aveau să curgă asupra ei şi a copiilor, i-a luat degrabă şi a fugit să se adăpostească
prin vecini. A uitat însă de copilaşul de 1 an şi 10 luni care dormea în pătuţ.
Cel mic s-a trezit şi a început să plângă. Beţivul a găsit pe cine
să-şi verse furia: l-a luat din pătuţ şi l-a trântit de câteva ori de podea. Copilul a ajuns la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi, cu fractură occipitală, traumatism cranio-cerebral şi fractură de claviculă stângă. După cum declara Diana Cârstoiu, purtătorul de cuvânt din acea perioadă al DGASPC Iaşi, cazul a intrat imediat în atenţia direcţiei. Tatăl a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Socola, riscând “decăderea din drepturile părinteşti, dacă se va dovedi că are discernământ sau, dacă nu, arestul pentru rele tratamente aplicate minorului”.
În familia Luca, printre scandaluri şi bătăi, creşteau alţi cinci copii, cu vârste între 2 şi 13 ani. Au trecut de atunci nouă luni. În prezent, băieţelul maltratat se află în plasament la un asistent maternal. Pentru ceilalţi fraţi s-au dispus de asemenea măsuri de protecţie, în asistenţă maternală sau în centre de plasament, după cum ne-a informat actualul purtător de cuvânt al DGASPC Iaşi, Tiberiu Bantaş.
“Mama copiilor a plecat să-şi îmbunătăţească statutul socio-economic la muncă în Italia, dar menţine legătura cu copiii şi doreşte să-i ia.” Până când mama va reuşi să se ridice, dacă nu se va răzgândi între timp, copiii vor rămâne în sistem, care pe unde. Tatăl se află internat în Spitalul Universitar de Psihiatrie Socola şi totuşi pe numele lui “Poliţia din Plugari a deschis dosar penal pentru vătămare corporală şi rele tratamente aplicate minorului”, după cum ne-a declarat Tiberiu Bantaş. Însă acţiunea de decădere din drepturile părinteşti nu a fost declanşată.
Rareori se solicită instanţelor decăderea cuiva din drepturile părinteşti. Legea are valoare de simbol, astfel că direcţiile ori se mulţumesc cu ordonanţa prezidenţială, care are ca efect suspendarea temporară a drepturilor părinteşti, ori lasă sancţionarea părinţilor în sfera penalului. Astfel, cade doar în sarcina Poliţiei şi a Parchetului să adune probe şi să pună sub acuzare un părinte care intră sub incidenţa art. 306 Cod Penal: “Rele tratamente aplicate minorului”. Însă cele două acţiuni, cea penală şi cea civilă, nu se exclud una pe cealaltă. N-o spunem noi din auzite, o susţine însuşi procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi, în “Recursul în interesul legii” nr. 1088/246 trimis preşedintelui înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 martie 2008...
CE SE ÎNTĂMPLĂ LA EI
În străinătate, dacă un părinte este decăzut din drepturi, pentru
a fi repus, trebuie să urmeze nişte cursuri şi un program de consiliere. Şi, de
obicei, decăderea este însoţită şi de o pedeapsă penală, de o amendă.
“La stabilirea obiectivelor planului individualizat de
protecţie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie sau, dacă
aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în familia extinsă”.
“Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este
primejduită (...), instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va
pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti.”
Ba da, ba nu...
Secretarul de stat al ANPDC, Mariela Neagu, consideră că în astfel de cazuri este necesară decăderea părintelui din drepturile părinteşti. “Exemplele enumerate constituie motive pentru propunerea de decădere din drepturi a părinţilor. Efectul unei astfel de decizii a instanţei judecătoreşti asupra copilului este benefic, întrucât el este îndepărtat de abuzator. Pentru părinte, decăderea din drepturi este o sancţiune. Trebuie menţionat însă faptul că, şi în acest caz, se menţine obligaţia de întreţinere.” Lucrătorii din sistem cred însă altceva... “Decăderea din drepturile părinteşti nu ajută la nimic. Doar că-l scuteşti pe părinte de o obligaţie”, crede Roxana Onea, purtător de cuvânt al DGASPC Constanţa. “Sancţiunile împotriva părinţilor sunt foarte slabe”, susţine şi Ionel Brătianu, directorul Centrului de primire în regim de urgenţă a copilului abuzat şi exploatat Vaslui. “E o sancţiune civilă, iar părintele îşi păstrează dreptul de a-şi da consimţământul pentru adopţia copilului. Părinţii sunt revoltaţi în primele săptămâni, aşa, mai mult din orgoliu, după care le trece, mulţi dintre ei devenind total dezinteresaţi de soarta copilului.”
Drama unor copii, în cifre
Am cerut informaţii de la şapte DGASPC-uri din ţară. Din 2005 şi până în prezent, în Vaslui, din 170 de propuşi, 121 de părinţi au fost decăzuţi total din exerciţiul drepturilor părinteşti, 41 nu au fost decăzuţi, iar opt au fost decăzuţi din drepturi doar parţial. Un părinte a fost sancţionat (cf. 306 din Codul Penal) pentru cerşetorie, iar alţi doi pentru maltratare. La polul opus se situează Constanţa, unde, în acelaşi interval de timp, au fost promovate doar două astfel de acţiuni. Care au fost respinse de instanţă. În judeţul Botoşani au fost luaţi din familii, din cauza abuzurilor şi neglijenţei, 146 de copii. Doar doi părinţi “au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, fiind condamnaţi la pedepse privative de libertate”, deci ca urmare a unei sancţiuni penale, şi nu la solicitarea DGAGSPC. În Iaşi s-au înregistrat 289 de cazuri de abuz asupra copilului. Doar în şapte dintre ele s-a declanşat acţiunea de decădere din drepturile părinteşti, patru au fost finalizate, iar celelalte trei sunt încă în lucru. Şi în judul Alba, cifra e simbolică: două decăderi din drepturi. La nivel naţional, există statistici doar pe anii 2007 şi 2008. Astfel, conform datelor ANPDC, în anul 2007 au fost 8.888 cazuri de abuz petrecute în familie (fizic, emoţional, sexual, neglijare, exploatare prin muncă, exploatare sexuală, exploatare pentru comiterea de infracţiuni). Din total, doar 107 decăderi din drepturile părinteşti; 44 pentru ambii părinţi. Pe primul semestru al lui 2008, la 5.303 abuzuri sunt 87 de decăderi din drepturile părinteşti; 49 pentru ambii părinţi.
