Decembrie ’89 - Rasturnarea lui Nicolae Ceausescu

Mai multi factori au contribuit la ratarea si ascunderea adevarului in acesti 16 ani. In primul rand, a fost necunoasterea, prin ascunderea realitatii, a evenimentelor din sediul CC inainte de intrarea manifestantilor.

Mai multi factori au contribuit la ratarea si ascunderea adevarului in acesti 16 ani. In primul rand, a fost necunoasterea, prin ascunderea realitatii, a evenimentelor din sediul CC inainte de intrarea manifestantilor.

Nici generalul Stanculescu, nici generalii prezenti in locul deciziei nu au facut publice detaliile preluarii puterii de catre Armata, deoarece le-a fost teama sa recunoasca gestul ce parea si grav, din punctul de vedere al comportamentului unei institutii, si periculos, din punctul de vedere al imaginii.

De aceea, a fost lansata teza mult mai convenabila a "trecerii Armatei de partea revolutiei". Aceasta formula se bazeaza, in fond, pe al doilea factor ce a favorizat intarzierea cunoasterii adevarului - ignoranta in privinta terminologiei si proceselor istorice de majoritatea populatiei. Doar cativa oameni avizati si educati au inteles ca orice trecere a unei Armate de partea unei revolutii se numeste lovitura de stat militara sau puci, pentru ca se face impotriva guvernului si a puterii existente si in folosul unei puteri noi, revolutionare. Al treilea factor obliterant a fost pus in miscare prin folosirea de catre Armata a puterii preluate si a rolului decisiv avut in rasturnarea lui Ceausescu pentru a se proteja de erorile, ilegalitatile si crimele facute sub comanda generalului Milea pana atunci. In sfarsit, politizarea partizana a evenimentelor, a revolutiei a impartit vocile in doua tabere care sustin doua teze total opuse si la fel de eronate: de o parte, "revolta spontana" si, de cealalta parte, "lovitura de stat", data de Ion Iliescu si echipa lui gorbaciovista, in decembrie 1989.

USILE DESCHISE. Un amanunt necunoscut pana acum vine sa ajute Istoria, asa cum se intampla mereu in timpul evenimentelor cu desfasurare rapida: intrat in panica dupa ce i s-a anuntat sinuciderea lui Milea, Nicolae Ceausescu va lasa in permanenta usile de la biroul sau si de la anticamera cabinetului deschise. I se facuse frica. Dar in acest fel putem cunoaste miscarile lui mult mai bine, existand martori oculari care au avut un acces direct la el, vazandu-l si auzindu-l. Trecut apoi de la stupefactie la furie, Nicolae Ceausescu le cere lui Constantin Mitea sa formuleze comunicatul in legatura cu "tradarea" lui Milea, lui Silviu Curticeanu sa pregateasca un decret pentru instituirea starii de necesitate pe intreg teritoriul tarii si convoaca o sedinta a CPEx. Ciorna decretului - si subliniez ciorna - , precum si comunicatul cu "tradarea" lui Milea au fost citite la radio si la televiziune in jurul orei 11:00. In timpul dialogului avut la 14 septembrie 2003 cu general de justitie Gheorghe Diaconescu, acesta a dezvaluit ca suportul juridic al decretarii starii de necesitate pe intreg teritoriul nu a mai existat. "Dupa revolutie, in timpul proceselor, am aflat ca textul decretului de instituire a starii de necesitate a ramas in ciorna. Mult mai tarziu am aflat si detaliul ca textul a ramas in masina de scris, in clipa in care s-a anuntat sinuciderea lui Milea. S-a creat panica, biroul a fost abandonat, textul nu a fost terminat si nici dus la semnat." Inca o ilegalitate. Cu cateva minute inainte sa inceapa sedinta CPEx, Mihai Harjau a surprins si urmatoarele secvente: "A venit generalul Neagoe si i-a spus (lui Nicolae Ceausescu, n.a.) ca in diverse zone ale Capitalei sunt deja concentrari mari de oameni care se indreapta spre centru. (Discutia se desfasura in anticamera si am putut sa aud toate acestea). Ea i-a spus ca este o contrarevolutie si ca trebuie facut totul ca sa fie reprimata; l-a intrebat: «Mai, voi sunteti pregatiti?». Si el a raspuns: «Da, suntem pregatiti, oamenii nostri sunt inarmati». Intre timp a sunat Croitoru - de la Capitala, care era secretar cu propaganda - si il cauta pe Barbu Petrescu. I-am spus ca e in sedinta si ca nu pot sa-l scot. Si mi-a zis asa, in doua vorbe: «Spuneti-i ca nu se mai poate face nimic...» si a inchis telefonul".

SA ACTIONAM! Ultima sedinta CPEx a debutat cu revenirea lui Ion Radu, trimis de Ceausescu la platforma Militari, si cu anuntul ca "plecau de la ICEM si de la Turbomecanica din Militari. Au plecat si de la 23 August". Ion Dinca pornise mai devreme spre platforma Pipera, dar se intorsese foarte repede, dupa ce a intalnit primele grupuri de manifestanti. Ceausescu a dat vina pe Milea, apoi a intrebat daca exista munitie in intreprinderi. Intrebarea dezvaluie deruta totala si degradarea gandirii sale, fiindu-ne imposibil sa intelegem cine urma a fi inarmat in intreprinderi cu munitie, cand muncitorii erau pe strada in drum spre centru. In continuare, Ceausescu lanseaza un scenariu aberant - Milea nu a actionat in Capitala, ca sa permita izbucnirea revoltei in alte zone ale tarii. Nimeni nu comenteaza, probabil pentru ca era expresia unui delir. Urmeaza momentul probei de loialitate:

"Nicolae Ceausescu: (...) Vreau sa-i intreb pe cei prezenti aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotarat sa lupte sau care nu?

Cineva: Luptam toti, ce mai avem de facut? (Nu a fost Elena Ceausescu, dar este posibil sa fi fost Dascalescu, n.a.).

N. Ceausescu: Ce spui, Mizil?

Paul Niculescu-Mizil: Daca lupt sau nu lupt?

N. Ceausescu: Cine nu se organizeaza sau s-a angajat fata de altii sa spuna - ca nu se poate merge mai departe asa.

Tudor Postelnicu: Sunt hotarat sa lupt pana la urma, tovarase secretar general.

Manea Manescu: Acesta a fost idealul vietii noastre, deci vom lupta pana la ultima picatura.

N. Ceausescu: Ce spui, Andrei?

Stefan Andrei: Luptam, tovarase secretar general!

(In acest loc, generalul Iulian Vlad, care il avea pe Postelnicu in stanga si scaunul gol al lui Milea in dreapta, s-a intors spre stanga si a rostit clar: "Luptam pe dracu’!". Replica a fost auzita de cei prezenti si reprodusa la proces de unul dintre stenografi, n.a.).

N. Ceausescu: Sa declaram imediat starea de necesitate in intreaga tara. Aceasta este conform Constitutiei si este dreptul presedintelui. Nu trebuie sa convocam Consiliul de Stat. Sunteti de acord? (Prin urmare, Ceausescu stia foarte bine care sunt prevederile constitutionale pe care nu le respectase pana atunci, n.a.).

C. Dascalescu: Eu m-am ridicat in picioare de la inceput.

Elena Ceausescu: Daca esti de acord cu starea de necesitate?

C. Dascalescu: Alta solutie nu mai exista.

N. Ceausescu: Atunci, sa actionam".

ORDINUL. Primul-ministru va intreba apoi ce vor face daca muncitorii vin inarmati, iar Silviu Curticeanu a raspuns: "Or sa traga, tragem si noi". Gogu Radulescu simte nevoia sa intervina, observand isterizarea sedintei, si cere sa se ia masuri ca sa fie evitata varsarea de sange. Tudor Postelnicu, asupra caruia va trebui sa ne mai gandim o data in privinta prostiei, introduce un element de viclenie, specific lui: "Am inteles ieri ca impotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum aceasta situatie creata si noi suntem convinsi ca nu muncitorii cinstiti sunt aceia care vor deschide focul, ci lepadaturile si pleava". Avand in vedere ca si la sedinta CPEx din 17 decembrie, tot Postelnicu a pus problema-cheie, afirmand ca s-a uitat in legi si regulamente si nu a gasit undeva dreptul sa se traga in popor (replica atribuita incorect lui Milea), interventia pare mai degraba o proba de viclenie. Ceausescu se blocheaza si intervine abia dupa ce Dinca si Dascalescu isi continua delirul:

"Nicolae Ceausescu:Sigur ca nu putem trage in muncitori. Noi suntem reprezentantii muncitorilor si nu putem trage in muncitori, dar sunt si lichele.

Elena Ceausescu: Cine se lasa dezarmat este ticalos".

In continuare, Manea Manescu se intereseaza cine este la comanda Armatei si Ceausescu ii raspunde: "L-am chemat pe primul-adjunct. Este deja la dispozitia mea si lucreaza aici". Se insela. In urmatoarea ora, generalul Stanculescu va repeta ordinul de parlamentare cu manifestantii, ordin ce va fi aplicat intocmai de subunitatile din strada, pe masura ce se derula revolta populara:

"(Ora) 10:11 - col(oana) de la IMGB - Ap. Patriei, imense - blocat la jumatatea distantei, la 300 m de Oraselul Copiilor - lt.col. Costache.

(Ora) 10:30 Lt.col. Costache Pantelimon, Muncii, Socului, Catelu, grupuri imense de la 23 Aug. - scandeaza.

(Ora) 10:35 - c. amiral P. George si col. Costin - sa se parlamenteze cu demonstrantii la care sa se spuna ca se retrag in cazarma (aceasta comunicare venita prin ordin telefonic verbal a fost pusa pe seama generalului Ilie Ceausescu, pentru a sustine ca el a ordonat retragerea in cazarmi, n.a.).

(Ora) 10:40 - toate unitatile parlamenteaza cu demonstrantii ca se intorc in cazarma.

(Ora) 11:15 Strada Baceni - Obor, Dimitrov, Republicii, M. Eminescu, coloane. R7Mc. este solicitat sa intervina, nu se aproba".

INDICATIVUL. Momentul retragerii trupelor din oras spre cazarmi a fost surprins de revolutionarul Mihai Montanu. La 22 decembrie dimineata, el gaseste baraje de TAB-uri pe strada care coboara spre Hotelul Ath...n...e Palace, la Piata Cosmonautilor, un alt baraj la Hotel Ambasador, iar intre Ambasador si Inter era liber. La Inter era baraj si se stransese deja lume. "La un moment dat (in jurul orei 10:00, precizata de martor la o alta pagina, n.a.), unul la care ma uitam mai mult, un locotenent-major, a inceput sa zambeasca. Si atunci am spus la lume: «Gata. Armata e cu noi». L-am intrebat: «Ce ordin ai primit?». Mi-a raspuns: «Sa ne retragem in unitate». Ne-am urcat toti pe TAB-uri. Flori pe tevile de pusti. I-am spus: «Te retragi la unitate, dar treci prin Piata Palatului si ne lasi acolo»". Generalul Stanculescu a fost chemat de trei ori la Ceausescu, acesta punandu-i aceeasi intrebare: "Ce face Armata, tovarase Stanculescu? Sa-si faca datoria?... De ce nu actioneaza?". Stanculescu ii dadea asigurari ca trupele vin. "M-am intors inapoi si le-am spus: unitatile sunt pe drum - va declara Victor Stanculescu televiziunii B1. Deci, aici... de aici minteam grosolan. De aia am spus ca la un moment dat eu am fost intre doua plutoane de executie: a conducerii foste si a celor care veneau, revolutia, si acest lucru a fost si la Timisoara, si la Bucuresti. Deci, in momentul cand lor (lui Nicolae si Elena Ceausescu, n.a.) le-am spus ca sunt pe drum (unitatile chemate din teritoriu, n.a.), sau linistit, intr-un fel. Dupa aceea, cand au vazut ca nu mai sosesc, cand nu s-a mai discutat unde sunt aia, presiunea din Piata era destul de mare si se mentinea chiar in jurul intrarii s.a.m.d...." In interviul acordat autorului, generalul Stanculescu a reconfirmat actiunile sale din acel moment de criza absoluta:

"Alex Mihai Stoenescu: Mergeti si opriti! Era vorba de oprirea oamenilor care se apropiau de centru.

Victor Athanasie Stanculescu: Eu am profitat de acest ordin dat intr-adevar asa de Ceausescu... uite ca eu uitasem amanuntul asta, dar mi-a ordonat «Opriti!», si eu am spus: «Da, opresc». Eu am oprit fortele care erau aduse de Milea din tara la margine (la periferiile Bucurestilor, n.a.).

AMS: Trupele oprite pe Oltenitei.

VAS: Da, am speculat ordinul de oprire a muncitorilor si eu am oprit trupele.

AMS: Vreau sa reconstituim: ati iesit de la Ceausescu si v-ati dus la grupa de generali. Erau acolo Hortopan, Eftimescu, Parcalabescu, cred ca deja era si Voinea. Le-ati comunicat ca sunteti numit ministru al Apararii?

VAS: Erau panicati, erau terminati, speriati, se impuscase Milea si, cand m-au vazut si le-am spus, s-au refacut.

AMS: V-au recunoscut ca ministru.

VAS: Nu stiu daca asa, dar i-am anuntat, plus ca nu cu ei...

AMS: V-ati dus apoi sus la centrul de comunicatii, unde erau transmisionistii. Maiorul Tufan era jos si a mers cu dvs. sus sau l-ati gasit sus?

VAS: L-am gasit sus.

AMS: Ce ordine i-ati dat?

VAS: V-am spus. Am profitat de ordinul lui Ceausescu si am dat ordine invers.

AMS: Domnule general, discutam pe documente. Am documente originale, vi le voi arata, eu stiu ce ordine ati dat. Cunoasteti unde am lucrat eu?

VAS: Da, Directia de Relatii Publice... sub Babiuc. Stiu!

AMS: Am studiat ordinele venite la Armata 1. Intre 10:07 si 10:30 ati dat cinci ordine. Primul opreste trupele pe Oltenitei, dar urmatoarele patru... «Nu se trage, se parlamenteaza cu manifestantii».

VAS: Asa este. Prin grupa de comunicatii mi se transmitea ce se intampla afara si eu mi-am dat seama, asa ca am dat ordinele astea.

AMS: Ati folosit indicativul RONDOUL, care era al lui Milea.

VAS: Da, era al ministrului".

GRUPA OPERATIVA. Momentul este prea important ca sa nu-l subliniem. Intr-un recent dialog cu scriitorul Dinu Sararu, generalul Stanculescu descrie scena in amanunt: "La acelasi etaj, pe coridor, era o incapere in care se afla Grupa Operativa a Armatei, plina de generali, printre acestia generalul Voinea - comandantul Armatei din Bucuresti, generalul Eftimescu - seful Sectiei Operative din Marele Stat Major. In a doua incapere se organizase un centru de transmisiuni al Armatei. Generalii m-au informat ca doua regimente, unul de tancuri si unul mecanizat de pe Soseaua Oltenitei, au plecat din ordinul lui Milea spre piata si se afla in mars. Am iesit din birou si, in centrul de transmisiuni, am gasit un capitan, acelasi Tufan Marius (despre care poate voi pomeni), si l-am intrebat conspirativ: «Ai legatura cu cele doua unitati aflate in mars?». La confirmarea lui, i-am spus: «Transmite-le numaidecat ordinul meu sa se intoarca in cazarmi»". Asa cum am aratat, generalul Stanculescu se va intoarce la Cabinetul 1, unde Nicolae si Elena Ceausescu asteptau pe hol, si le va da asigurari ca unitatile s-au pus in miscare, facand apel la un echivoc. Unitatile erau in miscare, dar se intorceau, nu veneau. Stanculescu revine la centrul de comunicatii: "M-am intors si l-am gasit din nou pe Tufan Marius, ofiterul de transmisiuni radio, care avea legatura cu unitatile si cu Armata in general, pe teritoriu, care facea legaturile direct cu diverse unitati, si i-am spus: «Tufane, du-te direct acum la statia radio si, fara sa mai vorbesti cu nimeni, transmiti din nou urmatoarele: Am dat ordin ca acele doua unitati sa se intoarca in cazarmi! Nu treci pe la ceilalti!». «Am inteles!»... Tufan este si acuma un baiat foarte discret, n-a vorbit cu nimeni, nici nu tine sa apara public".

Cam in acest moment, adica la ora 10:51, incepe difuzarea la radio si televiziune a decretului pentru starea de necesitate si a comunicatului privind "tradarea" lui Milea. Astfel s-a creat impresia falsa ca Armata a trecut de partea revolutiei afland ca ministrul sau "a fost asasinat". Trupele au inceput sa se retraga cel putin 45 de minute mai devreme, din ordinul generalului Stanculescu, dar nu stiau acest lucru, tocmai pentru ca Stanculescu folosea in continuare indicativul lui Milea. In cateva minute, Milea a devenit din coautor la represiune victima si simbol al urii impotriva lui Ceausescu. Tot in cateva minute, multimea din mai multe orase si din Capitala ia cu asalt sediile Partidului Comunist. In acest moment, estimat a se fi petrecut la ora 11:20, generalul Eftimescu intocmeste un plan pentru evacuarea sotilor Ceausescu, folosind blindatele aflate in apropiere. Cautand sa reconstituie faptele in anul 1990, din calitatea de viceprim-ministru, Gelu Voican Voiculescu a aflat de la ofiterii implicati ca planul lui Eftimescu prevedea venirea TAB-urilor "cu trapele deschise spre intrarea B, flancate de cordoane de militari pe laturi si de acolo, pe Strada Onesti, cu tancurile in frunte inaintau in viteza trecand peste oameni, calcand peste oameni cu ele". La ora 11:22, Documentarul comandantului Armatei 1 preciza: "TAB de la Piata Palatului sa se retraga la intrarile de la CC. Col. Costin: unit(atile) care sunt in apropiere de Sala Palatului sa se retraga catre intrarile CC." Acest ordin preliminar, menit sa asigure fortele cu care sa fie pus in aplicare planul de evacuare a sotilor Ceausescu, nu a ajuns la trupe, din cauza faptului ca echipa de transmisiuni din cladirea CC nu mai raspundea la alte comenzi decat ale generalului Stanculescu. In consecinta, la ora 11:52, comanda Armatei 1 ii cere colonelului Paul "sa trimita pe cineva care este in oras sa anunte TAB(-urile) din Piata Palatului sa se retraga spre intrarile din sediul CC". E clar ca nu aveau comunicatia cu trupele. La ora 12:15 intervine insa ordinul generalului Constantinescu, de la minister, care comunica cu generalul Stanculescu: "retragerea unitatilor in cazarmi pasnica", iar la ora 12:43 acesta este completat cu indicatia "sa se poarte discutii cu cetatenii ca Armata nu trage in popor, ca nu are nimic cu ei si sa-i lase in pace". Incepea procesul de refacere a imaginii Armatei.

Fragmente din Istoria loviturilor de stat in Romania, volumul IV, partea a II-a, Editura RAO - Alex Mihai Stoenescu

LA LUPTA! Armata a spus ca a trecut de partea revolutiei si astfel s-a mascat preluarea puterii de catre militari

ECHIVOC
"Generalul Stanculescu se va intoarce la Cabinetul 1, unde Nicolae si Elena Ceausescu asteptau pe hol, si le va da asigurari ca unitatile s-au pus in miscare (...)"

ORDINUL
"S-a creat impresia falsa ca Armata a trecut de partea revolutiei afland ca ministrul sau «a fost asasinat». Trupele au inceput sa se retraga cel putin 45 de minute mai devreme" - Alex Mihai Stoenescu

Â

NU RATATI!

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre decembrie 1989